Wanda Diaz Merced
858,698 views • 11:15

A fost odată o stea. S-a născut, asemenea tuturor lucrurilor. A crescut până la aproape de 30 de ori masa Soarelui

și a trăit o perioadă foarte lungă. Exact cât de lungă nu știe nimeni precis. Cum se întâmplă și în viață, a ajuns la sfârșitul zilelor sale de stea atunci când inima, nucleul vieții sale, a rămas fără combustibil. Însă acesta nu a fost sfârșitul. S-a transformat în supernovă, iar în acest timp a eliberat o cantitate enormă de energie, depășind în strălucire restul galaxiei, emițând într-o secundă

aceeași cantitate de energie pe care Soarele o eliberează în 10 zile. A ajuns să aibă un rol diferit în galaxia noastră. Exploziile de supernovă sunt extreme, dar cele care emit radiații gamma sunt și mai intense. În timpul transformării în supernovă, interiorul stelei se prăbușește sub propria greutate

și începe să se rotească din ce în ce mai repede, ca un patinator care își aduce brațele pe lângă corp. Astfel, începe să se învârtă foarte repede sporindu-și puternic câmpul magnetic. Materia din jurul stelei este atrasă, o parte din energia produsă de rotație este transferată materiei iar câmpul magnetic crește și mai mult. Așa a căpătat steaua noastră surplusul de energie pentru a depăși restul galaxiei în luminozitate și emisie de raze gamma. Steaua mea, cea din povestea mea, a devenit o stea cunoscută drept magnetar. Spre informare, câmpul magnetic al unui magnetar este de 1000 de trilioane mai puternic

decât câmpul magnetic al Pamântului. Cele mai energice fenomene măsurate vreodată de astronomi se numesc explozii de raze gamma, deorece le observăm cel mai adesea ca pe niște izbucniri sau explozii măsurate în lumină de raze gamma. Steaua noastră, precum cea din poveste, care a devenit un magnetar, este detectată ca izbucnire de raze gamma în timpul celei mai energetice etape a exploziei. Deși izbucnirile de raze gamma sunt cele mai puternice evenimente măsurate vreodată de astronomi, nu le putem vedea cu ochiul liber. Depindem, ne bazăm pe alte metode pentru a studia această lumină sub formă de raze gamma. Nu le vedem cu ochiul liber. Putem vedea doar o parte infimă din spectrul electromagnetic, numită lumină vizibilă. Dincolo de asta, ne bazăm pe alte metode. Ca astronomi, studiem o gamă mai largă de lumină și depindem de alte procedee pentru a face asta. Pe ecran ar apărea așa. Vedeți un grafic.

Aceasta e o curbă de lumină. Este un grafic al intensității luminii în timp. Este o curbă de lumină în raze gamma. Astronomii văzători se folosesc de acest tip de grafic pentru a interpreta cum variază intensitatea luminii în timp. În stânga veți vedea intensitatea luminii fără explozie, iar în dreapta, intensitatea luminii cu explozie. La începutul carierei mele puteam și eu să văd acest grafic, dar apoi mi-am pierdut vederea. Am orbit din cauza unei boli prelungite și odată cu vederea, am pierdut capacitatea de a vedea acest grafic

și posibilitatea de a-mi desfășura activitatea. A fost o tranziție grea pentru mine din multe puncte de vedere, iar profesional, m-a lăsat fără o cale de a-mi practica meseria. Îmi doream să accesez și să cercetez această lumină energetică și să-i găsesc cauza astrofizică. Voiam să trăiesc minunea, emoția, bucuria produsă de observarea unui asemenea eveniment ceresc colosal. M-am gândit mult și intens la asta și am realizat deodată că o curbă de lumină nu este decât un tabel de numere convertit într-un grafic vizual. Așa că, împreună cu colaboratorii mei,

am lucrat mult și am convertit numerele în sunet. Am obținut acces la informații și astăzi pot să fac fizică la nivelul celui mai bun astronom, folosind sunetul. Ceea ce au putut să facă oamenii, în principal vizual, timp de sute de ani, eu fac acum folosind sunetul. (Aplauze) Ascultând explozia de raze gamma pe care o vedeți pe — (Aplauzele continuă) Mulțumesc. Ascultând explozia pe care o vedeți pe ecran,

am auzit ceva mai mult decât explozia evidentă. O voi reda ca s-o auziți și voi.

Nu este muzică, e sunet.

(Bipuri digitale) Sunt informații științifice convertite în sunet, reprezentate în sunete înalte. Procesul se numește sonificare.

Deci, ascultând sunetul, am auzit ceva mai mult

decât explozia. Când examinez regiunile puternice cu frecvență joasă sau linia de bass — măresc până la linia de bass.

Am observat rezonanțe proprii gazelor încărcate electric, cum ar fi vântul solar. Și aș vrea să auziți ce am auzit eu. Îl veți auzi ca o scădere foarte rapidă în volum. Și pentru că puteți vedea, voi insera o linie roșie care să indice intensitatea luminii convertite în sunet. (Zgomot și fluierături) Fluierăturile sunt broaștele de acasă, nu le băgați în seamă. (Râsete) (Zgomot și fluierături)

Cred că ați auzit, nu-i așa?

Deci, am aflat că exploziile

au o durată destul de lungă pentru a susține rezonanțele de undă

cauzate de schimburi de energie dintre particule

care ar fi putut fi stimulate

și depind de volum. Vă amintiți că am spus că materia din jurul stelei este atrasă? Ea transmite putere prin distribuirea frecvenței și a câmpului determinată de dimensiuni. S-ar putea să vă amintiți că vorbeam despre o stea super-masivă care a devenit un magnetar cu un câmp magnetic foarte puternic. În această situație, erupțiile de la steaua care a explodat pot fi asociate cu această explozie de raze gamma. Ce înseamnă asta? Înseamnă că formarea stelelor poate fi o parte foarte importantă a acestor explozii de supernova. Ascultând această izbucnire, ne-am dat seama

că folosirea sunetului ca expunere vizuală auxiliară i-ar putea ajuta pe astronomii care pot vedea în căutarea mai multor informații în aceste date. Am lucrat și la analizarea măsurătorilor de la alte telescoape, iar experimentele mele au demonstrat că atunci când sunetul e folosit ca expunere vizuală auxiliară, astronomii pot găsi mai multe informații în acest set de date devenit mai accesibil acum. Capacitatea de a transforma informația în sunet le-a oferit astronomilor o imensă putere de transformare, iar faptul că un domeniu atât de vizual ar putea fi îmbunătățit ca să includă pe oricine e interesat de ce se află în ceruri ne entuziasmează. Când mi-am pierdut vederea, am remarcat că nu am acces la aceeași cantitate și calitate a informației ca un astronom care poate vedea.

Doar după ce am inovat metoda sonificării, am recâștigat speranța că voi putea fi un membru productiv în domeniul în care am muncit atât de mult ca să iau parte. Totuși, accesul la informație nu este singura parte din astronomie unde acest lucru este important. Are aplicare în întregul domeniu, iar domeniile științifice nu țin pasul.

Corpul este supus schimbării — oricine poate dezvolta o dizabilitate la un moment dat. Să ne gândim, de exemplu, la oamenii de știință care sunt la apogeul carierei lor. Ce se întâmplă cu ei în acest caz? Se vor simți și ei excluși, ca mine? Accesul la informație ne dă putere să prosperăm. Ne oferă șanse egale să ne arătăm talentele și să alegem ce vrem să facem în viață, bazându-ne pe interes și nu pe eventualele bariere. Când oferim oamenilor șansa să reușească fără limite, îi conducem spre împlinire personală și o viață prosperă. Și consider că utilizarea sunetului în astronomie ne ajută să obținem asta și să aducem contribuții în știință. În timp ce alte țări mi-au spus că studiul tehnicilor de percepție pentru a analiza date științifice nu are relevanță în astronomie deoarece nu există astronomi orbi în domeniu, Africa de Sud a spus: „Vrem ca oamenii cu dizabilități

să contribuie în domeniu.” În prezent lucrez la Observatorul Astronomic din Africa de Sud, Departamentul de Astronomie pentru Dezvoltare. Acolo lucrăm pentru ca tehnicile de sonificare și metodele de analiză să aibă impact asupra studenților de la Școala Athlone pentru Orbi. Studenții vor învăța radioastronomie și vor învăța metodele de sonificare pentru a studia evenimente astronomice ca ejecțiile de energie de la soare, numite și ejecții de masă coronară. Ce învățăm cu acești studenți — ei au multiple dizabilități, dar și strategii ce vor fi adaptate ca să-i ajute să le facă față. Ce învățăm cu acești studenți va avea un impact direct asupra modului în care se fac lucrurile la nivel profesional. Numesc asta dezvoltare. Și se întâmplă chiar acum. Cred că știința este pentru toată lumea. Aparține oamenilor și trebuie să fie accesibilă tuturor pentru că suntem cu toții exploratori înnăscuți.

Consider că dacă le limităm accesul oamenilor cu dizabilități de la participarea la știință, vom rupe legăturile cu istoria și societatea. Visez la un domeniu științific care oferă șanse egale, unde oamenii încurajează respectul și se respectă reciproc, unde oamenii fac schimb de strategii și descoperă împreună. Dacă oamenii cu dizabilități au acces în domeniul științific, o explozie gigantică de cunoaștere va avea loc. Sunt sigură. (Bipuri digitale) Aceasta e explozia titanică. Mulțumesc. Mulțumesc.

(Aplauze)