Bill Gates
5,172,497 views • 20:16

Săptămâna trecută am scris o scrisoare despre activitatea fundaţiei, în care am prezentat unele dintre probleme. Warren Buffet mi-a recomandat să fac acest lucru cu sinceritate relatând despre lucrurile bune și mai puțin bune, și să o fac anual. Un scop a fost să atrag mai mulți oameni spre rezolvarea acestor probleme fiindcă cred că sunt probleme foarte importante care nu se rezolvă în mod natural, adică piața nu determină oamenii de știință, comunicatorii, gânditorii, guvernele, să facă lucrurile juste. Și doar atrăgând atenția asupra acestor lucruri și având oameni străluciți cărora le pasă și atrag alți oameni putem progresa atât cât e nevoie.

În această dimineață voi împărtăși două dintre aceste probleme și voi vorbi despre stadiul în care ne aflăm. Dar înainte de a începe vreau afirm că sunt un optimist. Cred că orice problemă dificilă poate fi rezolvată. Și motivul pentru care sunt așa e pentru că pot privi în trecut. De-a lungul secolului trecut durata medie de viață s-a dublat. Altă statistică, probabil preferata mea, e cea privind mortalitatea infantilă. În 1960, s-au născut 110 milioane de copii, și 20 de milioane dintre aceștia au murit înainte de 5 ani. Acum cinci ani s-au născut 135 milioane de copii, deci mai mulți, și mai puțin de 10 milioane dintre aceștia au murit înainte de 5 ani. Deci rata mortalității infantile s-a redus la jumătate. Este un lucru fenomenal. Fiecare dintre aceste vieți contează foarte mult.

Și motivul principal pentru care am reușit nu a fost doar creșterea veniturilor dar și câteva descoperiri esențiale: vaccinurile au o utilizare mai largă. De exemplu, rujeola a cauzat 4 milioane de morți în 1990 și acum numărul de morți e sub 400.000. Deci chiar putem schimba lucrurile. Următorul țel e să reducem la jumătate acele 10 milioane. Și cred că acest obiectiv poate fi atins în mai puțin de 20 de ani. De ce? Sunt doar câteva boli responsabile pentru majoritate acestor decese: diarea, pneumonia și malaria.

Și așa ajungem la prima problemă pe care o voi ridica în aceasta dimineață: „Cum stopăm o boală mortală care e răspândită de țânțari?”

Care e istoria acestei boli? A fost o maladie gravă pentru mii de ani. De fapt, dacă ne uitam la codul genetic, este singura boală pentru care oamenii care au trăit în Africa au dezvoltat mecanisme pentru a evita decesul din cauzat de malarie. Decesele au depășit cu puțin 5 milioane în anii 1930. Deci a fost realmente o cifră gigantică. Și boala se răspândise în toată lumea. O boală teribilă. Se răspândise în SUA, în Europa. Până la începutul anilor 1900, oamenii nu îi cunoșteau cauza, dar un militar britanic și-a dat seama că era cauzată de țânțari. Deci era peste tot. Și două instrumente au ajutat la reducerea ratei deceselor. Unul a fost uciderea țânțarilor cu DDT, iar cel de-al doilea tratarea pacienților cu chinina sau derivați ai acesteia. De asta rata deceselor a scăzut.

Ironia este că a fost eliminată din zonele cu climă temperată unde se află țările bogate. Deci putem observa: în anul 1900 e peste tot. În anul 1945 e în cele mai multe locuri. În anul 1970 SUA și majoritatea Europei au scăpat de ea. În anul 1990 a fost eradicată din cea mai mare parte a zonelor nordice. Și recent putem vedea că e răspândită doar în jurul ecuatorului.

Și conduce la paradoxul că, deoarece maladia se află doar în țările sărace, nu se investește mult în tratarea acesteia. De exemplu, se investesc mai mulți bani în medicamente pentru căderea părului decât în medicamente pentru eradicarea malariei. Pierderea părului e un lucru groaznic. (Râsete) Și afectează bărbații bogați. Și de asta a devenit o prioritate.

Dar, malaria, chiar și un milion de decese are un impact foarte subestimat. Peste 200 de milioane de oameni suferă de malarie. Înseamnă că economiile din aceste zone nu funcționează deoarece nu permite ca lucrurile să progreseze. Bineînțeles, malaria e transmisă de țânțari. Am adus câțiva aici, doar ca să puteți experimenta. Haideți să îi lăsăm să cutreier prin sala un pic. (Râsete) Nu doar oamenii săraci ar trebui să aibă aceasta experiență. (Râsete) (Aplauze) Acești țânțari nu sunt infectați.

Deci am venit cu câteva lucruri, cum ar fi plasele pentru paturi. Acestea sunt un instrument nemaipomenit. Asta înseamnă că mama și copilul sunt protejați de aceste plase noaptea, astfel încât țânțarii care mușcă noaptea târziu nu îi pot atinge. Când folosim DDT si aceste plase decesele se reduc cu 50%. Și asta s-a întâmplat deja în câteva țări. E nemaipomenit.

Dar trebuie să fim atenți deoarece în cazul malariei, evoluează atât parazitul cât și țânțarul. Deci fiecare instrument pe care l-am avut în trecut a devenit ineficient ulterior. Deci am rămas cu două posibilități. Dacă mergem într-o țară cu instrumentele adecvate și le folosim în mod corect, și o facem cu vigoare, putem obține chiar o eradicare locală. Și astfel am văzut harta malariei micșorându-se. Dar, dacă mergem nu prea convinși, pentru o perioadă de timp vom reduce povara maladiei, dar în cele din urmă aceste instrumente vor deveni ineficiente, și rata deceselor va crește din nou. Lumea a trecut prin perioade când a fost atentă și apoi nu s-a mai interesat.

Acum suntem pe o pantă ascendentă. Crește finanțarea pentru plase pentru paturi, se descoperă noi medicamente. Fundația noastră a sprijinit un vaccin care va intra în faza a treia de expertiza care va începe în câteva luni. Și dacă e eficient va salva peste 2/3 dintre vieți. Deci vom avea aceste noi instrumente.

Dar doar acesta nu ne arată drumul de urmat, fiindcă planul pentru a scăpa de aceasta maladie presupune multe lucruri: comunicatori pentru a păstra un nivel înalt al finanțării, un nivel înalt de vizibilitate, pentru a spune poveștile de succes. Presupune cercetători în științe sociale, astfel încât să știm să convingem nu numai 70% dintre persoane să folosească plase, ci 90%. Avem nevoie de matematicieni care să facă simulări ale acestui proces, pentru a înțelege cum aceste instrumente interacționează și funcționează împreună. Bineînțeles, avem nevoie de expertiza companiilor de medicamente. Avem nevoie de guverne bogate care să ofere un ajutor generos pentru aceste lucruri. Și cum aceste elemente se adună, sunt destul de optimist că vom fi capabili să eradicăm malaria.

Acum mă voi ocupa de a doua întrebare, o întrebare destul de diferită, dar aș spune, la fel de importantă. Și aceasta e: Cum creezi un profesor bun? Pare genul de întrebare la care oamenii au petrecut mult timp și pe care am înțeles-o foarte bine. Dar adevărul e că nu știm răspunsul la această întrebare. Să începem cu de ce este important. Pariez că toți cei de aici ați avut niște profesori grozavi. Toți am primit o educație minunată. Acesta e unul din motivele pentru care ne aflam azi aici, pentru care avem succes. Eu pot să spun asta, deși am renunțat la facultate. Am avut profesori extraordinari.

De fapt, în SUA, sistemul de învățământ a funcționat destul de bine. Există profesori destul de eficienți într-un grup de locuri destul de restrâns. Deci primii 20% dintre elevi au primit o educație bună. Și acești 20% au fost cei mai buni din lume, dacă îi compari cu cei mai buni din lume. Iar ei au creat revoluții în software și biotehnologie și mențin Statele Unite în frunte.

Acum, puterea celor 20% din vârf începe să pălească relativ, dar și mai îngrijorătoare e educația pe care majoritatea oamenilor o primesc. Nu numai că a fost slabă; devine și mai slabă. Și dacă te uiți la economie, aceasta furnizează oportunități acum numai oamenilor cu o educație mai bună. Și trebuie să schimbăm acest lucru, astfel încât oamenii să beneficieze de aceleași oportunități. Trebuie să o schimbam astfel încât țara să rămână puternică și să rămână în fruntea lucrurilor care sunt influențate de educația avansată, ca științele și matematica.

Când am aflat statisticile pentru prima dată am fost uimit de cât de rău merg lucrurile. Peste 30% dintre copii nu termina niciodată liceul. Și a fost ascuns pentru o lungă perioadă de timp fiindcă au calculat rata de renunțare ca diferența dintre numărul celor care au început clasa a IX-a și cei care au terminat-o. Fiindcă nu au urmăreau unde erau copiii înainte de asta. Dar cele mai multe abandonuri aveau loc înainte de liceu. Au trebuit să mărească rata oficială a abandonului după ce au făcut această statistică la peste 30%. Pentru copiii aparținând minorităților, rata abandonului e de peste 50%. Și chiar dacă absolveau liceul, daca aveau venituri mici, aveau mai puțin de 25% șanse să termine vreodată facultatea. Dacă ai venituri mici în Statele Unite, ai o șansă mai mare să mergi la închisoare decât sa obții o diplomă de licență. Asta nu pare prea corect.

Deci, cum să îmbunătățim educația?

Fundația noastră în ultimii nouă ani a investit în aceasta direcție. Mulți oameni lucrează la această problemă. Am lucrat cu școli mici, am finanțat burse, am ajutat biblioteci. Multe lucruri au avut un efect bun. Dar cu cât aprofundam problema, cu atât mai mult ne dădeam seama că lucrul principal era să ai profesori buni. Și ne-am alăturat unor oameni care studiază ce diferență există între profesori adică, să spunem, între primul sfert, cei mai buni, și ultimul sfert. Cât de mare este diferența într-o școala sau între școli? Și răspunsul este ca aceste diferențe sunt de necrezut. Un profesor din primul sfert va îmbunătăți performanța clasei lui, conform rezultatelor testelor, cu peste 10% într-un singur an. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că dacă în Statele Unite, pentru doi ani, ar fi doar profesori din primul sfert, întreaga diferență dintre noi și Asia ar dispărea. În patru ani am spulbera pe oricine din lume.

Deci, e simplu. Nu avem nevoie decât de profesori din primul sfert. Și veți spune: „Wow, ar trebui să îi recompensăm pe acești oameni. Ar trebui să îi păstrăm pe acești oameni. Ar trebui să aflăm ce fac și să transferăm aceste competențe către alte persoane." Dar pot să vă spun ca acest lucru nu se întâmpla deloc astăzi.

Care sunt caracteristicile acestui prim sfert? Cum arată ei? Ati putea crede ca sunt profesori cu experienta. Raspunsul este nu. Odata ce cineva a predat pentru trei ani calitatea predarii nu se mai schimba. Diferenta este foarte, foarte mica. Ati putea crede ca aceste persoane au diplome de master. S-au intors la facultate si au obtinut diplome de Master in Educatie. Acest grafic ia in considerare patru factori diferiti si arata cat de mult acesti factori explica calitatea predarii. Cel mai putin important factor, care spune ca nu este nici un efect, este diploma de master.

Dar doua lucruri sunt recompensate de sistemul de salarizare. Unul este vechimea. Fiindca salariul creste si este investit in pensie. Al doilea este de a bani in plus celor care au obtinut o diploma de master. Dar sistemul de salarizare nu este asociat in nici un fel cu calitatea de a fi un bun profesor. Preda pentru America: efect minim. Pentru profesorii de matematica care au absolvit o facultate de matematica, efectul poate fi masurat. Dar, in mod coplesitor, este o performanta din trecut. Anumite persoane sunt foarte bune la asta. Dar nu am facut nimic pentru a studia ce este aceasta sa o descriem si sa o reproducem, pentru a creste capacitatea medie sau pentru a incuraja oamenii sa stea in sistem.

V-ati putea intreba, "Profesorii buni stau si cei incompetenti pleaca?" Raspunsul este ca, in medie, profesorii ceva mai buni parasesc sistemul. Si este un sistem cu o rata foarte mare.

Exists putine locuri, foarte putine, unde se instruiesc profesori foarte buni. Un exemplu foarte bun este un grup de ....scoli numit KIPP. KIPP inseamna Cunostintele sunt Putere. Este un lucru de necrezut. Au 66 de scoli, mai ales scoli secundare, cateva licee, si predarea este exceptionala. Iau copii foarte saraci, si peste 96% din absolventii lor de liceu merg la facultate. Atitudinea in aceste scoli este foarte diferita de cea din scolile publice. Ei lucreaza in echipa. Ei isi imbunatatesc in mod constant profesorii. Ei iau datele, rezultatele testelor, si spun unui profesor, "Ai determinat aceasta crestere." Sunt profund angajati in imbunatatirea predarii.

Daca te duci si stai in una dintre aceste clase, la inceput, ti se pare bizar. M-am asezat si m-am gandit, "Ce se petrece?" Profesorul era in continua miscare, si nivelul energiei era ridicat. M-am gandit, "Sunt la o demonstratie sportiva sau ceva de genul asta. Ce se intampla?" Si profesorul se uita in mod constant sa vada cine nu era atent, cine era plictisit, si chema la ordine copiii repede, ..... Era un mediu foarte dinamic, fiindca, in special, in scoala secundara— din clasa a cincea pana in clasa a opta— sa tii copiii ocupati si sa dai tonul astfel incat toti cei din clasa sa fie atenti, nimeni sa nu se distreze sau sa se comporte ca si cum nu ar vrea sa fie aici, Toti trebuie sa fie implicati. Si cei de la KIPP asta fac.

Care este diferenta fata de o scoala obisnuita? Ei bine, intr-o scoala obisnuita, profesorilor nu li se spune cat de buni sunt. Nu se strag informatii pe aceasta tema,. In contractul profesorului, se va limita numarul de inspectii pe care directorul scolii le poate face cateodata la doar o data pe an. Si trebuie sa anunte in prealabil intentia de a face o inspectie. Deci imaginati-va cum merge o fabrica unde lucreaza acesti muncitori, in care cativa dintre ei nu sunt buni de nimic iar managementului i se spune, "Poti veni aici doar o data pe an, dar trebuie sa ne anunti, fiindca te-am putea insela, incercand sa ne facem treaba in acel scurt moment."

Chiar si un profesor care vrea sa se perfectioneze nu dispune de instrumentele pentru a face acest lucru. Nu au rezultatele testelor, si sunt tot felul de incercari pentru a bloca accesul la date. De exemplu, statul New York a adoptat o lege care prevede ca datele privind perfectionarea profesorilor nu pot fi facute publice si folosite la luarea deciziilor privind titularizarea profesorilor. Intr-un fel se poate spune ca se merge in directia opusa. Dar, sunt optimist si cred ca sunt cateva lucruri clare pe care le putem face.

In primul rand, se fac tot mai multe teste si acestea ne vor da arata clar unde ne aflam. Si ne vor permite sa intelegem cine isi face treaba bine, si sa ii chemam pentru a afla care le sunt tehnicile. Bineinteles, video-ul digital este ieftin acum. Instalarea a catorva camere in salile de clasa si inregistrarea lectiilor in mod continuu este o metoda foarte practica in toate scolile publice. Deci la fiecare cateva saptamani profesorii le-ar putea urmari si ar putea spune, "OK, in clipul acesta vad ca am facut ceva bun. In clipul acesta vad ca nu am fost in forma optima. Spune-mi, cum ar fi trebuit sa ma port cu copilul acesta? Si ei ar putea sa rezolve impreuna aceste probleme. Am putea face o lista a celor mai buni profesori astfel incat oricine sa poata vedea cine este cel mai bun intr-un anumit domeniu.

Putem prelua aceste cursuri si le putem face disponibile astfel incat un copil sa poate viziona si invata un curs de fizica. Daca avem un copil care a ramas in urma, am putea sa ii repartizam acel video pentru a-l viziona si invata conceptul. Si, de fapt, aceste cursuri gratis ar putea fi disponibile nu numai pe Internet, dar si pe DVD. astfel incat oricine are acces la un DVD player poate avea acces la cei mai buni profesori. Si astfel daca concepem acest sistem ca fiind unul de cadre, putem sa il imbunatatim.

De fapt, exista o carte, despre KIPP— locul unde se petrec toate acestea— scrisa de Jay Matthews, un reporter de stiri, intitulata, "Lucreaza din greu, Fii bun." Si mi s-a parut fantastic. Iti da o idee despre ceea ce face un profesor bun. Voi trimite o copie a acestei carti gratis tuturor. Aplauze.

Dam multi bani pentru educatie, si realmente cred ca educatia este cel mai important lucru pe care sa il facem bine pentru ca tara sa aiba viitorul pe care ar trebui sa il aiba. De fapt, avem un proiect al legii stimulentelor, este interesant, versiunea Camerei Reprezentatilor chiar prevedea sa se aloce bani pentru aceste sisteme de date, dar a fost retrasa din Senat fiindca sunt oameni care sunt amenintati de aceste lucruri.

Dar sunt optimist. Cred ca oamenii incep sa recunoasca cat de important este, si ca realmente putem schimba milioane de vieti, daca ne facem treaba bine. Nu am avut timp sa prezint decat aceste doua probleme. Sunt mult mai multe probleme ca acestea— SIDA, pneumonia— vad ca deveniti interesati doar la auzul acestor probleme. Si aptitudinile necesare pentru a aborda aceste probleme sunt foarte complexe. Stiti, sistemul nu rezolva lucrurile in mod obisnuit. Guvernele nu aleg in mod obisnuit aceste lucruri in mod corect. Sectorul privat nu investeste resurse in mod obisnuit in aceste lucruri.

Deci este nevoie de oameni straluciti ca voi pentru a studia aceste lucruri, a implica alti oameni—- si asa veti ajuta la gasirea solutiilor. Si cu aceasta, cred ca lucruri extraordinare vor rezulta.

Multumesc. Aplauze.