Salman Khan
5,981,473 views • 20:27

Academia Khan e bine cunoscută pentru colecția ei de lecții video. Înainte de a merge mai departe, să vă arăt un mic montaj.

(Video) Salman Khan: Așa că ipotenuza va fi acum cinci. Fosilele acestui animal se găsesc doar în această zonă din America de Sud, o fâșie de aici și în această parte a Africii. Putem integra pe suprafață și notația uzuală e sigma cu majusculă. Adunarea Națională: ei creează Comitetul de Siguranță Publică, care pare a fi un comitet drăguț. Observați, acesta e o aldehidă, și este un alcool. Începe să se diferențieze în celule efectoare și de memorie. O galaxie. Hei, iată o altă galaxie. Și uite, încă o galaxie. Și pentru dolari, sunt cei 30 de milioane ai lor, plus 20 de milioane de la producătorul american. Dacă asta nu te uimește, atunci nu ai emoții deloc.

(Râsete)

(Aplauze)

SL: Acum avem aproximativ 2.200 de lecții video, acoperind orice, de la aritmetica de bază, până la calculul vectorial și unele lucruri pe care le-ați văzut acum. Avem un milion de elevi care folosesc lunar site-ul, ce urmăresc 100-200 de mii de lecții video zilnic. Dar vom vorbi despre cum vom trece la nivelul următor. Dar înainte de asta, vreau să vorbesc puțin despre cum am început. Iar unii din voi poate știți că în urmă cu cinci ani eram analist la un fond de investiții. Eram în Boston și îmi meditam verișorii din New Orleans de la distanță. Și am început să public primele lecții video pe Youtube doar ca un bonus, ca supliment pentru verișorii mei, ceva care să-i ajute să-și aducă aminte.

Și imediat ce am pus acele lecții video pe YouTube, s-a întâmplat ceva interesant, de fapt s-au întâmplat mai multe lucruri interesante. Primul a fost reacția verișorilor mei. Mi-au spus că mă preferă mai mult pe Youtube decât în persoană. (Râsete) Şi odată ce treci peste acest compliment maliţios, observi că e mai mult de atât. Spuneau că preferă versiunea digitală a verişorului lor. La o primă vedere e foarte neintuitiv, dar dacă te pui în locul lor, e de înțeles. Acum ei pot să oprească şi să-l pună pe verişorul lor să repete, fără a simţi că îmi irosesc timpul meu. Dacă trebuie să revadă ce au învăţat cu câteva săptămâni în urmă sau poate cu câţiva ani în urmă, nu trebuie să fie jenaţi să-şi întrebe verişorul. Pot urmări acele lecții video. Dacă s-au plictisit pot trece mai departe. Pot să-l vadă când vor, în ritmul lor. Şi probabil cel mai puţin apreciat aspect e că prima dată, chiar prima dată când încerci să înţelegi un concept nou, ultimul lucru de care ai nevoie e o persoană spunând: „Ai înţeles?”. Şi asta se întâmpla înainte în interacţiunea cu verişorii mei. Iar acum ei pot să învețe în intimitatea propriei lor camere.

Celălalt lucru care s-a întâmplat e... le-am pus pe Youtube pentru că nu am avut niciun motiv să nu le public, așa că i-am lăsat și pe alții să le vadă. Și oamenii au început să dea de ele. Şi am început să primesc comentarii şi scrisori şi tot felul de reacţii de la oameni din toată lumea. Şi acestea sunt doar câteva. Acesta e de la lecția video despre analiză matematică. Şi cineva a scris direct pe Youtube, era un comentariu Youtube: „Am zâmbit pentru prima dată rezolvând o derivată.” (Râsete) Să ne oprim aici. Această persoană a făcut o derivare şi apoi a zâmbit. (Râsete) Şi ca răspuns la acelaşi comentariu, ăsta e firul discuției. Puteţi merge pe Youtube să vedeţi aceste comentarii, altcineva a scris: „La fel și aici. De fapt m-a binedispus pentru întreaga zi. Fiindcă am văzut tot acest text gen matrice în clasă, aici mă simt parcă 'Știu kung-fu'.”

(Râsete)

Şi am primit o mulţime de reacţii de acest tip. Era clar că ajuta oamenii. Dar apoi, cum numărul vizionărilor continua să crească, am început să primesc scrisori de la oameni, şi începea să devină clar că era mai mult decât un bonus. Acesta e un citat dintr-una din acele scrisori. „Fiul meu de 12 ani are autism şi a avut mult de furcă cu matematica. Am încercat totul, am văzut totul, am cumpărat totul. Am dat peste lecția ta video despre zecimale şi a înțeles. Apoi am trecut la fracţiile groaznice, din nou, a înţeles. Nu puteam să credem. E aşa de entuziasmat.” Şi vă puteţi imagina, eu, un analist la un fond de investiții. Era foarte straniu pentru mine să fac ceva cu valoare socială.

(Râsete)

(Aplauze)

Dar eram entuziasmat, aşa că am continuat. Iar apoi mi-am dat seama de alte lucruri. Nu numai că-i va ajuta pe verişorii mei acum, sau pe aceşti oameni care mi-au scris, dar și că acest conținut nu va expira vreodată, îi va putea ajuta pe copiii lor sau pe nepoții lor. Dacă Isaac Newton ar fi făcut lecții video pe YouTube despre analiza matematică, n-ar trebui să le fac și eu. (Râsete) Presupunând că era bun la asta. Nu ştim asta exact.

(Râsete)

Celălalt lucru care s-a întâmplat, şi chiar şi în acest punct, spuneam: „Poate e un bun supliment. E bun pentru elevi motivaţi. Poate e bun pentru cei care învață acasă.” Dar nu credeam că va fi ceva care va intra cumva în sala de clasă. Dar apoi am început să primesc scrisori de la profesori. Şi profesorii spuneau: „Folosim lecțiile tale video pentru a inversa modul de predare. Tu ai ținut lecţia, aşa că ce facem noi...”, și asta se poate întâmpla de mâine în toate școlile din America, „... ce fac e să le dau lecțiile video ca temă pentru acasă. Iar ce obişnuia să fie tema pentru acasă, e făcută acum de elevi în sala de clasă.”

Şi vreau să fac o pauză aici pentru... (Aplauze) Vreau să mă opresc aici puțin, fiindcă sunt câteva lucruri interesante. Primul, când acei profesori fac asta, există un beneficiu evident, beneficiul că elevii lor pot savura lecțiile video la fel ca verișorii mei. Pot opri, repeta în ritmul lor, când vor. Dar mai interesant e, și nu e intuitiv când vorbești despre tehnologia folosită în clasă, prin eliminarea lecției din sala de clasă și lăsând elevii să facă acasă o lecție în ritmul propriu, iar apoi când revii în clasă îi lași să lucreze, profesorul fiind printre ei, elevii putând interacționa între ei, aceşti profesori au utilizat tehnologia pentru a umaniza sala de clasă. Au luat o experienţă fundamental impersonală, 30 de copii păstrând linişte deplină, fără a putea să interacţioneze. Un profesor, indiferent cât de bun, trebuie să țină o lecție pentru 30 de elevi, feţe inexpresive, puţin potrivnice, şi acum e o experienţă umană. Acum ei chiar interacționează între ei.

Aşa că odată ce a apărut Academia Khan mi-am dat demisia şi ne-am transformat într-o organizație non-profit. Întrebarea e cum ducem asta la nivelul următor? Cum ducem ceea ce fac acei profesori către concluzia firească? Ce vă arăt aici sunt exerciţii reale pe care am început să le scriu pentru verişorii mei. Cele cu care am început erau mult mai primitive. Aceasta e o versiune mai competentă. Iar ideea e că vom genera atâtea întrebări de câte ai nevoie, până stăpânești acel concept, până rezolvi corect zece la rând. Și lecțiile video sunt acolo. Primești indicii, soluția explicată a problemei dacă nu ştii cum s-o rezolvi. Dar ideea pare foarte simplă: zece în linie și treci mai departe. Însă e fundamental diferită de ce se întâmplă acum în sălile de clasă.

Într-o sală de clasă tradițională ai câteva teme pentru acasă, temă pentru acasă, lecție şi apoi ai un scurt examen. La acel examen, indiferent dacă faci 70% sau 80%, 90% sau 95%, clasa trece la lecția următoare. Şi chiar şi în cazul acelui elev de 95%, care au fost cele cinci procente pe care nu le-a ştiut? Poate că nu ştia ce se întâmplă când ridici ceva la puterea zero. Şi apoi vei construi pe asta următorul concept. Asta e similar cu... Imaginează-ți că înveți să mergi cu bicicleta, și poate și-am ținut o lecție înainte și ți-am dat o bicicletă pentru două săptămâni. Apoi revin după două săptămâni și spun: „Să vedem. Ai probleme cu virajul la stânga. Nu te poți opri. Eşti un biciclist 80%.” Deci îţi aplic un 8 mare pe frunte şi apoi îţi spun: „Acum trecem la monociclu.” Oricât de ridicol pare, exact asta se întâmplă acum în sălile de clasă. Şi ideea e că trece un timp și elevii buni încep să pice subit la algebră şi încep să pice subit la analiză matematică, deși sunt deștepți, deși au profesori buni. Şi asta de obicei e din cauză că au aceste lacune care s-au tot strâns la baza cunoștințelor lor. Modul nostru de a preda matematica e la fel cum înveți orice, aşa cum înveți să mergi pe bicicletă. Stai pe acea bicicletă, cazi. Fă-o atâta timp cât e nevoie, până o stăpâneşti. Modelul tradițional te penalizează pentru experimentări și eșecuri, dar nu are ca scop perfecțiunea. Noi te încurajăm să experimentezi şi să greşeşti, dar avem ca scop perfecțiunea.

Acesta e un alt modul. E trigonometrie. Acesta e despre translaţia şi reflexia funcţiilor. Şi toate se potrivesc împreună. Avem acum cam 90 din acestea. Poţi naviga pe site chiar acum. E gratuit. Nu încearcă să-ţi vândă nimic. Iar ideea de bază e că toate se potrivesc în această hartă a cunoaşterii. Nodul din vârf de aici e adunarea cu numere de o cifră. E unu plus unu fac doi. Și ideea e că odată ce ai reușit zece în linie aici, continuă să te trimită spre module din ce în ce mai avansate. Deci dacă mergeți în jos pe harta cunoașterii, ajungeți la aritmetică mai avansată. Și mai jos, ajungeți la pre-algebră și introducere în algebră. Și mai jos, ajungeți la algebra unu, algebra doi, un pic de pre-analiză. Și ideea este că în acest mod putem preda orice, adică orice poate fi învățat în acest tip de cadru. Deci vă puteți imagina, și la asta lucrăm acum, în această hartă a cunoașterii e logica, programarea pe calculator, gramatica, genetica, toate bazate pe principiul că dacă știi asta și asta, atunci ești pregătit pentru acest nou concept. Asta poate funcționa bine pentru cei care învață singuri și vă încurajez să faceți asta cu copiii voștri, dar vă încurajez și pe voi să încercați. Va transforma discuțiile de la masa de seară.

Dar noi vrem să urmăm cursul firesc al inversării sălii de clasă, cea despre care acei profesori mi-au scris în email. Acestea sunt date de la testul-pilot din districtul școlar Los Altos, unde au luat două clase de a cincea și două clase de a șaptea și au renunțat complet la vechea programă de matematică. Acești copii nu folosesc manuale, nu primesc lecții. Folosesc Academia Khan, folosesc acest software pentru aproape jumătate din orele lor de matematică. Și vreau să fie clar, nu considerăm asta o educație completă. Ce face, și asta se întâmplă în Los Altos, e că crește timp disponibil. Așa ne asigurăm că te descurci cu un sistem de ecuații și oferă timpul necesar pentru simulări, pentru jocuri, pentru mecanică, pentru construirea de roboți, pentru estimarea înălțimii acelui deal pe baza umbrei sale.

Acest model presupune că profesorul vine zilnic și fiecare copil lucrează în propriul ritm. Acesta e un tabel real de scoruri din districtul școlar Los Altos. Profesorii se uită la acest tabel. Fiecare linie e un elev. Fiecare coloană e un concept. Verde înseamnă că le stăpânește. Albastru înseamnă că lucrează la asta, nicio grijă. Roșu înseamnă că s-a blocat. Și profesorul doar va spune: „Voi interveni la copiii roșii.” Sau și mai bine: „Voi trimite unul din copiii verzi, care e deja stăpânește acel concept să fie prima linie de atac și să-și mediteze colegul.”

(Aplauze)

Mă bazez foarte mult de date, așa că nu vrem ca profesorul să fie nevoit să întrebe elevul: „Ce nu ai înțeles?” sau „Ce ai înțeles?” și tot restul. Deci oferim profesorului cât de multe date e posibil, date care în orice alt domeniu sunt cerințe obligatorii, în finanțe, în marketing sau producție. Așa că profesorul poate diagnostica problema elevilor, ca să poată face interacțiunea cât mai productivă posibil. Deci profesorii știu exact ce fac elevii, cât de mult timp studiază, ce lecții video au vizionat, când au oprit lecțiile video, ce urmăreau când le-au oprit, ce exerciții folosesc, pe ce s-au axat. Cercul exterior arată pe ce exerciții s-au axat. Cercul interior arată pe ce lecții s-au concentrat. Iar datele sunt destul de detaliate, așa că poți vedea exact problema la care elevul a știut sau nu. Roșu e greșit, albastru e corect. Întrebare din stânga e prima încercată de elev. Au urmărit lecția video până acolo. Și apoi, în final, au reușit să rezolve zece la rând. Aproape că îi și poți vedea învățând în ultime zece probleme. Au devenit și mai rapizi. Înălțimea arată cât de mult timp le-a luat să răspundă.

Deci când e vorba de învățare în ritm propriu, are sens pentru fiecare, în jargonul educației: învățare diferențiată, dar e interesant ce se întâmplă în sala de clasă. Fiindcă de fiecare dată când am făcut asta, în fiecare clasă în care am implementat-o, iarăși și iarăși, dacă durează cinci zile, există un grup de copii în față și un grup de copii puțin mai lenți. Iar într-un model tradițional, dacă le dai un examen parțial, vei spune: „Acești copii sunt talentați, ceilalți sunt mai lenți. Poate că ar trebui urmăriți diferit sau puși în clase diferite.” Dar când lași fiecare elev să lucreze în ritmul lui propriu, și vedem asta de fiecare dată, veți vedea elevi cărora le-a luat mai mult timp la unul dintre concepte, dar după ce depășesc obstacolul avansează foarte rapid Aceiași copii despre care ați fi crezut cu șase săptămâni în urmă că sunt lenți, veți crede acum că sunt talentați. Și vedem asta de fiecare dată. Iar asta te face să te întrebi câte din etichetele pe care l-am avut poate mulți dintre noi au fost de fapt cauzate de diferențele în ritmul de învățare.

Asta are loc acum în districtul Los Altos. Obiectivul nostru e să utilizăm tehnologia pentru a umaniza, nu numai în Los Altos, ci în toată lumea, ce se întâmplă în educație. Și asta ne conduce la o idee interesantă. Multe eforturi de a umaniza sala de clasă sunt concentrate pe raportul dintre numărul elevilor și al profesorilor. După părerea noastră raportul relevant e cel de timp alocat de profesor per elev. În modelul tradițional majoritatea timpului profesorului e folosit pe ținerea lecției, pentru note și pe altele. Poate 5% din timpul lor chiar stau lângă elevi și lucrează cu ei. Acum fac asta 100% din timpul lor. Deci din nou, folosind tehnologia, nu doar inversezi clasa, ci o umanizezi, aș spune, de cinci sau chiar zece ori.

Și pe cât de valoros e asta în Los Altos, imaginați-vă ce ar putea face pentru adulții care sunt jenați să se întoarcă și să învețe lucruri pe care trebuiau să le fi învățat mai demult. Imaginați-vă ce face pentru un copil din Calcutta care ziua trebuie să-și ajute familia, motiv pentru care nu poate merge la școală. Acum poate aloca două ore pe zi și-și poate remedia situația, sau pot recupera repede fără să se simtă jenați în legătură cu ce știu sau ce nu știu. Imaginați-vă ce se întâmplă când colegii se ajută între ei în sala de clasă. Dar ăsta e un sistem unitar. Nu există niciun motiv să nu poți avea această meditare între colegi dincolo de sala clasă. Imaginați-vă ce se întâmplă dacă acel elev din Calcutta poate să îl mediteze pe fiul vostru, sau fiul vostru îl poate medita pe acel puști din Calcutta. Și cred că vom vedea născându-se noțiunea unei sălii de clasă globale. Și asta încercăm să construim.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Bill Gates: Am văzut câteva lucruri pe site despre motivație și feed-back, puncte de energie, insigne de merit. Spune-mi la ce ajută acestea.

SK: Da, desigur. Avem o echipă minunată care lucrează la asta. Și trebuie s-o spun clar, nu sunt numai eu. Încă fac toate lecțiile video, dar avem o echipă tare care face softul. Da, am introdus o mulțime premii, poți obține insigne, vom avea clasamente pe zone și primești puncte. De fapt e destul de interesant. Doar folosind insignele sau puncte primite pentru ceva, vedem o mișcare de masă, la nivel de sistem, în care zeci de mii de elevi din clasa a cincea sau a șasea se duc într-o direcție sau în alta, în funcție de insigna primită.

(Râsete)

BG: Iar colaborarea cu Los Altos cum s-a născut?

SK: Los Altos a fost un fel de nebunie. Spun din nou, nu mă așteptam să fie utilizat în sălile de clasă. Cineva din conducerea lor a venit și a spus: „Ce ai face dacă ai primi mână liberă într-o sală de clasă?” Și am spus: „Fiecare elev ar lucra în ritmul lui și am avea un tabel de scoruri.” Iar ei au zis: „E destul de radical. Trebuie să ne gândim la asta.” Iar eu și echipa mea ziceam: „Nu vor face niciodată asta.” Dar chiar în ziua următoare au spus: „Poți începe în două săptămâni?”

(Râsete)

BG: E vorba de matematică de clasa a cincea?

SK: Sunt două clase de a cincea și două de a șaptea. Și o fac la nivel de district școlar. Cred că sunt entuziasmați fiindcă acum pot urmări acești copii. Nu e ceva legat doar de școală. Chiar și de Crăciun am văzut unii copii învățând. Și putem urmări totul. Deci pot urmări tot districtul școlar. Pe durata verii, în timp ce trec de la un profesor la altul, există această continuitate a datelor la nivel de district școlar.

BG: Unele din acele tabele pe care le-am văzut erau pentru profesor pentru a intra și a urmări ce se întâmplă cu acei copii. Primești feed-back de la profesori pentru a vedea de ce au nevoie?

SK: Desigur. Majoritatea parametrilor au fost propuși de profesori. Am făcut unele și pentru elevi pentru a-și vedea propriile date, dar avem o buclă de design strânsă cu profesorii. Iar ei spun: „E drăguț, dar...” Ca graficul despre concentrare, mulți profesori spuneau: „Am impresia că mulți copii nu se concentrează pe subiect.” Așa că am făcut acea diagramă de concentrare. Deci totul a fost condus de profesori. A fost o nebunie.

BG: E gata pentru lansare pe scară largă? Crezi că multe clase ar trebui să încerce asta în următorul an școlar?

SK: Da, e gata. Avem deja un milion de utilizatori pe site, așa că putem servi câțiva în plus. (Râsete) Nu există motiv pentru care nu ar putea fi posibil chiar mâine în fiecare sală de clasă din America.

BG: Iar despre ideea meditării... dacă am neclarități legate de un subiect, voi găsi undeva în interfața de utilizator persoane care se oferă voluntar, cărora le pot vedea nivelul de cunoștințe, cu care aș putea intra în contact?

SK: Absolut. Iar asta recomand și tutoror să facă. Acele tabele de scoruri pe care le au profesorii, te poți conecta chiar acum și poți deveni un meditator pentru copii, nepoți, verișori, sau poate niște puști din Clubul de băieți și fete. Și da, poți să devii mentor sau meditator imediat. Da, totul e acolo.

BG: E extraordinar. Cred că tocmai v-ați făcut o părere despre viitorul educației. Mulțumesc! SK: Mulțumesc!

(Aplauze)