Michael Green
1,353,045 views • 12:22

Acesta este bunicul meu. Şi acesta e fiul meu. Bunicul m-a învăţat să lucrez cu lemnul când eram copil. M-a învăţat şi că atunci când tai un copac pentru a-l transforma în ceva, trebuie să cinsteşti viaţa acelui copac şi să faci asta cât de frumos poţi. Băieţelul meu mi-a amintit că, în ciuda tehnologiei şi a tuturor jucăriilor din lume, uneori, o bucăţică de lemn, clădită într-un ansamblu, poate fi un lucru care te inspiră.

Acestea sunt clădirile mele. Le construiesc în toata lumea din birourile noastre din Vancouver şi New York. Construim clădiri cu dimensiuni, stiluri şi materiale diferite, în funcţie de unde ne aflăm. Însă lemnul e materialul care îmi place cel mai mult şi vă voi spune care e povestea cu el. Parţial, îmi place pentru că de fiecare dată când oamenii întră în clădirile mele făcute din lemn, reacţionează complet diferit. Nu am văzut pe nimeni să intre şi să îmbrăţişeze o coloană de oţel sau de ciment, însă am văzut asta într-o clădire din lemn. Am văzut cum oamenii ating lemnul şi cred că există un motiv pentru asta. La fel ca fulgii de zăpadă, nu există două bucăţi de lemn identice pe pământ. Asta e minunat. Îmi place să cred că lemnul reprezintă amprentele naturii în clădirile noastre. Amprentele Mamei Naturi fac clădirile noastre să se conecteze la natură în spaţiul construit.

Locuiesc în Vancouver, lângă o pădure care creşte până la o înălţime de 33 de etaje. De-a lungul coastei, aici în California, pădurea de sequoia creşte până la o înălţime de 40 de etaje. Clădirile din lemn pe care le concepem au doar 4 etaje în majoritatea locurilor de pe glob. Regulile de construcţie ne limitează capacitatea de a construi clădiri mai înalte de 4 etaje în multe locuri şi asta e valabil şi pentru SUA.

Există excepţii, dar asta e normal, iar lucrurile se vor schimba. Sper. Motivul pentru care cred asta e faptul că azi jumate dintre noi trăim în oraşe, iar procentul va creşte la 75%. Oraşele şi densitatea urbană vor face clădirile să rămână la dimensiuni mari şi cred că lemnul poate deveni important în oraşe. Cred asta pentru că 3 miliarde de oameni vor avea nevoie de o casă în următorii 20 de ani. Adică 40% din populaţie va avea nevoie de o clădire nouă construită în următorii 20 de ani. Unul din trei oameni în mediul urban de azi locuieşte, de fapt, într-o mahala. Un miliard de oameni locuiesc în mahalale. O sută de milioane de oameni de pe glob sunt fără adăpost. Marea provocare pentru arhitecţi şi pentru societate este de a găsi o soluţie pentru a adăposti aceşti oameni.

Însă, pe măsură ce ne mutăm la oraş, acestea sunt construite din două materiale, oţel şi beton, materiale minunate. Ele sunt materialele ultimului secol. Însă, necesită un consum mare de energie şi emisii de gaze de seră în procesul de fabricaţie. Oţelul reprezintă 3% din emisiile de gaze de seră, iar betonul - peste 5%. Aşadar, 8% din contribuţia noastră la gazele de seră vine doar din aceste două materiale. Nu ne prea gândim la asta şi, din păcate, nu ne gândim la clădiri pe cât ar trebui. Iată o statistică din SUA despre impactul gazelor cu efect de seră. Aproape jumate din aceste gaze au de-a face cu industria construcţiilor. E aceeaşi poveste cu energia. Veţi observa că transporturile sunt pe locul doi în listă, dar ăsta e subiectul de care auzim cel mai des. Deşi e vorba de energie, e vorba şi de carbon. Problema, cred eu, e că, în cele din urmă, conflictul dintre cum rezolvăm problema celor trei miliarde de oameni care au nevoie de o casă şi schimbările climatice este un dezastru pe cale să se dezlănțuie sau deja în desfășurare.

Înseamnă că trebuie să începem să gândim altfel şi cred că lemnul va face parte din soluţie. Vă voi spune de ce. Ca arhitect, lemnul e singurul material pentru construcţii care a crescut datorită energiei solare. Când un copac creşte într-o pădure eliberând oxigen şi absorbind dioxid de carbon, când moare şi cade la pământ, el elimină dioxidul de carbon înapoi în atmosferă sau în sol. La fel se va întâmpla, dacă arde într-un incendiu. Dar dacă iei lemnul şi construieşti o clădire sau faci o mobilă sau o jucărie, el are capacitatea extraordinară de a stoca și sechestra carbonul. Un metru cub de lemn va stoca o tonă de dioxid de carbon. Cele două soluţii împotriva schimbării climei sunt reducerea emisiilor de carbon şi găsirea de spaţiu. Lemnul e singurul material important în construcţii care face aceste două lucruri. Etica noastră se bazează pe faptul că Pământul ne oferă mâncarea, dar avem nevoie să trecem la o viziune conform căreia Pământul ne oferă şi casele.

Cum facem asta când ne urbanizăm repede şi clădirile din lemn ating doar patru etaje? Trebuie să reducem betonul şi oţelul şi să construim la scară mai mare. Lucrăm la clădiri de 30 de etaje, făcute din lemn. Colaborăm cu un inginer, numit Eric Karsh, şi facem asta pentru că există noi produse din lemn pe care le putem folosi, numite panouri din lemn solid. Sunt făcute din copaci tineri, arbuşti, bucăţele de lemn lipite laolaltă pentru a face panouri enorme: 2,4 metri lăţime, 19,5 metri lungime şi grosimi variate.

Putem spune că toţi suntem obişnuiţi cu construcţii de doi pe patru când ne gândim la lemn. Asta-i concluzia pripită pe care oamenii o trag. Construcţiile de doi pe patru sunt precum cărămizile de Lego cu care ne jucam când eram mici. Poţi face tot felul de chestii faine cu Lego de dimensiunea asta şi peste doi pe patru. Amintiţi-vă, când eraţi mici, şi răscoleaţi prin grămada de lucruri din pivniţă şi aţi găsit un bloc mare de Lego şi v-aţi gândit „Grozav, pot construi ceva cu adevărat mare şi va fi superb.” Asta e schimbarea. Panourile din lemn solid sunt ca aceste cărămizi de Lego. Schimbă scara la care putem face lucrurile. Am dezvoltat ceva numit FFTT, o soluţie Creative Commons pentru construirea unui sistem foarte flexibil cu aceste panouri mari cu care construim şase etaje deodată dacă vrem. Această animaţie vă arată cum se asamblează clădirea foarte simplu, iar aceste construcţii sunt disponibile pentru arhitecţi şi ingineri care vor să construiască pentru diferite culturi din lume, în stiluri arhitecturale diferite. Pentru a construi în parametri de siguranţă, am proiectat aceste clădiri pentru a rezista în Vancouver, unde avem o zonă seismică foarte activă, ele atingând şi 30 de etaje.

Evident, de fiecare dată când spun asta, oamenii, chiar aici la conferinţă, spun: „Serios? 30 de etaje? Cum e posibil?” Se pun multe întrebări bune şi importante, la care am muncit mult să răspundem redactând raportul nostru şi cel pentru referenţi.

Mă voi axa doar pe câteva dintre ele şi voi începe cu focul, deoarece acesta e probabil primul lucru la care vă gândiţi acum. Corect. Vă voi spune următoarele. Dacă vă rog să luaţi un chibrit şi să-l aprindeţi, să-l ţineţi lângă un buştean şi să încercaţi să-i daţi foc, nu veţi reuşi, nu-i aşa? Cu toţii ştim asta. Pentru a face un foc, trebuie să începi cu bucăţi mici de lemn şi să continui cu unele mai mari şi în cele din urmă să adaugi acel buştean care, bineînţeles, arde, dar arde lent. Panourile de lemn solid, aceste produse noi pe care le folosim, sunt asemănătoare buştenilor. E greu să le dai foc şi când faci asta, ard în mod previzibil. Putem folosi ştiinţa incendiilor pentru a le prezice şi a construi aceste clădiri la fel de sigure ca cele din beton sau din oţel.

Următoarea mare problemă - despăduririle. 18% din contribuţia noastră la emisiile de gaze cu efect de seră pe glob reprezintă rezultatul despăduririlor. Nu vrem să tăiem copaci. Mai bine zis, nu vrem să tăiem copacii care nu trebuie. Există modele de silvicultură sustenabilă care permit tăierea de copaci aşa cum trebuie. Aceia sunt singurii copaci potriviţi pentru aceste tipuri de sisteme. Cred că aceste idei vor schimba efectele despăduririlor. În ţările cu probleme de despădurire, trebuie să găsim un mod de a furniza o valoare mai mare pentru pădure şi de a încuraja oamenii să facă bani prin cicluri foarte rapide de creştere - copaci de 10, 12, 15 ani, cu care se fac aceste produse şi care ne permit să construim la această scară. Am făcut calcule pentru o clădire de 20 de etaje: Vom creşte suficient lemn în America de Nord la fiecare 13 minute. De asta e nevoie.

Povestea cu carbonul este una bună în contextul ăsta. Construind o clădire de 20 de etaje din ciment şi beton, producem o cantitate de 1200 de tone de dioxid de carbon. Dacă am construi-o din lemn, am reține în jur de 3100 de tone, pentru o diferenţă netă de 4300 de tone. Acesta e echivalentul a 900 de maşini îndepărtate de pe şosele într-un an. Gândiţi-vă la cele trei miliarde de oameni care au nevoie de o casă nouă. Poate asta ar putea contribui la reducerea CO2.

Suntem la începutul unei revoluţii a felului cum construim, acesta fiind primul mod nou de a construi un zgârie-nori în ultimii 100 de ani. Provocarea constră în schimbarea percepţiei societăţii şi e o provocare mare. Partea de inginerie e cea uşoară. O pot descrie în felul următor: Primul zgârie-nori, tehnic vorbind - însemnând o clădire de 10 etaje, conform definiţiei - primul a fost cel din Chicago, iar oamenii erau îngroziţi când trebuiau să treacă pe sub clădire. După patru ani de la construirea lui, Gustave Eiffel a început Turnul Eiffel şi pe măsură ce îl construia, a schimbat linia de orizont a tuturor oraşelor din lume, a creat o competiţie între locuri precum New York City şi Chicago, unde dezvoltatorii au început să construiască clădiri tot mai mari şi să spargă tipare cu o tehnică de construcţie din ce în ce mai bună.

Am construit acest model în New York, ca model teoretic în campusul unei universităţi tehnice aflate în proiect, iar motivul pentru care am ales acest loc e de a vă arăta cum ar putea arăta aceste clădiri, deoarece exteriorul se poate schimba. Vorbim, de fapt, doar de structură. Am ales asta pentru că e o universitate tehnică şi cred că lemnul este materialul cel mai avansat tehnologic cu care pot construi. Se pare că Mama Natură deţine patentul şi nouă nu ne prea place asta. Însă, aşa trebuie să fie, amprentele naturii pe spaţiul construit.

Caut ocazia de a crea un moment de tipul Turn Eiffel. Clădirile încep să crească pe verticală peste tot în lume. Există o clădire în Londra, cu 9 etaje, una recent terminată în Australia, care are 10 sau 11 etaje. Începem să creştem înălţimea acestor clădiri din lemn şi sperăm că oraşul meu natal, Vancouver, va anunţa cea mai înaltă clădire din lume, de 20 de etaje, într-un viitor nu prea îndepărtat. Acel moment de tip Turn Eiffel va sparge limitele, aceste limite arbitrare de înălţime, şi va permite clădirilor din lemn să intre în competiţie. Cred că această cursă a şi început.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)