Julian Treasure
31,250,794 views • 9:58

Vocea umană e instrumentul la care cântăm toţi. Probabil, cel mai influent sunet din lume. Singurul care poate porni un război sau rosti: „te iubesc." Totuşi mulţi păţesc că atunci când vorbesc, oamenii nu-i ascultă. De ce? Cum putem vorbi cu puterea de a schimba lumea?

Vă sugerez câteva obiceiuri de care ar fi bine să scăpaţi. Am adunat şapte păcate mortale în ale vorbitului. Nu pretind că e lista completă, dar astea şapte, cred că sunt printre cele mai vicioase obiceiuri.

Primul: bârfa, să vorbeşti de rău pe cineva care nu-i de faţă. Un obicei urât şi ştim sigur că persoana care bârfeşte, după 5 minute, ne va bârfi pe noi.

Al doilea: să judeci. Cunoaştem astfel de oameni şi e greu să asculţi pe cineva care ştii că te judecă şi îți caută lipsurile în acelaşi timp.

Al treilea: negativismul. Poţi să cazi în latura asta. Mama, în ultimii ani de viaţă, devenise foarte negativistă şi e greu de ascultat. Îmi amintesc că i-am spus într-o zi: ,,E 1 Octombrie", iar ea mi-a răspuns: „Ştiu, nu-i aşa că e îngrozitor?" (Râsete) E greu să asculţi pe cineva atât de negativist.

O altă formă de negativism: lamentarea. Asta e arta naţională în Marea Britanie. E sportul nostru naţional. Ne plângem de vreme, de sport, de politică, de orice, iar lamentarea e o nefericire virală. Nu împrăştie soare şi lumină în lume.

Scuze. Toţi l-am întâlnit pe acest om. Poate toţi am fost ca el. Unii au talentul de a da vina pe alţii. Mereu altcineva e de vină şi nu-şi asumă responsabilitatea acţiunilor lor. E greu să-i asculţi şi pe aceştia.

Penultima, a 6-a sau a 7-a, înflorirea, exagerarea. Ne înjoseşte limba. De exemplu, dacă văd ceva care e extraordinar, cum descriu? (Râsete) Sigur că exagerarea devine minciună, din ce în ce mai mare, şi nu dorim să ascultăm oameni care ştim că ne mint.

În sfârşit, dogmatismul, confundând faptele cu părerile. Când acestea două se confundă asculţi în vânt. Cineva te bombardează cu părerile personale ca şi cum ar fi adevărate, e dificil să-i asculţi.

Acestea-s cele 7 păcate ale vorbitului. Cred că trebuie să le evităm. Există oare o latură pozitivă a acestui subiect? Da, există. V-aş sugera patru, pietre de temelie, principii puternice, de urmat, dacă dorim ca ce spunem să aibă forţă şi să schimbe lumea. Aceste principii alcătuiesc un acronim „hail". „Hail" e o formă de salut, iar coincidenţa e bine-venită. Nu vorbesc despre grindină, „Hail" înseamnă şi grindină. Vorbesc despre „hail" ca salut: când întâmpini sau ovaţionezi entuziast pe cineva. Aşa ar trebui să fie recepţionate cuvintele noastre dacă ne ghidăm după aceste patru principii.

Care sunt ele? Ghiciţi? H de la onestitate (honesty), desigur, să fii sincer în ce spui, să fii direct şi clar. A de la autenticitate, adică să fii tu însuţi. Un prieten a descris asta ca stând drepți în propriul adevăr, sugestiv pentru acest principiu. „I” vine de la integritate şi se referă la la a face ceea ce spui, adică o persoană în care oamenii să aibă încredere. „L” e de la iubire (Love). nu iubirea romantică, ci a dori oamenilor binele, din două motive. Primul, cred că onestitatea absolută s-ar putea să nu ne-o dorim: „Arăţi îngrozitor în dimineaţa asta!". Poate asta nu e necesar. Temperată de iubire, onestitatea e fantastică. Deasemenea, dorind binele cuiva, e greu să îi şi judeci în acelaşi timp. Nu cred că poţi face cele două lucruri simultan. Aşadar, hail (salut).

Acum mai contează şi ce spui. E ca zicala veche: contează ce spui, dar şi cum spui. Ai un bagaj de instrumente. Gama e incredibilă, şi totuşi puţini o folosesc. Să răscolim prin ea să scoatem câteva unelte cu care să vă jucaţi, care vor creşte eficacitatea exprimării voastre.

Registrul, de exemplu. Falsetto n-ar fi foarte util, în majoritatea cazurilor, dar există un registru între cele două. Nu intru în detalii tehnice pentru cei care sunt profesori de voce. Totuşi poţi să-ţi modulezi vocea. Dacă vorbesc sus, pe nas, remarcaţi diferenţa. Merg mai jos, vorbesc din gât, de unde vorbim mai toţi. Dacă vreţi greutate, trebuie să coborâţi vocea, din piept. Observaţi diferenţa? Votăm politicieni cu voci joase, e adevărat, pentru că asociem adâncimea cu puterea şi cu autoritatea. Ăsta e registrul.

Apoi avem timbrul, modul în care ți-e percepută vocea. Cercetările demonstrează că preferăm voci bogate, line, calme, ca ciocolata caldă. Dacă nu e cazul tău, nu e sfârşitul lumii, pentru că te poţi antrena. Ia-ţi un profesor de voce. Poţi face lucruri incredibile cu respiraţia, cu postura şi cu exerciţii ca să-ţi îmbunătăţeşti timbrul vocii.

Apoi intonaţia. O ador. E melodia, metalimbajul pe care-l folosim ca să transmitem înţelesul. E rădăcina principală a esenței conversaţiei. Cei care vorbesc pe un ton egal sunt greu de urmărit dacă nu au intonaţie deloc. De aici vine cuvântul monoton, monotonie, monotonal. Avem şi intonaţie repetitivă care apare când finalul fiecărei propoziţii pare o întrebare /?/ când de fapt e doar o afirmaţie /?/ (Râsete) Şi dacă repeţi asta la nesfârşit, îţi restricţionezi capacitatea de a comunica cu ajutorul intonaţiei, ceea ce cred că e păcat, aşa că hai să scăpăm de acest obicei.

Viteza. Pot deveni foarte, foarte agitat vorbind despre ceva foarte, foarte repede, sau pot încetini ca să subliniez, Iar la final, desigur, vechea prietenă, liniştea. Nu e rău să faci o pauză într-un discurs, nu-i aşa? Nu trebuie s-o umplem cu ,,ăăă" şi ,,mmm". Poate fi foarte sugestivă.

Sigur, tonul se armonizează cu pauza să sugereze interes, dar poţi face asta doar cu înălţimea sunetului. Unde mi-ai pus cheile? Unde mi-ai pus cheile? Înţelesuri uşor diferite în cele două exprimări.

Şi, ultimul: volumul. Pot deveni foarte entuziast prin volum. Scuze dacă am speriat pe cineva. Sau, pot să vă captez atenţia devenind foarte tăcut. Unii transmit o emisiune tot timpul. Încercaţi să nu faceţi asta. Se numeşte gălăgie, să-i obligi pe cei din preajmă să te asculte fără discernământ şi fără respect. Nu e frumos.

Sigur, asta se întâmplă tuturor când avem ceva important de spus. Poate că suntem pe o scenă ca asta ţinând un discurs. Poate facem o cerere în căsătorie, vrem o mărire de salariu, sau vorbim la o ceremonie. Oricare din aceste situaţii, dacă e important, îţi datorezi ţie să verifici cutia cu unelte şi motorul care o va acţiona. Un motor funcţionează bine, încălzit. Încălziţi-vă vocea.

Să vă arăt cum se face. Vă rog să vă ridicaţi în picioare. Vă voi arăta cele şase exerciţii de încălzire a vocii pe care le fac înainte de fiecare discurs. Efectuaţi-le de câte ori aveţi de vorbit cu cineva important. Ridicaţi braţele şi inspiraţi adânc, apoi oftaţi afară, ahhh, aşa. Încă o dată. Ahhh, foarte bine. Acum facem încălzirea buzelor, făcând aşa: ba, ba, ba, ba, ba, ba, ba, ba. Foarte bine. Acum: brrrrrrrr, ca atunci când eraţi mici. Brrrr. Acum buzele au înviat. Apoi ne ocupăm de limbă cu la, la, la, la, la, la, la, exagerate. Minunat. Deveniţi pricepuţi la asta. Apoi rulaţi un R. Rrrrrr. Asta-i ca şampania pentru limbă. În final, voi face o singură dată, sirena, cum o numesc profesioniştii. Ajută mult. Începeţi cu ,,ui" şi ajungeţi la ,,au". ,,Ui" e sus şi ,,au" e jos. Aşa că faceţi: uiiiiaauuu, uiiiiaauuu.

Fantastic. Aplaudaţi-vă. Luaţi loc. Vă mulţumesc. (Aplauze)

Data viitoare când vorbiţi, faceţi astea înainte.

Acum să exemplific ca încheiere. E un amănunt important aici. Acum ne aflăm aici, da? Nu vorbim foarte bine celor care nu ascultă în medii zgomotoase cu acustică slabă. Am discutat despre asta aici în diferite ocazii. Cum ar fi lumea dacă am vorbi eficient celor care ascultă conştient în medii adecvate acestui scop? Sau la o scară mai mare, cum ar fi lumeaa dacă am crea sunetele conştient dacă am alege conştient ce ascultăm şi dacă ne-am crea conştient mediul pentru sunet? Ar fi o lume care ar suna frumos, în care înţelegerea ar fi normală, iar asta e o idee care merită răspândită.

Vă mulţumesc.

Mulţumesc. (Aplauze)