Emily Quinn
2,686,974 views • 14:01

[Această discuție conține limbaj matur]

Am vagin.

(Râsete)

M-am gândit că ar trebui să știți. S-ar putea să nu fie o surpriză pentru unii dintre voi. Arăt ca o femeie. Sunt îmbrăcată ca atare, cred. Treaba este că am și testicule. Și este nevoie de mult curaj să vin aici și să vă vorbesc despre organele mele genitale. Doar puțin. Dar nu vorbesc despre vitejie sau curaj. Adică literalmente - am testicule. Aici, chiar acolo unde mulți dintre voi aveți ovare. Nu sunt bărbat sau femeie. Sunt intersexuală.

Majoritatea oamenilor presupun că sunteți biologic fie bărbat, fie femeie, dar de fapt este mult mai complex de atât. Există atât de multe moduri de a fi intersexual! În cazul meu, înseamnă că m-am născut cu cromozomi XY, pe care probabil îi cunoașteți ca fiind masculini. Și m-am născut cu un vagin și testicule în interiorul corpului meu. Nu răspund la testosteron, așa că în perioada pubertății, mi-au crescut sânii, dar nu am avut vreodată acnee, păr pe corp sau ten gras. Mă puteți invidia din cauza asta.

(Râsete)

Dar chiar dacă nu am un uter... m-am născut fără, deci nu menstruez, nu pot avea copii biologici. Noi categorisim oamenii pe baza organelor genitale. Chiar înainte de a se naște un bebeluș, ne întrebăm dacă este băiat sau fată, de parcă ar conta cu adevărat, ca și cum ați fi mai puțin încântați să aveți un copil dacă nu are organele genitale dorite; de parcă ce se află între picioarele cuiva îți spune ceva despre acea persoană. Sunt amabili, generoși, amuzanți? Inteligenți? Cine vor să fie când vor crește?

Organele genitale nu vă spun nimic. Cu toate astea, ne definim pe noi înșine în funcție de ele. În această societate, ne place să categorisim oamenii și să ne etichetăm reciproc. Pare că ne dă un sentiment de apartenență și ne învață cum să interacționăm unul cu altul. Dar există o problemă cu adevărat mare: sexul biologic nu este alb sau negru. Este un spectru.

Pe lângă organele genitale, aveți și cromozomi, și gonade, precum ovarele sau testiculele. Aveți organe sexuale interne, producția de hormoni, răspunsul hormonal și caracteristicile sexuale secundare: dezvoltarea sânilor, părul corporal etc. Aceste șapte zone ale sexului biologic au toate atâtea variații, și totuși noi folosim doar două opțiuni: bărbat sau femeie. Ceea ce este absurd pentru mine, fiindcă nu mă pot gândi la o altă trăsătură umană pentru care există doar două opțiuni: culoarea pielii, păr, înălțime, ochi. Poți avea doar nasul A sau doar nasul B. Asta este, nicio altă opțiune.

Dacă există moduri infinite în care corpurile noastre pot arăta, în care mințile noastre pot gândi, în care personalitățile se pot exprima, nu ar avea sens să existe atât de multă varietate și în sexul biologic, de asemenea? Știați că, pe lângă cromozomii XX sau XY, ați putea avea cromozomi XX și XY? Sau ați putea avea un X suplimentar - XXY. Sau doi în plus - XXXY. Continuați voi de aici. Și pentru acei oameni „normali” cu XX sau XY, ce înseamna asta? Am cromozomi XY. Dacă ADN-ul meu este găsit la locul unei crime - nu spun că va fi, dar mai știi, vom vedea.

(Râsete)

Dacă scheletul meu va fi descoperit peste mii de ani, voi fi etichetată ca bărbat. Este adevărat? Testiculele mele așa ar spune. Dar cum rămâne cu celelalte organe ale mele? Ce se întâmplă dacă o femeie are cancer ovarian și trebuie să-și scoată ovarele? Se califică tot ca femeie? Cum e cu alte persoane intersexuale care se nasc fără testicule sau ovare sau doar cu una sau o combinație dintre cele două? În ce categorie intră? Trebuie să ai un uter pentru a fi femeie? Multe dintre noi ne-am născut fără unul.

Și partea favorită a tuturor, organele genitale: ori le ai pe unele, ori pe altele, nu? Fie ai un penis lung de 15 centimetri, care e exact atât de gros, ce iese direct din corp într-un unghi de 90 de grade, fie un vagin care e atât de larg la interior și un clitoris la jumătate de centimetru deasupra orificiului vaginal și labii care arată exact cum ar trebui să arate, ca în acel videoclip porno pe care l-ați vizionat odată. Știți voi care. Dacă ați avut în viața voastră mai mulți parteneri sexuali și-i aliniați, unul câte unul, vă garantez că îi puteți identifica doar pe baza organelor genitale.

(Râsete)

Gândiți-vă la asta. Continuați.

(Râsete)

Vă înțeleg. Nu vă judec. Doar observ. Sunt toate diferite, corect?

Sexul și genul binar sunt așa înrădăcinate în societatea noastră, încât nu putem înceta să ne gândim la asta. Ne plasăm automat într-o categorie sau alta, de parcă ar conta de fapt. Până când vine cineva și vă face să vă îndoiți. Și dacă vă gândiți că eu sunt excepția, anomalia, exemplul negativ: persoanele intersexuale reprezintă aproximativ două procente din populație. Asta înseamnă același procent ca și roșcații genetici. Este vorba despre aproximativ 150 de milioane de oameni, care este mai mult decât întreaga populație a Rusiei. Deci sunt mulți ca noi, este inutil să o mai spun. Nu suntem o noutate sau o raritate. Suntem doar invizibili. Am existat de-a lungul fiecărei culturi din istorie. Totuși niciodată nu am vorbit despre asta.

De fapt, mulți oameni ar putea să nu știe că sunt intersexuali. Ați făcut un test cariotip pentru a vă determina cromozomii? Ce spuneți despre analize de sânge pentru toate nivelurile de hormoni? Un prieten de-al meu a aflat anul trecut, când avea 50 de ani. Directorul executiv al interACT, care e organizația lider pentru drepturile intersexualilor aici în SUA, a aflat că era intersexuală la 41 de ani. Medicul ei a aflat când ea avea 15 ani, dar nu i-a spus. Au mințit și au spus că are cancer, pentru că asta părea o opțiune mai ușoară decât să afle că nu era femeie „deplină”. Acest lucru se întâmplă foarte des, când oamenii intersexuali sunt mințiți sau nu li se spune despre trupurile lor ceea ce e ca o surpriză pentru mulți oameni. Dar trăim într-o societate ce nu vorbește despre sex sau despre corpuri decât în bătaie de joc.

Am aflat că sunt intersexuală la 10 ani, și în cea mai mare parte, am acceptat acestă informație. Nu m-am temut cu adevărat; încă îmi dezvoltam înțelegerea asupra lumii. Abia când am crescut mi-am dat seama că nu mă potrivesc cu așteptările societății despre mine, că nu aparțin acesteia, că eram anormală. Și atunci a început rușinea. De câte ori ați văzut copii jucându-se cu jucăriile „greșite” pentru genul lor? Sau probând hainele „greșite”? Tot timpul, așa-i? Copiii nu au aceste idei despre normalitatea sexuală, nu au rușine despre cine ar trebui să fie sau ce ar trebui să le placă sau să iubească. Nu le pasă de aceste lucruri. Nu au rușine până nu le-o impunem noi.

Am avut de asemenea medici care m-au mințit. La 10 ani, mi-au spus că voi face cancer dacă nu-mi îndepărtez testiculele. Apoi au continuat să-mi spună asta în fiecare an. Chiar și astăzi mai sunt doctori care doresc să le înlăture. Dar nu există niciun motiv. Dacă un bărbat tipic XY, ca și voi, are testicule, și unul este necoborât, există un mare risc ca acela să devină canceros - sau un risc mai mare de a deveni canceros. Ele au nevoie de termoreglare. Așa că acestea se lasă în jos pentru a se răci, sau urcă înapoi pentru a se încălzi. Ale mele nu trebuie s-o facă. Nu răspund la testosteron, nu produc spermă. Sunt bine chiar aici, în interiorul corpului meu. Totuși, pentru că există o asemenea lipsă de informații despre oamenii intersexuali, medicii mei n-au înțeles niciodată diferența. Nu mi-au înțeles cu adevărat corpul.

Când am devenit adultă, am avut un alt doctor care mi-a spus că trebuie să am o operație la vagin. Ea a spus că până când nu sunt operată, până când nu mă operează, nu aș putea să fac „sex normal” cu soțul meu, într-o bună zi. Astea sunt cuvintele ei. Nu am ajuns la operație și sunt incredibil de recunoscătoare pentru asta. N-am venit aici să vorbesc despre viața mea sexuală.

(Râsete)

Dar să spunem că este bine.

(Râsete)

Sunt bine, corpul meu este bine. De fapt nu ați putea ști diferența între mine și o altă persoană, dacă nu v-aș fi spus; nu ați putea ști că sunt intersexuală dacă nu v-aș fi spus eu. Dar din nou, din cauza lipsei de înțelegere a corpurilor, doctorul meu nu a înțeles diferența. Și în cea mai mare parte, viața mea sexuală este în regulă. Singura problemă care apare cu adevărat este că uneori situațiile sexuale îmi amintesc de medicii care m-au atins din nou și din nou, de când aveam 10 ani. Am fost foarte norocoasă să scap - nu credeam că o să mă emoționez - am avut mare noroc să scap de rana fizică a acestor intervenții chirurgicale inutile. Dar nicio persoană intersexuală nu se eliberează de răul emoțional ce vine din a trăi într-o societate care încearcă să îi acopere existența. Majoritatea prietenilor mei intersexuali au avut operații ca aceasta. Deseori, vor elimina testicule ca ale mele, chiar dacă riscul meu de cancer testicular este mai mic decât riscul de cancer la sân pentru o femeie tipică, fără predispoziție, fără istoric familial. Doar nu îi spunem să-și scoată sânii, nu-i așa?

Rar întâlnești o persoană intersexuală care nu a fost operată. Deseori aceste operații sunt făcute pentru a îmbunătăți viața copiilor intersexuali, dar de obicei sfârșesc prin a face invers, provocând mai mult rău și complicații, atât fizic cât și emoțional. Nu spun că medicii sunt răi sau diabolici. Doar că trăim într-o societate care îi face pe unii medici să-i „repare” pe cei care nu se potrivesc cu definiția lor despre normalitate. Nu suntem probleme care trebuie rezolvate. Trăim doar într-o societate care trebuie elevată.

Un mod în care eu fac asta este prin crearea unui ghid de pubertate asexuală care poate învăța copiii despre corpul lor pe măsură ce cresc. Nu trupurile fetelor sau trupurile băieților - doar trupurile lor. Adesea plasăm așteptări nerealiste asupra lucrurilor făcute de corpurile noastre care sunt în afara controlului nostru. Adică dacă unui om îi crește o barbă plină, luxoasă, de hipster, iar altuia îi cresc doar câteva fire de mustață, ce înseamnă asta despre cine sunt ei ca bărbați? Nimic. Practic, cel mai probabil, înseamnă doar că foliculii lor de păr răspund la testosteron în moduri diferite. Totuși, de câte ori ați auzit un om rușinat de ceva de genul acesta?

Imaginați-vă o lume în care am putea trăi într-o societate care ne învață să nu ne fie rușine de lucrurile pe care corpurile noastre le fac sau nu le fac. Vreau să schimb modul în care gândim despre sexul biologic în societate - ceea ce este mult. Ați putea spune că e îndrăzneț, cred.

(Râsete)

Dar până la urmă am acceptat lumea ca fiind rotundă, nu-i așa? Nu mai diagnosticăm persoanele gay ca fiind cu tulburări mintale sau femeile cu isterie. Nu mai credem că epilepsia este cauzată de diavol, deci e tare.

(Râsete)

Ne schimbăm și evoluăm constant cu cât înțelegem mai mult ca societate. Și sexul biologic face parte dintr-un spectru. Nu este alb sau negru. Nu doar că această cunoaștere ar salva copiii intersexuali de la răul fizic și emoțional, ci cred că i-ar ajuta și pe toți ceilalți. Cine de aici s-a simțit vreodată nepotrivit sau rușinat că n-a fost suficient de feminină, sau că a fost prea feminină, că n-a fost suficient de masculin, sau prea masculin? Rușinăm în permanență oamenii pentru că nu intră într-o cutie, dar în realitate, cred că îi rușinăm pe alții pentru că îi împiedicăm să vadă că nici noi nu ne încadrăm în cutiile noastre. Și adevărul este că nimeni nu încape într-o cutie, pentru că ele nu există. Această binaritate falsă masculin-feminin, este un lucru pe care noi l-am construit, noi înșine am construit-o. Dar ea nu trebuie să existe. O putem sparge. Și asta vreau eu să fac. Mă veți susține?

Vă mulțumesc!

(Aplauze)