Elizabeth Cox
3,991,477 views • 4:17

Chiar și după ce a scris 11 cărți și a câștigat câteva premii de prestigiu, Maya Angelou nu a putut să scape de îndoiala sâcâitoare că nu își merita reușitele. Albert Einstein a trecut prin ceva asemănător: s-a autodescris drept un escroc involuntar a cărui muncă era nedemnă de a primi atâta atenție.

Reușite de calibrul lui Angelou sau Einstein sunt rare, dar sentimentul de impostură este extrem de comun. De ce nu putem mulți dintre noi să scăpăm de sentimentul că nu ne merităm succesul sau că ideile și aptitudinile noastre nu sunt demne de atenția celorlalți?

Psihologul Pauline Rose Clance a fost prima care a studiat acest sentiment de nesiguranță. În experiența sa de terapeut, a observat că muți dintre pacienții studenți aveau în comun o preocupare: deși aveau note mari, nu credeau că îți merită locul în universitate. Unii chiar credeau că admiterea lor a fost o greșeală. Deși Clance știa că aceste gânduri erau nefondate, ea și-a amintit că se simțea la fel în facultate. Ea și pacienții săi au experimentat ceva ce e recunoscut după mai multe nume: fenomenul impostorului, experiența impostorului și sindromul impostorului.

Împreună cu colega Suzanne Imes, Clance a studiat prima oară studentele și profesoarele. Rezultatele au arătat existența unui sentiment generalizat de impostură în aceste grupuri. De la primul lor studiu, același lucru a fost descoperit indiferent de gen, rasă, vârstă, și într-o mare gamă de profesii, deși ar putea fi mai prevalent și ar putea afecta disproporționat grupurile subreprezentate și dezavantajate. A-l numi sindrom înseamnă să-i minimizezi răspândirea generală. Nu e o boală sau o anormalitate, și nu e în mod necesar asociat cu depresia, anxietatea sau stima de sine.

De unde vin aceste sentimente de impostură? Oamenii care sunt foarte calificați sau realizați tind să creadă că și ceilalți sunt la fel de calificați. Acest lucru poate degenera în senzația că nu merită să fie răsplătiți și să li se ofere oportunități în fața altor oameni. Și la fel cum Angelou și Einstein au experimentat, nu există un nivel al succesului ce elimină aceste sentimente. Sentimentul de impostură nu apare doar la indivizii foarte pregătiți. Toată lumea e susceptibilă unui fenomen denumit ignoranță pluralistă, în care fiecare se îndoiește de sine, dar cred că sunt singurii care simt asta deoarece nimeni nu își exprimă îndoielile. Deoarece e greu să știm cât de mult muncesc colegii noștri, cât de dificile li se par anumite sarcini, sau cât de mult se îndoiesc de sine, nu e ușor să scapi de sentimentul că suntem mai puțin capabili decât oamenii din jurul nostru. Sentimente intense de impostură pot împiedica oamenii să împărtășească idei grozave sau să se înscrie pentru un loc de muncă sau un program unde ar putea excela.

Cel puțin până acum, cea mai ușoară metodă de a combate sindromul impostorului e să vorbești despre el. Mulți oameni care suferă de sindromul impostorului se tem că dacă întreabă despre performanțele lor, temerile lor se vor confirma. Și chiar atunci când primesc un răspuns bun, de obicei nu ajută la atenuarea sentimentului de impostură. Dar de cealaltă parte, cunoașterea că un consultant sau un mentor a experimentat sentimentul de impostură poate ajuta în eliminarea sentimentului. La fel și în cazul colegilor. Chiar și aflarea că există un termen pentru acest sentiment poate fi o eliberare minunată. Odată ce cunoști fenomenul, poți combate propriul tău sindrom al impostorului prin colecționarea și reamintirea reacțiilor pozitive. Un om de știință ce dădea vina pe el pentru problemele din laboratorul său a început să analizeze cauzele de fiecare dată când ceva mergea rău. Apoi a realizat că majoritatea problemelor erau cauzate de defecțiuni ale echipamentelor și și-a recunoscut propria competență.

Poate nu vom putea înlătura complet niciodată aceste sentimente, dar putem avea conversații deschise despre provocările academice sau profesionale. Odată cu creșterea conștientizării frecvenței crescute a acestor experiențe, poate ne vom simți mai liberi să fim sinceri despre sentimentele noastre și să ne crească încrederea în câteva adevăruri simple: ești talentat, ești capabil și locul tău e aici.