Return to the talk Return to talk

Subtitles and Transcript

Select language

Translated by Maria Santa
Reviewed by Denise R Quivu

00:11 Seara alegerilor 2008 a fost o noapte în care mi-au dat lacrimile. Momentul în care Obama a fost ales președinte. 148 de ani după terminarea sclaviei și 48 de ani după aprobarea legii privind dreptul la vot, era ales un președinte afro-american. Mulți dintre noi nu credeau că e posibil până când s-a întâmplat. În multe privințe a fost punctul culminant pentru mișcarea drepturilor negrilor în Statele Unite.

00:48 Eram în California atunci, epicentrul unei alte mișcări: căsătoria între persoane de același sex. Căsătoria homosexualilor era supusă la vot sub forma de Propunerii de Lege nr. 8. Pe măsură ce rezultatele alegerilor începeau să vină, apărea clar că drepturile pentru căsătoria cuplurilor de același sex, acordată recent de tribunalul din California, urma să fie înlăturată. În aceeași seară în care Barack Obama câștiga președinția, comunitățile lesbiene și gay sufereau o înfrângere dintre cele mai dureroase.

01:27 Mai rău: practic imediat afro-americanii au fost învinovățiți pentru aprobarea Propunerii 8. Asta s-a datorat în mare unui scrutin incorect care susținea că negrii votaseră pentru această măsură în jur de 70%. S-a dovedit neadevărat, dar s-a instaurat ideea generală despre homofobia negrilor și a fost prezentată ca atare de mass media. Nu mă puteam dezlipi de televizor. Am auzit niște comentatori homosexuali spunând despre comunitatea afro-americană că era foarte homofobă, acum când drepturile civile ni se acordaseră, voiam să interzicem drepturile altora. Au existat chiar apelative rasiale adresate manifestanților de la manifestația pentru drepturile homosexualilor imediat după alegeri. Pe de altă parte, afro-americani ignorau sau negau homofobia din comunitatea noastră. Alți respingeau comparația dintre drepturile homosexualilor și drepturile civile, și încă o dată sentimentul apăsător că două grupuri minoritare din care fac deopotrivă parte concurau între ele în loc să se sprijine și, sincer, m-a enervat.

02:53 Sunt producătoare de filme documentare, așa că după ce am trecut de faza de enervare și de răsteli împotriva televizorului și radioului, ideea mea următoare a fost să fac un film. Ce m-a inspirat să fac filmul a fost întrebarea: cum de s-a ajuns la așa ceva? Cum a ajuns mișcarea pentru drepturile homosexualilor să lupte împotriva mișcării pentru drepturile civile? Nu era o simplă întrebare abstractă. Mă bucur de ambele mișcări, era ceva personal. Dar s-a mai întâmplat ceva după alegerile din 2008. Mișcarea pentru egalitatea homosexualilor a ajuns la un nivel care a surprins și a șocat pe toată lumea, și încă influențează legile și normele noastre, instituțiile și întreaga noastră țară. Începea să apară tot mai clar că acest conflict între cele două mișcări nu avea logică, și că de fapt aveau foarte multe lucruri în comun. Într-o oarecare măsură mișcarea pentru drepturile homosexualilor a reușit să avanseze așa de rapid deoarece a folosit aceleași tactici și strategii probate mai întâi de mișcarea pentru drepturile civile. Să ne uităm la câteva.

04:21 Înainte de toate, e foarte interesant cât de repede a avansat mișcarea pentru drepturile homosexualilor dacă vă uitați la câteva din evenimentele majore în cronologia celor două mișcări de libertate. Sunt multe evenimente cheie în mișcarea pentru drepturile civile, dar voi începe cu primul boicot al autobuzelor din Montgomery în 1955. A fost un protest împotriva segregației rasiale din Montgomery, Alabama, în transportul public și a început cu o femeie pe nume Rosa Parks care a refuzat să cedeze scaunul unei persoane din rasa albă. Campania a durat un an și a însuflețit mișcarea pentru drepturile civile ca nimic altceva. O numesc strategia „M-am săturat să mă calci în picioare”.

05:15 Homosexualii și lesbienele au existat în societate de când există societate, dar până la mijlocul secolului XX, actele homosexuale erau ilegale în majoritatea statelor. La 14 ani după boicotarea autobuzului din Montgomery, un grup din comunitatea LGBT folosea aceeași strategie. E cunoscută sub numele de Stonewall, din 1969, unde grupul LGBT s-a împotrivit violenței poliției la clubul din Greenwich Village care s-a lăsat cu raiduri durând 3 zile. Comunitățile LGBT de culoare și latino-americane erau în centrul revoltei și e un exemplu foarte interesant de combinație a luptelor împotriva rasismului, a homofobiei, a identități de sex și a violenței poliției. După Stonewall, grupuri liberale de homosexuali au apărut peste tot în țară, și a pornit mișcarea modernă pentru drepturile homosexualilor.

06:15 Următorul eveniment calendaristic e în martie 1963, Marșul spre Washington. A fost un eveniment cheie în mișcarea pentru drepturile civile când afro-americanii au cerut atât dreptate civilă cât și economică. E momentul în care Martin Luther King a ținut faimosul discurs „Am un vis", dar faptul mai puțin cunoscut este că acest marș a fost organizat de Bayard Rustin. Bayard era homosexual ce nu se ascundea și considerat unul dintre cei mai străluciți strategi ai mișcării pentru drepturile civile. Mai târziu a devenit un sprijinitor aprig al drepturilor LGBT, iar viața lui e o mărturie pentru intersecția acestor lupte. Marșul spre Washington e punctul culminant al mișcării, reprezentând convingerea fermă că și afro-americanii pot fi incluși în democrația americană. Eu o numesc strategia „Suntem vizibili și numeroși”.

07:19 Unii activiști homosexuali de la începutul mișcării au fost inspirați de marș, iar alții luaseră parte la marș. Pionierul homosexual Jack Nichols spunea: „Am mers la marș cu Martin Luther King, șapte dintre noi din Societatea Mattachine”, o organizație de început pentru drepturile homosexualilor. „Din acel moment, am avut propriul nostru vis despre un marș asemănător de drepturi pentru homosexuali”. Câțiva ani mai târziu, au avut loc o serie de marșuri, fiecare adăugând amploare luptei pentru libertatea homosexualilor. Primul a fost în 1979, al doilea în 1987. Al treilea s-a ținut în 1993. Au venit aproape un milion de persoane, iar lumea era așa de entuziasmată de evoluția lucrurilor, încât, întorși în comunitățile lor, și-au început propriile lor organizații politice și sociale, contribuind la vizibilitatea mișcării. Data de 11 octombrie, a fost declarată Ziua Națională a ieșirii din dulap, care se celebrează peste tot în lume. Aceste marșuri au constituit fundamentul schimbărilor istorice pe care le vedem azi în Statele Unite.

08:36 Și în sfârșit, strategia „Iubirii”. Numele vorbește de la sine. În 1967, Curtea Supremă s-a pronunțat în cazul Virginia contra Loving, a anulat toate legile care interziceau căsătoria între rase. E unul din cazurile celebre și de căpătâi ale Curții Supreme privind drepturile civile. În 1996, Președintele Clinton semna Legea pentru apărarea căsătoriei, cunoscută ca DOMA, care însemna că guvernul federal recunoaște doar căsătoriile între un bărbat și o femeie. În cazul SUA contra Windsor, Edith Windsor, o lesbiană de 79 de ani, a dat în judecată guvernul federal când a fost forțată să plătească taxe imobiliare pentru proprietatea soției sale decedate, taxe pe care heterosexualii nu trebuiau să plătească. În timp ce cazul trecea de la o instanță preliminară la alta, cazul Loving era citat mereu ca precedent. Când s-a ajuns la Curtea Supremă în 2013, Curtea Supremă a fost de acord, și DOMA a fost eliminată. Era incredibil. Dar mișcarea căsătoriilor homosexuale câștiga teren de ani de zile. În prezent, 17 state au aprobat legi permițând egalitatea căsătoriei. A devenit o luptă de facto pentru egalitatea homosexualilor, și aproape zilnic legile restrictive sunt contestate în instanță, chiar și în locuri ca Texas și Utah, unde nimeni nu se aștepta.

10:10 Multe s-au schimbat din seara anului 2008 când mi s-a rupt inima de durere. Am continuat cu ideea de a face filmul. E un film documentar, numit „Noul Negru,” arată cum comunitatea afro-americană luptă cu problema drepturilor homosexualilor în lumina mișcării căsătoriilor între homosexuali și a semnificației pe care o au drepturile civile. Voiam să surprind parte din aceste schimbări incredibile care aveau loc. Și după cum arăta norocul sau circul politicii, curând o altă luptă de acest gen a început, de data aceasta în Maryland unde afro-americanii reprezintă aproape 30% din electorat. Tensiunea între drepturile pentru homosexuali și pentru drepturile civile au început din nou, și am avut noroc să surprind cum unii căutau să relaționeze cele două mișcări de data asta. Iată un fragment cu Karess Taylor-Hughes și Samantha Masters, două din personajele din film, care au ieșit pe străzile din Baltimore încercând să convingă potențialii alegători.

11:17 (Videoclip) Samantha Masters: Iată un om integru. Te-ai înregistrat pentru vot?

11:22 Bărbat: Nu. Karess Taylor-Hughes: Câți ani ai?

11:24 Omul: 21. KTH: 21? Trebuie să te înregistrezi.

11:25 Mergem cu voi să vă înregistrați.

11:27 Omul: Nu mă duc să votez niciun drept pentru homosexuali.

11:30 SM: Dar de ce? Omul: Nu-mi pasă.

11:33 SM: Nu-i bine.

11:34 Omul: Ce te-a făcut homosexual? SM: Și pe tine ce te-a făcut heterosexual?

11:39 Deci ce te-a făcut să fii heterosexual? Omul 2: Nu poți răspunde la întrebare. (Râsete)

11:48 KSM: Înainte nu aveam drepturile tale, dar pentru că un om de culoare ca tine a luptat pentru o femeie ca mine, acum avem aceleași șanse. Iar tu, ca negru, ai ocazia să lupți pentru altcineva. Indiferent dacă ești gay sau nu, ei sunt frații noștri, au nevoie de tine.

12:02 Omul 2: Cine ești tu să-i spui cuiva cu cine n-are voie să facă sex, cu cine nu poate să fie? Nimeni nu are puterea asta. Nimeni nu poate spune „nu te poți căsători cu fata aia”. Cine are puterea asta? Nimeni.

12:13 SM: Știi ceva? Avem puterea în mâinile noastre. Ce trebuie voi să faceți e să votați, pentru 6.

12:20 Omul 2: Am înțeles.

12:22 SM: Votează pentru 6, bine? Omul 2: Am înțeles.

12:24 KSM: Bun. Aveți nevoie de ore comunitare? Da? Puteți să faceți voluntariat cu noi să primiți ore. Vreți să faceți? Vă dăm de mâncare. Vă dăm pizza.

12:33 (Râsete) (Aplauze)

12:36 Yoruba Richen: Vă mulțumesc. Ce mă uimește în videoclip e că am surprins în timp ce filmam cum într-adevăr Karess a înțeles istoria mișcării pentru drepturile civile, dar nu se limitează la ea. Nu se oprește doar la persoanele de culoare. O vede ca pe un model ca să extindă drepturile homosexualilor și lesbienelor. Poate pentru că e tânără, are 25 de ani, poate e în stare să facă acest lucru mai ușor. Dar rămâne faptul că alegătorii din Maryland au aprobat amendamentul egalității în dreptul la căsătorie. A fost de fapt pentru prima oară egalitatea în dreptul la căsătorie a fost votată direct și aprobată de către alegători. Afro-americanii au sprijinit-o la un nivel nemaivăzut de înalt. O mare schimbare a avut loc în noaptea aceea în 2008 când s-a aprobat Propunerea 8. Era un sentiment extraordinar. În comunitatea LGBT am ajuns de la a fi priviți imorali și batjocoriți și incriminați la a fi văzuți ca parte a unui grup uman în căutarea demnității și egalității. Am ajuns de la a ascunde propria noastră sexualitate pentru a ne păstra slujbele și familiile până la a avea un loc la masa tratativelor cu președintele și o mare bucurie la a doua inaugurare. Vreau să vă citesc ce a spus la acea inaugurare: „Declarăm astăzi cel mai evident adevăr, că toți suntem creați egali. E steaua care ne ghidează și acum, aceeași care-i ghida pe strămoșii noștri. prin Seneca Falls și Selma și Stonewall.”

14:28 Știm că nimic nu e perfect, mai ales dacă vă uitați la ce s-a întâmplat cu problema drepturilor LGBT pe plan internațional. Dar ne dăm seama cât de departe am ajuns când președintele nostru pune lupta pentru libertatea homosexualilor în contextul altor lupte pentru liberate: mișcarea pentru drepturile femeilor și mișcarea pentru drepturile civile. Declarația lui demonstrează atât interconexiunea acestor mișcări, dar și cum fiecare împrumută și se inspira de la cealaltă. Așa cum Martin Luther King învăța și împrumuta din strategiile lui Gandhi de nesupunere civilă și nonviolență, care au devenit un principiu esențial în mișcarea civilă, mișcarea pentru drepturile homosexualilor a văzut ce a mers în mișcarea pentru drepturi civile și au folosit aceleași strategii și măsuri să ajungă la un rezultat mai rapid.

15:23 Probabil un alt motiv pentru un progres mai rapid al mișcării pentru drepturile homosexualilor. În timp ce mulți dintre noi continuăm să locuim în locuri segregate rasial, comunitatea LGBT, suntem pretutindeni. În comunități urbane și rurale, în comunități de culoare, comunități de imigranți, în biserici și moschei și sinagogi. Noi suntem părinții și frații voștri surorile și fiii voștri. Când un om care ți-e drag sau o rudă îți spune că e homosexual, poate fi mai ușor să-l sprijini în căutarea dreptății. Mișcarea pentru drepturile homosexualilor ne cere să sprijinim dreptatea și egalitatea prin prisma iubirii. Poate fi darul cel mai mare pe care ni le-a dat mișcarea. Ne cere să accesăm acel punct universal și intim: dragostea pentru frații și surorile și vecinii noștri. Vreau să închei citându-l pe unul din cei mai mari luptători pentru libertate, plecat dintre noi, Nelson Mandela din Africa de Sud. Nelson Mandela a condus Africa de Sud după zilele întunecate și brutale de apartheid. Din cenușa unei discriminări rasiale legale, a condus Africa de Sud să devină prima țară din lume care a interzis discriminarea bazată pe orientarea sexuală din constituția țării. Mandela spunea, „A fi liber nu înseamnă doar să-ți arunci lanțurile sclaviei, ci și să trăiești într-un mod care să respecte și să participe la libertatea altora.”

17:12 Pe măsură ce aceste mișcări continuă, pe măsură ce continuă lupta pentru libertate în lume, să ne reamintim nu doar că sunt interconectate, ci trebuie să se sprijine și să se consolideze reciproc ca să fim cu adevărat victorioși.

17:29 Vă mulțumesc.

17:30 (Aplauze)