Return to the talk Return to talk

Transcript

Select language

Translated by Maria Santa
Reviewed by Ariana Bleau Lugo

0:11 Acum câțiva ani eram în aeroportul JFK pe punctul de a decola, când am fost oprită de două femei care nu cred că s-ar simți jignite să se știe descrise ca două bătrânele scunde, vorbărețe cu un accent italo-american.

0:25 Cea mai înaltă, cam pân-aici, vine spre mine, și zice, ”Drăguță, vreau să te întreb ceva. Ai ceva de-a face cu acea 'Eat, Pray, Love' despre ce se vorbește în ultima vreme?”

0:37 Eu am zis, ”Da.”

0:39 Se duce înapoi la prietena ei și zice, ”Vezi, ți-am spus, ea e. Ea a scris cartea aia bazată pe filmul ăla.” (Râsete)

0:49 Deci asta sunt. Credeți-mă, sunt foarte recunoscătoare să fiu acea persoană, pentru că "Eat, Pray, Love" a fost un mare succes. Dar care m-a și lăsat într-o poziție delicată ca autor încercând să descopăr cum voi scrie din nou o carte care să mulțumească pe toată lumea, pentru că știam dinainte că toți cei care au adorat "Eat, Pray, Love" vor fi dezamăgiți de orice voi scrie mai departe pentru că nu va mai fi "Eat, Pray, Love," iar toți cei ce au urât "Eat, Pray, Love," vor fi foarte dezamăgiți de ce voi scrie mai departe pentru că încă nu am dispărut. Știam că n-aveam cum să câștig, și știind asta, m-am gândit o vreme să las baltă acest joc să mă mut la țară să cresc câini. Dar dac-aș fi renunțat la scris, mi-aș fi pierdut vocația iubită, așa încât a trebuit să descopăr un punct de inspirație să scriu următoarea carte indiferent de inevitabilele rezultate negative. Pe scurt, trebuia să asigur creativității o șansă să supraviețuiască succesului. Și am reușit să găsesc inspirația, am găsit-o unde nu mă așteptam. În lecțiile de viață anterioare despre cum supraviețuiește creatitatea propriului eșec.

2:06 Să reamintesc și să explic, tot ce mi l-am dorit vreodată a fost să fiu scriitoare. Am scris în copilărie, în adolescență, în timpul adolescenței îmi trimiteam poveștile slabe la The New Yorker, sperând să fiu descoperită. După liceu, lucram ca chelneriță, continuând să muncesc, să scriu, încercând din greu să-mi public scrierile, și eșuând. Am eșuat să-mi public scrierile aproape șase ani. Timp de șase ani, în fiecare zi, am primit numai răspunsuri negative care mă așteptau în cutia poștală. Era devastant de fiecare dată, în fiecare zi, mă întrebam dacă n-ar fi mai bine să renunț și să mă scutesc de această durere. Apoi găseam soluția, mereu în aceași impostază, spunând, ”Nu voi renunța, Merg acasă.”

2:52 Trebuie să înțelegeți că pentru mine, a merge acasă nu însemna casa părintească de la țară. Ci înapoi la munca de a scrie pentru că scrisul era casa mea, iubeam scrisul mai mult decât uram eșecul, însemnând că iubeam să scriu mai mult decât îmi iubeam orgoliul, iubeam să scriu mai mult decât mă iubeam pe mine. Așa am mers mai departe.

3:14 E ciudat că după 20 de ani, în timpul succesului lui "Eat, Pray, Love," mă regăseam din nou cu acea tănâră chelneriță cu scrierile ei nepublicate care eram, gândindu-mă la ea mereu și simțindu-mă ca ea, deși nu avea nicio logică, viețile noastre nu puteau fi mai diferite. Ea eșua continuu. Eu reușisem dincolo de așteptări. Nu aveam nimic în comun. Oare de ce aveam din nou impresia că eram ea?

3:39 Doar când am încercat să mă depășesc într-un final, am reușit să înțeleg legătura ciudată și spirituală în viețile noastre între felul în care trăim marile eșecuri și felul în care resimțim succesul. Gândiți-vă. În principiu, vă trăiți viața aici în centrul tumultului vieții umane, unde totul e normal, sigur și obișnuit, eșecul te trimite imediat undeva aici în întunericul de smoală al dezamăgirii. Succesul te catapultează la fel de departe undeva aici în aceași ceață deasă de faimă, recunoaștere și laudă. Unul din aceste destine e văzut de lume drept rău, și cealălalt drept bun, dar subconștientul e total incapabil să perceapă diferența dintre bun și rău. E capabil doar să simtă valoarea absolută a acestuia, distanța exactă la care te-ai îndepărtat de tine însuți. Există un risc egal în ambele cazuri să te pierzi în zona subconștientului.

4:41 În ambele cazuri, însă, există același remediu pentru refacere, trebuie să-ți găsești drumul înapoi spre casă repede și lin, și dacă vă întrebați ce înseamnă acasă, iată un indiciu: Casa e orice iubiți pe lume mai mult decât vă iubiți pe voi. Poate fi creativitatea, familia, invenția, aventura, credința, munca, poate să creșteți câini, nu știu. Casa e acel ceva spre care vă dedicați energiile cu un devotament unic în care rezultatul devine neimportant.

5:14 Pentru mine, acea casă a fost scrisul. După succesul neașteptat, amețitor, după "Eat, Pray, Love," am realizat că tot ce aveam de făcut e același lucru pe care l-am făcut mereu când eram un eșec la fel de neașteptat. M-am întors înapoi la muncă, asta am făcut, așa că în 2010, am publicat cartea care mă îngrozea pentru că urma după "Eat, Pray, Love." Știți ce s-a întămplat cu acea carte? A fost publicată și a fost bine. M-am simțit protejată, pentru că am spart gheața că mi-am regăsit drumul spre casă să scriu pentru singura devoțiune. Am rămas în casă să scriu, și am scris o altă carte editată anul trecut și a fost primită cu drag, frumos, dar nu asta e idea. Scriu o alta acum, și alta după asta și alta și alta și alta multe din ele vor eșua, unele vor avea succes, dar eu voi fi mereu protejată de furtunile rezultatelor neprevăzute atâta timp cât nu uit unde-mi este casa.

6:09 Nu știu unde este casa voastră, dar știu că există ceva în lume pe care-l iubiți mai mult decât pe voi înșivă. Ceva prețios, dependența și obsesia nu se pun, știm cu toți că nu sunt locuri sigure. Idea e să găsiți cel mai bun, scump lucru pe care-l iubiți, apoi vă construiți casa pe acea fundație și nu plecați de acolo. Și dacă într-o zi, sunteți catapultați din casa voastră din prea mult eșec sau mare succes, atunci trebuie să luptați până găsiți drumul înapoi acasă singurul fel în care a fost facută vreodată, mergând înainte și urmărind cu sârguință și devoțiune și respect și stimă indiferent de lucrul pe care-l iubiți și care vă chemă. Continuați să faceți asta mereu, fără încetare, și vă promit, din propria experiență în orice direcție, vă asigur că va fi bine. Mulțumesc. (Aplauze)