Presupunem că doi prieteni americani călătoresc împreună în Italia. Merg să vadă statuia 'David' a lui Michelangelo, și când, în cele din urmă, ajung față-n față cu ea, amândoi rămân încremeniți. Primul — să-i spunem Adam — e transfigurat de frumusețea formei umane perfecte. Cel de-al doilea — să-i spunem Bill — e transfigurat de jenă privind la acel lucru acolo în mijloc. Deci, iată întrebarea mea pentru voi. Care din aceste două persoane e mai probabil să fi votat pentru George Bush, și care pentru Al Gore?

N-am nevoie să ridicați mâna pentru că toți avem aceleași stereotipuri politice. Toți știm că Bill ar fi votat pentru Bush. Și în acest caz, stereotipurile corespund realității. Chiar este adevărat ca liberalii sunt deasupra conservatorilor în ce privește trăsătura numită deschidere către experiențe. Persoanele care au dorință ridicată pentru experiențe caută noutate, varietate, diversitate, idei noi, călătorii. Celor fără această trăsătură le plac lucrurile familiare, sigure și de încredere.

Dacă știi despre această trăsătură, poți înțelege multe enigme ale comportamentului uman. Poți înțelege de ce artiștii diferă atât de mult de contabili. Poți chiar prezice genul de cărți pe care le citesc, locurile în care le place să călătorească, ce fel de mâncare le place. Odată ce înțelegi această trăsătură, poți înțelege de ce-ar mânca cineva la Applebee, dar niciunul dintre cunoscuții tăi. (Râsete) Această trăsătură ne spune multe despre politică. Cel mai important cercetător al ei, Robert McCrae spune că: "Indivizii deschiși au o afinitate pentru vederi politice liberale, progresive, de stânga" — vor o societate deschisă și în schimbare — "în timp ce indivizii închiși preferă vederi conservatoare, tradiționale, de dreapta."

Aceasta trăsătură ne spune mult și despre genul de grupuri cu care se asociază. Iată descrierea unui grup găsit pe web. Ce fel de persoane s-ar asocia într-o comunitate globală deschisă oamenilor din orice disciplină și cultură, care caută o înțelegere mai profundă a lumii, și care speră să transforme acea înțelegere într-un viitor mai bun pentru noi toți? Oh, perspectiva asta aparține cuiva pe nume TED. (Râsete) Ei bine, dacă deschiderea prezice cine devine liberal, și cine participă la TED, atunci, am putea prezice că cei mai multi participanți la TED sunt liberali? Să vedem. Vă voi ruga să ridicați mâna, dacă sunteți liberal, de stânga — vorbim, în primul rând, de probleme sociale — sau conservator; vă voi da și o a treia opțiune, pentru că știu că sunt câțiva libertarieni în audiență. Deci, acum, vă rog să ridicați mâna — și în cabinele de presă, să-i putem vedea toți. Vă rog să ridicați mâna dacă ați spune că sunteți liberal sau de stânga. Vă rog să ridicați mâna acum. Bine. Vă rog să ridicați mâna dacă ați spune că sunteți libertarian. OK, în jur de — două duzini. Și vă rog să ridicați mâna dacă ați spune că sunteți de dreapta sau conservator. Unu, doi, trei, patru, cinci — în jur de opt sau zece.

În regulă. Asta ridică o mică problemă. Pentru că, dacă scopul nostru e să înțelegem lumea, să căutăm o înțelegere mai profundă a lumii, lipsa noastră generală de diversitate morală de aici va ridica dificultăți. Pentru că, atunci când oamenii împărtășesc valori, perspective morale, ei devin o echipă, și, odată activată psihologia de echipă, se anulează gândirea deschisă. Când echipa liberală pierde, așa cum s-a întâmplat în 2004, sau, la limită, în 2000, ne consolăm reciproc. (Râsete) Încercăm să explicăm de ce jumătate din America a votat pentru cealaltă echipă. Credem că trebuie să fi fost orbiți de religie sau de prostie. (Râsete) (Aplauze) Deci, dacă tu crezi că jumătate din America votează cu republicanii pentru că sunt orbiți în felul ăsta, atunci mesajul meu este că ești prins în capcană între ziduri morale, împotmolit într-o anumită matrice morală. Prin matrice, mă refer la propriu, la o matrice de tipul celei din filmul "The Matrix."

Dar mă aflu azi aici pentru a vă oferi o opțiune. Poți lua pastila albastră, rămânând la iluziile tale reconfortante, sau poți lua pastila roșie, să înveți puțină psihologie a moralei și să păsești afară din matrice. Acum, pentru că știu — (Aplauze) În regulă, presupun că asta îmi răspunde la întrebare. Voiam să vă întreb ce pastilă ați alege, dar nu mai e nevoie. Toți aveți niveluri mari de deschidere către experiențe, și în plus, pare să aibă un gust bun; și toți sunteți epicurieni. Oricum, să mergem cu pastila roșie. Să studiem puțin din psihologia moralei și să vedem unde ne duce.

Să începem cu începutul. Ce este moralitatea și de unde vine? Cea mai proastă idee din întreaga psihologie e ideea că mintea e o tablă goală la naștere. Psihologia dezvoltării a arătat despre copii că vin pe lume știind deja destul de mult despre lumea fizică și cea socială, programați să le fie ușor să învețe unele lucruri dar greu să învețe altele. Cea mai bună definiție a trăsăturilor înnăscute pe care am văzut-o — care mie îmi clarifică multe aspecte — aparține cercetătorului în știința creierului Gary Marcus. El spune: "Structurarea inițială a creierului nu depinde prea mult de experiență. Natura furnizează un prim draft, pe care experiența o modifică. Înnăscut nu înseamnă că nu e maleabil; înseamnă că e structurat precedând experiența." Bine, atunci ce se află în acest prim tipar al minții morale? Ca să aflăm, colegul meu Craig Joseph și cu mine am citit literatură antropologică, literatură despre variațiile culturale ale moralității și despre psihologia evolutivă, căutând potriviri. Care sunt lucrurile comune despre care oamenii vorbesc în diferite discipline, pe care le găsești în diferite culturi și chiar la diferite specii? Am găsit cinci — cinci potriviri, pe care noi le numim cele cinci fundamente ale moralității.

Primul e asocierea apărare de rău<—>grija pentru altul. Suntem toți mamifere aici, toți suntem programați neural și hormonal să ne legăm de alții, să avem grijă de ei, să simțim compasiune, în special pentru cei slabi și vulnerabili. Asta ne face să avem sentimente puternice pentru cei ce fac rău. Acest fundament al moralei stă la baza a 70% din afirmațiile morale pe care le-am auzit aici la TED.

Al doilea fundament e corelația corectitudine<->reciprocitate. Există dovezi ambigue legate de reciprocitate la alte animale, dar în ce privește oamenii dovezile sunt cât se poate de clare. Această pictură de Norman Rockwell se numește "Regula de aur", și am auzit de la Karen Armstrong, desigur, ca stă la baza multor religii. Acest al doilea fundament susține celelalte 30 de procente ale enunțurilor morale pe care le-am auzit la TED.

Al treilea fundament este loialitatea interioară de grup. Găsești grupuri și în lumea animalelor — găsești grupuri care colaborează — Dar aceste grupuri ori sunt foarte mici, ori sunt formate din frați. Doar printre oameni găsești grupuri mari de indivizi care pot coopera, se pot asocia — dar în acest caz, grupurile se unesc pentru a se lupta cu alte grupuri. Asta probabil vine din istoria noastră tribală îndelungată, din psihologia tribală. Iar această psihologie tribală este atât de profund gratificantă, încât chiar și atunci când nu trăim în triburi, ni le alcătuim pentru că e amuzant. (Râsete) Sportul e pentru război ce e pornografia pentru sex. Avem ocazia să exersăm niște nevoi vechi, ancestrale.

Al patrulea fundament e relația respect<—>autoritate. Aici vedeți gesturi de supunere la doi membri ai unor specii înrudite — dar autoritatea la oameni nu e atât de mult bazată pe putere și brutalitate, ca la alte primate. Este bazată mai mult pe deferență voluntară, și, câteodată, chiar elemente de dragoste.

Al cincilea fundament e legătura puritate<—>sanctitate. Această pictură se numește "Alegoria castității" dar puritatea nu se referă doar la suprimarea sexualității feminine. Se referă la orice fel de ideologie, orice fel de idee care îți spune că poți atinge virtutea controlând ceea ce faci cu corpul tău, controlând ceea ce pui în el. Și în timp ce politica de dreapta moralizează sexul mai mult, politica de stânga face același lucru în privința mâncării. Mâncarea devine extrem de moralizată azi, și mult din această idee se referă la puritate, la ce vrei să atingi sau să pui în corpul tău.

Cred că aceștia cinci sunt cei mai buni candidați pentru ceea ce este deja scris în primul draft al minții morale. Cred că cel puțin cu asta venim pe lume, o afinitate pentru a învăța toate aceste lucruri. Dar dacă fiul meu Max va crește într-un oraș universitar liberal, cum se va modifica acest prim tipar preexistent? Și cum va ajunge să difere de al unui copil născut 60 de mile mai la sud, in Lynchburg, Virginia? Ca să vizualizăm diferențele culturale, să încercăm o altă metaforă. Dacă sunt cu adevărat cinci sisteme funcționale în minte la naștere — cinci surse de intuiții și emoții — atunci ne putem gândi la mintea morală ca la un egalizator audio cu cinci canale, la care poți potrivi separat fiecare canal. Colegii mei Brian Nosek, Jesse Graham și cu mine, am alcătuit un chestionar pe care l-am încărcat la www.YourMorals.org. Până acum 30.000 de persoane au completat chestionarul; și voi puteți. Iată rezultatele. Rezultatele de la aproximativ 23.000 de cetățeni americani. La stânga am compilat rezultatele pentru liberali, la dreapta pe cele ale conservatorilor, în mijloc, pe cele ale moderaților. Linia albastră vă indică răspunsurile de mijloc la întrebările legate de vătămare.

Deci, asa cum vedeți, oamenilor le pasă de genul acesta de probleme. Susțin în mare măsură genul acesta de enunțuri în toate categoriile, dar vedeți și că liberalilor le pasă un pic mai mult decât consevatorilor, curba e descendentă. La fel și în cazul corectitudinii. Dar priviți celelalte trei linii, pentru liberali scorurile sunt foarte mici. Liberalii practic spun: "Nu, asta nu ține de moralitate. Loialitatea în grup, autoritatea, puritatea — astea n-au nimic de-a face cu moralitatea. Le resping." Dar pe măsură ce oamenii sunt mai conservatori, valorile cresc. Putem spune că liberalii au un fel de sistem cu două canale, o moralitate cu două fundamente. Conservatorii au cinci fundamente, sau o moralitate cu cinci canale.

Găsim același lucru în orice țară am căuta. Iată datele pentru 1.100 de canadieni. Voi trece rapid prin celelalte pagini. Marea Britanie, Ausralita, Noua Zeelandă, Europa de Vest, Europa de Est, America Latină, Orientul Mijlociu, Asia de Est și Asia de Sud. De asemenea observați în toate aceste grafice, înclinația e mai mare în loialitatea de grup, autoritate și puritate. Ceea ce arată că în diferite țări dezacordul nu apare la vătămare sau la cortectitudine. Toată lumea — e adevărat că dezbatem ce e corect — dar toată lumea e de acord că grija pentru ceilalți și corectitudinea contează. Argumentele morale din cadrul diferitelor culturi diferă la loialitate, autoritate, puritate.

Acest efect e atât de robust, încât îl găsim indiferent de cum punem întrebarea. Într-un studiu recent, am cerut oamenilor să-și imagineze că urmează să cumpere un câine. Ați ales o anumită rasă, ați aflat noi informații despre rasă. Presupunem că ați aflat că cei din această rasă sunt independenți și se raportează la stăpân ca la un prieten sau ca la un egal. Ei bine, dacă ești liberal spui "Super, e grozav! pentru că liberalilor pe place să spună "Aport! Te rog!" (Râsete) Dar dacă ești conservator nu mai e chiar atractiv. Dacă ești conservator și afli despre câine că-i extrem de loial față de casă și familie și că nu se împrietenește repede cu străinii, pentru conservatori loialitatea e bună — câinii trebuie să fie loiali. Dar pentru un liberal, câinele ăsta pare a fi un candidat republican. (Râsete)

Deci ai putea spune, OK, există aceste diferențe între liberali și conservatori, dar în ce constau celelalte trei fundamente morale? Nu sunt ele exact fundamentele xenofobiei, autoritarismului și puritanismului? Cum sunt acestea legate de moralitate? Răspunsul, cred, e conținut în incredibilul triptic al lui Hieronymus Bosch, "The Garden of Earthly Delights" [Grădina Plăcerilor Lumești]. În primul cadru vedem momentul creației. Totul e în ordine, totul e frumos, toți oamenii și animalele fac ce trebuie să facă, se află unde trebuie să se afle. Dar apoi, date fiind cunoscutele căi lumești, lucrurile se schimbă. Toți ajung să facă ce vor, din fiecare perspectivă a fiecărei persoane sau animal. Unii din voi recunoașteți asta drept anii '60. (Râsete) Dar anii 60 inevitabil cedează anilor '70, unde consecințele haosului dor puțin mai mult. Bineînțeles, Bosch numește acest cadru Iadul.

Deci acest triptic, aceste trei cadre, înfățișează adevărul veșnic că ordinea tinde să se deterioreze. Adevărul entropiei sociale. Dar ca să nu credeți că asta-i doar parte din imaginația creștină, unde creștinii au această problemă ciudată legată de plăcere, iată aceeași poveste, aceeași progresie, relatată într-o lucrare publicată în revista 'Natura' acum câțiva ani, în care Ernst Fehr și Simon Gachter au supus oamenii la dilema rației. Un joc în care dai oamenilor bani și apoi după fiecare tură de joc ei pot pune bani într-un vas comun, iar experimentatorul dublează suma, după care totul se împarte la jucători. E o analogie destul de bună pentru tot felul de probleme de mediu unde cerem oamenilor să facă un sacrificiu iar ei înșiși nu beneficiază cu adevărat de pe urma sacrificiului lor. Ai vrea ca toți ceilalți să se sacrifice, dar toți sunt tentați să câștige fără să contribuie. La început oamenii sunt rezonabil de cooperanți — — totul se joacă anonim — la prima tură oamenii dau jumătate din ce ar putea. Dar curând observă că alții totuși nu contribuie așa mult. "Nu vreau să fiu un fraier. Nu voi mai coopera." Și astfel cooperarea decade rapid de la rezonabil de bună la aproape zero.

Dar apoi — și aici e șmecheria — au spus Fehr și Gachter — la a șaptea tură au spus oamenilor: "Știți ceva? Avem o regulă nouă. Dacă vreți să dați parte din banii voștri ca să pedepsiți pe cei ce nu contribuie, puteți face asta". Imediat cum au auzit de posibilitatea aplicării pedepsei cooperarea s-a îmbunătățit. S-a îmbunătățit și a continuat să crească. Cercetări numeroase arată că la rezolvarea problemei cooperării, asta ajută. Nu e destul să apelezi la bunele motivații ale oamenilor, cu adevărat ajută să existe un sistem de pedeapsă. Chiar dacă e doar stinghereală, rușine sau clevetire, e nevoie de-o formă de pedeapsă pentru a-i face pe oameni, când e vorba de grupuri mari, să coopereze. Există niște cercetări care sugerează că religia — răspunzând în fața lui Dumnezeu, făcând oamenii să se gândească la Dumnezeu — adesea, în unele situații conduce la comportamente mai cooperante, mai orientate social.

Unii cred că religia este o adaptare provenită din evoluția culturală și biologică pentru a face grupurile să se unească, pe de o parte pentru a avea încredere unul în altul, și apoi pentru a fi mai eficienți în competiția cu alte grupuri. Cred că e probabil adevărat, deși acesta e un aspect controversat. Dar mă interesează în mod deosebit religia, originile religiei, ce face ea pentru noi și ce efecte are asupra noastră. Deoarece cred că cea mai mare minune din lume nu este Marele Canyon. Marele Canyon e foarte simplu. E multă stâncă, multă apă și vânt, și apoi mult timp și obții Marele Canyon. Nu-i complicat. Ceea ce e cu adevărat complicat e că au existat oameni trăind în locuri ca Marele Canyon cooperând unii cu alții, sau în savanele Africii, sau pe țărmurile înghețate din Alaska, iar unele din aceste sate au evoluat în cetăți puternice ca Babylonul, Roma, Tenochtitlan. Cum s-a întâmplat asta? Acesta e un adevărat miracol, mult mai greu de explicat decât Marele Canyon.

Răspunsul, cred, constă în faptul că au folosit toate metodele posibile. Ne-a trebuit toată psihologia moralei să creăm aceste grupuri cooperante. Da, trebuie să te preocupe apărarea de rău, îți trebuie o psihologie a dreptății. Dar e de mare folos să organizezi un grup dacă ai sub-grupuri, și dacă acele subgrupuri au structură internă, și dacă ai o ideologie care le spune oamenilor să-și suprime carnalitatea, să aspire la scopuri mai înalte, mai nobile. Și acum ajungem la miezul dezacordului între liberali și conservatori. Pentru că liberalii resping trei din aceste fundamente. Ei spun: "Nu, hai să celebrăm diversitatea, nu apartenența uniformă la grupuri". Ei spun: "Hai să punem sub semnul întrebării autoritatea". Și mai spun: "Ține-ți legile departe de trupul meu"

Liberalii au motive foarte nobile pentru aceste acțiuni. Autoritatea tradițională, moralitatea tradițională poate fi foarte represivă și restrictivă pentru cei de jos, pentru femei, pentru oameni care nu se integrează. Deci liberalii vorbesc pentru cei slabi și asupriți. Vor schimbare și dreptate chiar cu riscul haosului. Sloganul de pe tricoul liberalului spune: "Nu te mai plânge, pornește revoluția". Dacă ești deschis la experiențe, revoluția e bună, presupune schimbare, e distractiv. Conservatorii, pe de altă parte, favorizează instituțiile și tradițiile. Ei vor ordine, chiar cu prețul plătit de cei de jos. Profunda intuiție conservatoare este că ordinea e foarte greu de obținut. E cu adevărat valoroasă și e foarte ușor de pierdut. Deci, după cum spunea Edmund Burke: "Restricțiile asupra oamenilor precum și libertățile lor trebuie considerate printre drepturile lor". Asta a fost după haosul revoluției franceze. Deci odată ce vedeți că liberalii și conservatorii au amândoi ceva de contribuit, că ei formează o balanță între schimbare vs. stabilitate — cred atunci că soluția e să ieșim în afara matricei morale.

Aceasta e deosebita profunzime pe care religiile Asiei au atins-o. Gândiți-vă la Yin și Yang. Yin și Yang nu sunt dușmani. Yin și Yang nu se urăsc unul pe altul. Yin și Yang sunt amândoi necesari, ca ziua și noaptea, pentru funcționarea lumii. Găsești același aspect în Hindism. Există mulți dumnezei în Hinduism. Doi dintre ei sunt Vishnu apărătorul și Shiva distrugătorul. Această imagine e sugestionată prin cei doi dumnezei împărtășind același trup. Ai acțiunile lui Vishnu pe partea stângă, deci te poți gândi la Vishnu ca la un dumnezeu conservator. Ai acțiunile lui Shiva pe dreapta, Shiva e dumnezeul liberal — și ei lucrează împreună. Găsești același lucru în Buddhism. Aceste două strofe conțin, cred, cele mai profunde înțelegeri care au fost vreodată atinse de psihologia moralei. Zen master Seng-ts'an: "Dacă vrei adevărul să-ți stea clar în fața ochilor, nu fi niciodată pro sau contra, lupta între pro și contra e cea mai grea boală a minții". Totuși, din păcate, e o boală cu care s-au molipsit mulți din conducătorii lumii. Dar înainte de-a te simți superior lui George Bush, înainte să arunci cu piatra, întreabă-te: accepți această provocare? Accepți să pășești în afara luptei dintre bine și rău? Poți să fii nici pro nici contra?

Deci care-i esența? Ce-ar trebui să faci? Ei bine, dacă consideri cele mai profunde intuiții din filozofiile și religiile Asiei și le combini cu ultimele cercetări ale psihologiei morale, ajungi, cred, la aceste concluzii: Mințile noastre prezumpțioase au fost programate de evoluție să ne unească în echipe, să ne dividă împotriva altor echipe iar apoi să ne orbească în distingerea adevărului. Deci ce-ar trebui să faceți? Să nu vă zbateți? Să îmbrățișați doctrina lui Seng-ts'an și să încetați lupta între pro și contra? Nu, categoric nu. Nu spun asta. Ăsta e un grup de oameni care fac atât de mult, folosind mare parte din talentul, genialitatea, energia și banii proprii, pentru a face lumea un loc mai bun — pentru a lupta împotriva nedreptăților, pentru a rezolva problemele umanității.

Dar după cum am învățat de la Samantha Power în povestea ei despre Sergio Vieira de Mello, nu poți pur și simplu să alergi spunând: ”tu greșești și eu am dreptate. " Pentru că după cum am văzut, fiecare crede că are dreptate. Multe probleme pe care le avem de rezolvat sunt probleme care implică să-i schimbăm pe ceilalți. Și dacă vrei să schimbi oamenii, o cale mult mai bună este ca mai întâi să înțelegi cine suntem — să înțelegi psihologia moralei, să înțelegi că toți gândim că avem dreptate — și apoi să pășești în afară — chiar și pentru un moment, pășește în afară — amintește-ți de Seng-ts'an. Ieși din matricea moralei, încearcă să o vezi ca pe o luptă în desfășurare în care toți sunt convinși că au dreptate, și toți cel puțin au motive — chiar dacă tu nu ești de acord — toți au o motivație pentru ceea ce fac. Pășeșete în afara cadrului. Dacă faci asta faci mișcarea esențială ce cultivă umilitate morală, pentru a te scoate din acest cadru de prezumție, care e condiția umană primară. Gândește-te la Dalai Lama. Gândește-te la uriașa autoritate morală a lui Dalai Lama — ea izvorăște din umilitatea sa morală.

Deci cred că scopul principal al dezbaterii mele și cred că și esența perspectivei TED, este că acesta e un grup angajat cu pasiune în preocuparea de a schimba lumea în una mai bună. Participanții de aici sunt angajați cu pasiune în încercarea de-a face lumea mai bună. Dar există și un devotament pătimaș pentru adevăr. Deci, cred că soluția constă în folosirea acelui devotament înflăcărat pentru adevăr pentru a face un viitor mai bun pentru noi toți. Mulțumesc. (Aplauze)