Chris Jordan prezintă statistici şocante

Munca mea vorbeşte despre comportamentele în care ne angajăm cu toţii inconştient, la nivel colectiv. Vreau să spun -- comportamentele pe care nu vrem să le acceptăm, şi cele care se manifestă fără să ne dăm seama în fiecare zi. Ca indivizi, cu toţii facem aceste lucruri, tot timpul, zilnic. Ca atunci când eşti nervos pe soţie pentru că te-a enervat altcineva. Sau când bei puţin prea mult la o petrecere fiindcă eşti neliniştit. Sau când mănânci prea mult pentru că te-a supărat cineva sau din alt motiv. Şi, când facem lucrurile astea, când 300 de milioane de oameni au un comportament inconştient, acest lucru are o consecinţă catastrofală pe care nimeni nu o doreşte şi nu a intenţionat-o. Acest lucru este ilustrat în lucrările mele fotografice.

Iată o imagine pe care tocmai am terminat-o, care, dacă o priveşti de la distanţă, arată ca o caricatură neo-gotică a unei fabrici care „scuipă” poluare. Când te apropii puţin, începe să arate ca o grămadă de ţevi, ca un combinat chimic sau o rafinărie sau poate o bucată de autostradă de coşmar. Şi, când te apropii cel mai mult, îţi dai seama că este compusă de fapt din foarte multe pahare de plastic. De fapt, aici sunt un milion de pahare de plastic, care este numărul de pahare de plastic care se folosesc în cursele aeriene din Statele Unite la fiecare şase ore. Folosim patru milioane de pahare de plastic zilnic în avioane şi, teoretic, niciunul nu este refolosit sau reciclat; pur şi simplu, nu se ocupă cu aşa ceva în industria asta.

Acest număr pare neînsemnat în comparaţie cu numărul de pahare de hârtie pe care le folosim zilnic, şi anume 40 de milioane de pahare zilnic pentru băuturi calde, în mare parte cafea. N-am putut înghesui 40 de milioane de pahare pe o pânză, dar am reuşit să pun 410.000. Aşa arată 410.000 de pahare. Asta reprezintă 15 minute de consum de pahare. Şi, dacă chiar ai reuşi să stivuieşti fizic atâtea pahare, ar fi aşa de mare. Aşa arată o oră de consum de pahare. Şi aşa arată o zi de consum de pahare. Mai poţi vedea omuleţii undeva acolo, jos. Are înălţimea unui bloc cu 42 de etaje, şi am pus Statuia Libertăţii acolo, drept referinţă de mărime.

Vorbind de justiţie, există un alt fenomen în cultura noastră, unul extrem de cutremurător -- faptul că America, în acest moment, are cel mai mare procentaj din populaţie în închisoare din întreaga lume. Unul din patru oameni aflaţi în închisoare este american, încarcerat în ţara noastră. Şi voiam să arăt numărul. Numărul de 2,3 milioane de americani încarceraţi în 2005. Numărul a crescut de atunci, dar încă n-avem cifrele. Aşa că am vrut să arăt 2,3 milioane de uniforme de deţinuţi, iar, în această lucrare, fiecare uniformă e de mărimea marginii unei monezi. Sunt micuţe, abia vizibile ca bucăţi de material, iar, ca să ilustrez 2,3 milioane, am avut nevoie de o pânză care era mai mare decât orice poate imprima vreo imprimantă în lume. Aşa că a trebuit să împart lucrarea în mai multe panouri care au 3 metri înălţime şi 7,6 metri lăţime. Aceasta este lucrarea expusă într-o galerie din New York; aceştia sunt părinţii mei care privesc lucrarea. (Râsete) De fiecare dată când mă uit la această lucrare, mă întreb dacă mama îi şopteşte tatălui meu: „Şi-a împăturit în sfârşit lenjeria!” (Râsete)

Vreau să vă arăt câteva lucrări acum despre dependenţă. Aceasta este despre dependenţa de ţigări. Am vrut să fac o lucrare care arată numărul real de americani care mor din cauza fumatului. Peste 400.000 de oameni mor în Statele Unite anual din cauza fumatului. Ca urmare, această lucrare este construită din multe pachete de ţigări. Şi, când o priveşti în ansamblu, vezi că este pictura lui Van Gogh, numită „Craniu cu ţigară”. E ciudat să te gândeşti că, la 9/11 (atacul asupra lui World Trade Center), când s-a întâmplat tragedia, 3.000 de americani au murit, şi vă aduceţi aminte ce reacţie a avut? A reverberat în întreaga lume şi va continua să reverbereze în timp. Va fi ceva despre care vom discuta şi peste 100 de ani. Şi totuşi, în aceeaşi zi, 1.100 de americani au murit din cauza fumatului. Şi, în ziua următoare, alţi 1.100 de americani au murit din cauza fumatului. În fiecare zi de atunci, 1.100 de americani au murit, şi astăzi, 1.100 de americani mor din cauza fumatului. Şi nu vorbim despre asta, nu ne gândim la asta. Lobby-ul tutunului e prea puternic. Pur şi simplu, respingem şi eliminăm informaţiile din conştiinţă. Şi, deşi ştim ce putere distrugătoare au ţigările, continuăm să ne lăsăm copiii, fiii şi fiicele, să fie în prezenţa influenţelor care îi vor face să fumeze. Următoarea mea lucrare ilustrează acest lucru.

Aceste sunt foarte multe ţigări: 65.000 de ţigări, numărul adolescenţilor care se vor apuca de fumat în această lună, în fiecare lună în SUA. Peste 700.000 de copii din Statele Unite în vârstă de cel mult 18 ani se apucă de fumat anual.

O altă epidemie ciudată în Statele Unite pe care vreau să v-o prezint este fenomenul abuzului şi a folosirii greşite a medicamentelor cu reţetă. Aceasta este o imagine pe care-am construit-o din foarte multe tablete de Vicodin -- de fapt, am avut o singură tabletă de Vicodin pe care am scanat-o de foarte multe ori. (Râsete) Astfel, dacă priveşti în ansamblu, vezi 213.000 pastile de Vicodin, numărul de vizite la camera de gardă a spitalului care au loc anual în Statele Unite, datorită abuzului şi folosirii greşite a analgezicelor şi a altor medicamente împotriva anxietăţii. O treime din toate supradozele din SUA -- inclusiv cocaina, heroina, alcoolul, tot -- o treime din supradoze sunt medicamente de reţetă. Un fenomen ciudat.

Aceasta este o lucrare pe care am terminat-o recent despre un alt fenomen tragic. Şi anume fenomenul, obsesia crescândă pe care o avem cu mărirea sânilor. 384.000 de femei americane au făcut anul trecut operaţie de mărire a sânilor. Devine, rapid, cel mai popular cadou de absolvire a liceului, cadou făcut tinerelor fete care se pregătesc de facultate. Aşa că am construit această imagine din păpuşi Barbie, şi, pe măsură ce te depărtezi, vezi acest model floral, iar când priveşti întreaga lucrare, vezi 32.000 de păpuşi Barbie, care reprezintă numărul de operaţii de mărire a sânilor făcute lunar în Statele Unite. Majoritatea acestora sunt făcute femeilor sub 21 de ani. Şi, în mod ciudat, singura operaţie plastică mai populară decât mărirea sânilor este liposucţia, şi, în mare parte, este făcută de bărbaţi.

Aş dori să accentuez faptul că acestea sunt doar exemple. Nu spun că sunt cele mai mari probleme. Sunt doar exemple. Şi, motivul pentru care fac acest lucru, este fiindcă mi-e frică că nu suntem suficient de sensibili acum în cultura noastră. Există acest fel de anestezie în America în acest moment. Ne-am pierdut simţul indignării, mânia şi suferinţa faţă de ce se întâmplă în cultura noastră acum, despre ce se întâmplă în ţara noastră, atrocităţile care se întâmplă în numele nostru pe tot globul. Am pierdut aceste sentimente. Bucuria noastră culturală, bucuria naţională a dispărut. Şi una dintre cauze este -- cred -- faptul că pe măsură ce fiecare dintre noi încearcă să privească lumea altfel, să-şi asume viziunea asta multifațetată, holografică pe care încercăm să ne-o creăm în minte cu privire la interconexiunile dintre lucruri: problemele de mediu create de lucrurile pe care le cumpărăm de la 1.000 km depărtare; consecinţele sociale de la 10.000 km depărtare ale deciziilor pe care le luăm în calitate de consumatori.

Pe măsură ce ne creăm această imagine, şi încercăm să ne educăm în privinţa enormităţii culturii noastre, informaţiile cu care trebuie să lucrăm sunt aceste numere gigantice: de ordinul milioanelor, a sutelor de milioane, a miliardelor şi, mai nou, a miilor de miliarde. Noul buget al lui Bush este de mii de miliarde, şi acestea sunt numere pe care mintea noastră, pur şi simplu, nu are capacitatea să le înţeleagă. Nu putem înţelege aceste statistici enorme. Asta încerc să rezolv prin munca mea, iau aceste numere, aceste statistici din limbajul crud al datelor şi le traduc într-un limbaj vizual universal, care poate fi simţit. Pentru că eu cred că, dacă putem simţi aceste probleme, dacă putem simţi aceste lucruri mai adânc, atunci vor conta mai mult pentru noi decât contează acum. Şi dacă ne dăm seama de asta, atunci vom putea găsi în fiecare dintre noi acel lucru de care avem nevoie pentru a răspunde la marea întrebare, care este: Cum ne schimbăm? Asta, pentru mine, este marea întrebare cu care ne confruntăm acum ca popor. Cum ne schimbăm? Cum ne schimbăm ca şi cultură, şi cum ne asumăm fiecare din noi responsabilitatea pentru bucata de soluţie de care răspundem, şi anume, propriul nostru comportament?

Sunt convins că nu trebuie să faci compromisuri ca să poţi examina aceste probleme. Nu arăt cu degetul spre America într-un mod acuzator, pur şi simplu, spun că aşa suntem în acest moment. Dacă există lucruri pe care le vedem şi care nu ne plac apropo de cultura noastră, atunci avem de ales. Gradul de integritate pe care fiecare din noi îl poate aduce, pentru a acorda acestei întrebări profunzimea de caracter necesară pentru a ne putea întreba „cum ne schimbăm?”. Ne defineşte deja ca indivizi şi ca naţiune, şi va continua să ne definească şi în viitor. Şi va afecta profund bunăstarea şi calitatea vieţii a miliardelor de oameni care vor moşteni rezultatele deciziilor noastre. Nu vorbesc abstract despre asta, vă spun -- iată cine suntem noi, cei din camera asta. Chiar acum, în acest moment.

Mulţumesc şi o după-amiază plăcută. (aplauze)