Yasheng Huang: Oare democrația domolește creșterea economică?

Voi vorbi despre creșterea economică din China și India. Vreau să vedem dacă democrația a ajutat sau a împiedicat creșterea economică. Veți spune că nu e corect pentru că aleg două țări ca să vorbesc împotriva democrației. Dar, de fapt, voi face exact invers. Voi folosi aceste două țări pentru a aduce un argument economic pro democrație, nu anti-democrație.

Prima întrebare este de ce China s-a dezvoltat atât de rapid față de India? În ultimii 30 de ani, PIB-ul Chinei a crescut de două ori mai repede decât cel al Indiei. În ultimii cinci ani, cele două țări au început să aibă creșteri economice oarecum asemănătoare. Dar în ultimii 30 de ani, fără îndoială, China s-a descurcat mai bine decât India. O explicație simplă este prezența Shanghaiului în China și a Mumbaiului în India. Uitați-vă la linia orizontului în Shanghai. Aceasta este zona Pudong. Imaginea Indiei este cartierul sărac Dharavi din Mumbai. Ideea din spatele acestor două imagini este că guvernul chinez poate acționa dincolo de lege. Poate face planuri pentru beneficiile pe termen lung ale țării și în acest proces, evacuează milioane de oameni - asta nu e decât o problemă tehnică minoră. Pe când în India nu poți să faci asta pentru că trebuie să asculți oamenii. Ești constrâns de opinia publică. Chiar și primul-ministru, Manmohan Singh, e de acord cu asta. Într-un interviu apărut în ziarele financiare indiene, a spus că vrea ca Mumbaiul să fie asemenea Shanghaiului. Singh a studiat la Oxford, este un economist influențat de valorile umaniste, și totuși, e de acord cu tactica dură a Shanghaiului.

Să îi spunem „modelul de creștere economică Shanghai” care accentuează următoarele lucruri în promovarea creșterii economice: infrastructură, aeroporturi, autostrăzi, poduri etc. E nevoie de un guvern puternic pentru a face asta, pentru că nu respecți dreptul la proprietate privată. Nu poți fi constrâns de opinia publică. Ai nevoie și de proprietate publică, mai ales de terenuri pentru a construi și dezvolta infrastructura foarte repede. Acest model sugerează că democrația împiedică dezvoltarea economică, în loc să o sprijine. Iata o întrebare-cheie: cât de importantă este infrastructura pentru creșterea economică? E o întrebare fundamentală. Dacă spui că infrastructura este foarte importantă pentru creșterea economică, atunci susții că e nevoie de un guvern puternic pentru a sprijini dezvoltarea. Dacă spui că infrastructura nu e așa de importantă cum cred oamenii, atunci acorzi mai puțină importanță unui guvern puternic.

Ca să fie mai clar, voi lua două țări. Și ca să fiu rapid, le voi numi „Țara 1” și „Țara 2”. „Țara 1” are un avantaj sistematic față de „Țara 2” la nivelul infrastructurii. „Țara 1” are mai multe telefoane și un sistem mai dezvoltat de căi ferate. Dacă v-aș întreba care din ele e China și care e India și care țară s-a dezvoltat mai repede, dacă sunteți pro-infrastructură, atunci veți spune: „«Țara 1» trebuie să fie China. Ea trebuie să fi avut o creștere economică superioară. Și e posibil ca «Țara 2» să fie India.”

De fapt, țara cu cele mai multe telefoane este Uniunea Sovietică și statisticile se referă la anul 1989. După ce țara a raportat statistici impresionante despre telefoane, s-a prăbușit. Asta nu e prea bine. În imaginea asta e Hrușciov. Știu că în 1989 el nu mai conducea Uniunea Sovietică, dar asta e cea mai bună poză pe care am găsit-o. (Râsete) Telefoanele, infrastructura nu garantează creșterea economică. „Țara 2”, cu mai puține telefoane, este China. Din 1989, rata de creștere a țării a fost de două cifre în ultimii 20 de ani. Dacă nu știi nimic despre China și Uniunea Sovietică, în afară de statisticile despre telefoane, atunci ai fi apreciat greșit creșterea lor economică în următorii 20 de ani.

„Țara 1”, cu mai mulți km de căi ferate, este India. Și „Țara 2” e China. Foarte puțini oameni știu asta. Azi, infrastructura Chinei este mult mai bună decât cea a Indiei. Dar mult timp, până spre sfârșitul anilor '90, infrastructura Chinei era mai slabă decât cea a Indiei. În țările în curs de dezvoltare, cea mai folosită formă de transport este calea ferată, iar englezii au construit mulți km în India. India este mai mică decât China și totuși, până spre sfârșitul anilor '90, avea mai mulți km de cale ferată. Deci, e evident, infrastructura nu explică de ce China era mai bună înainte de sfârșitul anilor '90 în comparație cu India.

Dacă analizezi datele din lumea întreagă, ele arată că infrastructura este, de fapt, rezultatul creșterii economice. Economia crește, guvernul obține mai multe resurse și poate investi în infrastructură - în loc ca infrastructura să declanșeze creșterea economică. E evident că asta e povestea din spatele creșterii economice a Chinei. Să ne uităm mai îndeaproape. Oare democrația dăunează creșterii economice? Să luăm iar două țări - țara A și țara B. În 1990, A avea un PIB de circa 300 $ pe cap de locuitor, iar B avea un PIB de 460 $ pe cap de locuitor. Până în 2008, A depășise B, având un PIB de 700$ pe cap de locuitor, iar B avea un PIB de 650 $. Ambele sunt țări asiatice.

Dacă v-aș întreba care sunt cele două țări asiatice și care din ele e democrată, ați spune: Poate A e China și B e India.” De fapt, A este India democrată și B este Pakistan - unde armata guvernează de mult timp. Adesea comparăm India cu China - asta pentru că ambele țări au cam aceeași populație. Dar cea mai firească comparație e între India și Pakistan. Geografic, ele sunt asemănătoare. Împart o istorie comună complicată. Din acest punct de vedere, democrația pare utilă pentru creșterea economică.

Dar de ce îndrăgesc economiștii regimurile totalitare? Un motiv e modelul est asiatic. În Asia de est există țări cu o economie dezvoltată, precum Coreea, Taiwan, Hong Kong și Singapore. Unele dintre ele au fost conduse de regimuri autoritare în anii '60, '70 și '80. Dar există o problemă. E ca și cum i-ai întreba pe toți cei care au câștigat la loterie: „Ai câștigat?”. Și toți îți vor spune: „Da, am câștigat.” Și apoi tragi concluzia că șansele de a câștiga la loterie sunt de 100%. Problema e că nu îi întrebi niciodată și pe cei care nu au câștigat, care au cumpărat bilete la loterie, dar nu au câștigat premiul.

Pentru fiecare guvern autoritar de succes din Asia de est există unul care a ratat. Coreea a avut succes, Coreea de Nord, nu. Taiwan a avut succes. China lui Mao Zedong, nu. Burma nu a avut succes. La fel și Filipine. Dacă analizezi statisticile din toată lumea. nu există dovezi care să susțină ideea că guvernele autoritare au un avantaj sistematic față de cele democrate în privința creșterii economice. Deci, modelul est asiatic prezintă o eroare masivă de selecție - cunoscută ca selecția după o variabilă dependentă - și le recomandăm mereu studenților noștri să o evite.

Dar de ce s-a dezvoltat China atât de mult? Vom analiza Revoluția Culturală îmbrățișată de China și vom compara randamentul țării cu cel al Indiei conduse de Indira Gandhi. Întrebare e: care țară s-a descurcat mai bine, China sau India? China din timpul Revoluției Culturale. Chiar și în timpul Revoluției Culturale, China a depășit India în privința creșterii PIB-ului. Anual, PIB-ul pe locuitor în China l-a depășit cu 2,2% pe cel al Indiei. Atunci China „înnebunise”. Toată țara „înnebunise”. Înseamnă că țara avea un avantaj în termeni de creștere economică pentru a depăși efectele negative ale Revoluției Culturale. Avantajul pe care țara îl avea era capitalul uman - nimic altceva decât capitalul uman.

Acesta este indicele de dezvoltare globală de la începutul anilor '90. Sunt cele mai recente statistici pe care le-am găsit. Rata de alfabetizare a adulților în China este de 77%, pe când în India este de 48%. Contrastul în privința alfabetizării e deosebit de puternic între femeile din China și cele din India. Nu v-am spus care este definiția alfabetizării. În China, știi carte dacă poți să citești și să scrii 1500 de caractere chinezești. În India, știi carte - aceasta este definiția standard - dacă ești capabil să îți scrii propriul nume în limba pe care o vorbești. Diferența dintre cele două țări în privința alfabetizării e mult mai importantă decât o arată statisticile citate. Dacă te uiți la alte date, precum indicele dezvoltării umane - acele serii de date merg până la începutul anilor '70 - observi exact același contrast. China a avut un mare avantaj în privința capitalului uman față de India.

Speranța de viață: în 1965, chinezii aveau o speranță de viață superioară. În medie, în 1965, un chinez trăia cu 10 ani mai mult decât un indian. Dacă aveai de ales între a fi chinez sau indian, ai fi vrut să fii chinez ca să trăiești cu 10 ani mai mult. Dacă ai fi luat decizia asta în 1965, dezavantajul era că în următorul an ai fi prins Revoluția Culturală. Deci, trebuie să fii mereu atent când iei aceste decizii.

Dacă nu îți puteai alege naționalitatea, atunci ai fi vrut să fii un bărbat indian - pentru că bărbații indieni trăiau cu doi ani mai mult decât femeile. E un lucru foarte curios. Foarte rar regăsim acest tipar. Asta arată că societatea indiană discriminează sistematic și dezavantajează femeile. Vestea bună e că în 2006, India a șters această diferență dintre speranța de viața a bărbaților și a femeilor. Azi, indiencele au o speranță de viață superioară față de cea a bărbaților. Deci, India revine la normal. Dar mai are multe de făcut în privința egalității dintre sexe.

Iată două fotografii făcute în fabrici de îmbrăcăminte din provincia Guangdong și altele din India. În China sunt numai femei. Femeile reprezintă 60% până la 80% din forța de lucru din regiunea de coastă a țării, pe când în India sunt numai bărbați. Financial Times a tipărit acestă imagine dintr-o fabrică de textile din India cu titlul „India pregătită să devanseze China în domeniul textilelor.” Uitându-mă la aceste două imagini, nu cred că asta se va întâmpla curând. În celelalte țări est asiatice, femeile joacă un rol extrem de important în dezvoltarea economiei - și creează miracolul producției asociat cu Asia de est. India are multe de făcut până să prindă China din urmă.

Și apoi, cum rămâne cu sistemul politic din China? Dacă vorbești despre capitalul uman, vorbești despre educație și sănătate. Cum rămâne cu sistemul politic? Oare nu sistemul partidului unic a facilitat creșterea economică a Chinei? De fapt, răspunsul este mult mai complicat. Depinde de distincția pe care o faci între aspectele statice și dinamice ale sistemului politic. Static vorbind, China e condusă de un singur partid autoritar - asta e clar. Dinamic vorbind, el s-a schimbat în timp devenind mai puțin autoritar și mai democrat. Când analizezi schimbarea... de exemplu, creșterea economică - ea ține de schimbare - când analizezi schimbarea, folosești alte lucruri care s-au schimbat pentru a explica schimbarea în loc să folosești constantele pentru a explica schimbarea. Uneori, un efect constant poate explica schimbarea, dar el o explică doar la nivelul interacțiunilor cu lucrurile care se schimbă.

În privința schimbărilor politice, au apărut alegerile la sate. Gradul de siguranța al proprietarilor a crescut. La fel și în cazul închirierii pe termen lung a pământului. Există și reforme financiare în China rurală. Există și o revoluție antreprenorială rurală în China. Pentru mine, schimbările politice sunt prea lente, prea graduale. Părere mea e că țara se va confrunta cu niște provocări majore pentru că reformele politice nu au avut loc repede. Oricum, sistemul s-a îndreptat spre o direcție mai liberală, o direcție mai democrată.

Aceeași perspectivă dinamică este valabilă și pentru India. De fapt, India se dezvolta - și rata de dezvoltare era de circa 1-2% pe an - când regimul nu era unul democrat. Indira Gandhi a declarat starea de urgență în 1975. Guvernul indian a preluat și administrat toate televiziunile. Ce mulți nu știu despre India anilor 1990 este că țara, în afara reformelor economice, a adoptat și reforme politice introducând autonomia satelor, privatizarea mass-media și libera circulație a informației. Deci, perspectiva dinamică este valabilă și pentru China și pentru India în privința direcției.

De ce mulți oameni cred că India e un dezastru în materie de creștere? Ei compară mereu India cu China. Dar China e un superstar în privința creșterii economice. Dacă joci în NBA și ești comparat mereu cu Michael Jordan, vei părea un jucător slab. Dar asta nu înseamnă că ești un jucător prost. Comparația cu un superstar este o premisă greșită. Dacă vei compara India cu o țară în curs de dezvoltare obișnuită, chiar și înainte de cea mai recentă etapă de accelerare a creșterii în India, acum India crește între 8-9% - chiar înainte de această perioadă, creșterea economică a Indiei ocupa locul IV printre țările emergente. E un record impresionant.

Să ne gândim la viitor: dragonul versus elefantul. Ce țară are un avânt mai mare? China, cred eu, încă mai are o parte din fundamentul ei excelent - mai ales capitalul social, sănătatea publică, simțul egalitarismului pe care nu îl vezi în India. Dar cred că avântul este al Indiei. Ea deține un fundament care se îmbunătățește. Guvernul a investit în educația de bază, în serviciile medicale de bază. Cred că guvernul ar trebui să facă mai multe, dar, oricum, el se îndreaptă în direcția bună. India are condițiile instituționale potrivite pentru creșterea economică, pe când China încă se luptă cu reformele politice.

China trebuie să facă neapărat reforme politice pentru a-și menține creșterea. E foarte important să ai reforme politice pentru ca toți să beneficieze de creșterea economică. Nu știu dacă asta se va întâmpla sau nu, dar sunt optimist. Să sperăm că peste 5 ani, voi declara la TEDGlobal că reformele politice vor fi adoptate în China.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)