Yang Lan: Generaţia care reconstruieşte China

Noaptea dinaintea plecării spre Scoţia am fost invitată să prezint finala emisiunii "Chinezii au talent", în Shanghai, cu un public de 80.000 de persoane pe stadion. Ghiciţi cine era invitat să cânte? Susan Boyle. Şi i-am spus: "Mâine mă duc în Scoţia." A cântat minunat şi a reuşit chiar şi să spună câteva cuvinte în chineză. 送你葱 Nu ceva de genul "Salut!" sau "Mulţumesc!", lucruri din acestea obişnuite. Înseamnă "ceapă verde gratis". De ce spune asta? Pentru că era un vers de-al variantei noastre chinezeşti a lui Susan Boyle, o femeie de vreo 50 de ani, vânzătoare de legume din Shanghai, căreia îi place să cânte operă vestică, dar nu înţelegea deloc engleza, franceza sau italiana, aşa că a reuşit să adauge la versuri nume de legume în chineză. (Râsete) Ultima frază din "Nessun Dorma" pe care a cântat-o pe stadion a fost "ceapă verde gratis". Şi, când Susan Boyle spunea asta, 80.000 de spectatori cântau live împreună. A fost haios.

Cred că atât Susan Boyle, cât şi această vânzătoare de legume din Shanghai făceau parte din alteritate. De la ele se aşteptau cel mai puţin să aibă succes în industria numită divertisment, totuşi curajul şi talentul lor le-au adus împreună. Şi o emisiune şi o platformă le-au oferit scena pentru a-şi realiza visurile. Ei bine, nu-i chiar aşa dificil să fii diferit. Cu toţii suntem diferiţi din diverse perspective. Dar eu cred că e bine să fii diferit, deoarece prezinţi un punct de vedere diferit. Poţi avea şansa de a face diferenţa.

Generaţia mea a avut marele noroc să fie martoră şi să participe la transformarea istorică a Chinei, care a făcut atât de multe schimbări în ultimii 20-30 de ani. Îmi amintesc că, în anul 1990, când absolveam facultatea, aplicasem pentru un post în departamentul vânzări la primul hotel de cinci stele din Beijing, Great Wall Sheraton... încă mai funcţionează. După ce am fost intervievată de un manager japonez timp de jumătate de oră, a spus în final: "Aşadar, domnişoară Yang, vrei să-mi adresezi vreo întrebare?" Mi-am adunat curajul şi ţinuta şi am spus: "Da, aţi putea să îmi spuneţi ce vindeţi de fapt?" Habar nu aveam cu ce se ocupă departamentul de vânzări al unui hotel de cinci stele. Aceea era prima mea zi când călcam într-un hotel de cinci stele.

Cam în aceeaşi perioadă dădeam o probă, prima preselecţie deschisă organizată de televiziunea naţională a Chinei, cu alte o mie de studente. Producătorul ne-a spus că erau în căutarea unei drăguţe, inocente şi frumoase feţe proaspete. Aşa că, atunci când mi-a venit rândul, m-am ridicat şi am spus: "De ce femeile cunoscute de la televizor trebuie să fie întotdeauna frumoase, drăguţe, inocente şi, ştiţi voi, supuse? De ce nu pot avea propriile idei şi propria lor voce?" Credeam că i-am ofensat. Dar, de fapt, au fost chiar impresionaţi de vorbele mele. Şi am trecut şi în a doua rundă a competiţiei, apoi în a treia, în a patra. După şapte runde de competiţie, am fost singura care a rămas. Aşa că am ajuns la emisiunea televiziunii naţionale la ore de maximă audienţă. Şi, dacă vă vine să credeţi, era prima emisiune la televiziunea chineză care le permitea prezentatorilor să spună ce le trecea prin cap fără să citească un script aprobat anterior. (Aplauze) Audienţa mea săptămânală în acea perioadă era între 200 şi 300 de milioane de persoane.

Ei bine, după câţiva ani, am decis să merg la Universitatea Columbia din SUA, să urmez studiile postuniversitare, apoi mi-am înfiinţat propria companie media, lucru de neconceput în timpul anilor când mi-am început cariera. Facem multe lucruri. Am intervievat peste 1.000 de oameni în trecut. Uneori mă abordează tinerii spunându-mi: "Lan, mi-ai schimbat viaţa." şi sunt mândră de asta. Dar suntem şi foarte norocoşi să fim martori la transformarea întregii ţări. Am fost la candidatura Beijingului pentru Jocurile Olimpice. Am reprezentat Shanghai Expo. Am văzut cum China se deschide lumii şi invers. Dar uneori stau şi mă gândesc: ce pune la cale generaţia tinerilor de azi? În ce fel sunt aceştia diferiţi şi ce diferenţe vor produce pentru a contura viitorul Chinei sau, în sens larg, al lumii?

Aşadar, azi vreau să vorbesc despre tineri prin platformele de social media. În primul rând, cine sunt aceştia? Cum arată? Aceasta e o fată pe nume Guo Meimei... 20 de ani, frumoasă. Îşi etala poşetele scumpe, hainele şi maşina pe microblogul ei, care este versiunea chinezească pentru Twitter. Şi susţine că este managerul general al Crucii Roşii la Camera de Comerţ. Nu şi-a dat seama că a atins o coardă sensibilă şi a stârnit probleme naţionale aproape nelinişti, cu privire la credibilitatea Crucii Roşii. Controversa era atât de încinsă, încât Crucea Roşie a trebuit să organizeze o conferinţă de presă pentru a o clarifica, iar ancheta încă mai continuă.

Până acum, până în ziua de azi, ştim că ea a inventat acel titlu, probabil pentru că este mândră să fie asociată cu caritatea. Toate acele obiecte scumpe i-au fost oferite în dar de către iubitul ei, care a fost un membru al administraţiei într-o subdivizie a Crucii Roşii la Camera de Comerţ. Este foarte complicat de explicat. Dar, oricum, publicul nu crede. Încă mai clocoteşte. Ne demonstrează neîncrederea generală în guvern sau în instituţiile susţinute de guvern, cărora în trecut le lipsea transparenţa. Şi ne-a arătat şi puterea şi impactul exercitat de social media ca microblog.

Microblogul a înflorit în anul 2010, când numărul vizitatorilor s-a dublat şi timpul petrecut s-a triplat. Sina.com, un portal de ştiri important are doar el peste 140 de milioane de microbloggeri. Pe Tencent sunt 200 de milioane. Cel mai popular blogger... nu sunt eu... este o vedetă de cinema şi are mai mult de 9,5 milioane de followeri sau fani. Aproximativ 80% din acei microbloggeri sunt tineri de sub 30 de ani. Şi deoarece, după cum ştiţi, media tradiţională este controlată puternic de guvern, media socială oferă o deschidere pentru a se mai descărca puţin. Dar, deoarece nu ai prea multe alte deschideri, căldura ce iese pe această vană este cumva foarte puternică, activă şi chiar violentă.

Aşadar, prin intermediul microblogging-ului. putem să-i înţelegem mai bine pe tinerii Chinei. În ce sens sunt diferiţi? În primul rând, majoritatea s-au născut în anii '80 şi '90, sub politica unui singur copil. Şi, din cauza avortului selectiv, a familiilor care au preferat băieţii în locul fetelor, acum am ajuns cu 30 de milioane de tineri mai mulţi decât tinere. Acest lucru ar putea crea un posibil pericol asupra societăţii, dar cine ştie, trăim într-o lumea globalizată, aşa că îşi pot căuta iubite din alte ţări. Majoritatea au o educaţie destul de bună. Rata analfabetismului în China la această generaţie este sub 1%. În oraşe, 80% dintre copii merg la facultate. Dar sunt în faţa unei Chine îmbătrânite, cu o populaţie de peste 65 de ani care creşte cu 7 şi ceva la sută în acest an, pe punctul de a ajunge la 15% până în anul 2030. Şi ştiţi că avem tradiţia ca generaţiile mai tinere să-i întreţină financiar pe cei bătrâni şi să aibă grijă de ei când se îmbolnăvesc. Asta înseamnă că cuplurile tinere vor trebui să întreţină patru părinţi care au o speranţă de viaţă de 73 de ani.

Aşadar, să îşi câştige existenţa nu este aşa de uşor pentru tineri. Absolvenţii de facultate nu sunt puţini. În zonele urbane, absolvenţii de facultate găsesc salarii de început de aproximativ 400 de dolari pe lună, în timp ce chiria medie este de peste 500 de dolari. Şi ce fac? Trebuie să împartă spaţiul... să se îngrămădească în spaţii foarte limitate, pentru a economisi bani. Şi îşi spun "triburi de furnici". Şi, pentru cei pregătiţi să se căsătorească şi să îşi cumpere propriul apartament, şi-au dat seama că trebuie să muncească timp de 30-40 de ani pentru a-şi permite primul apartament. Acest coeficient în America i-ar lua unui cuplu cinci ani să-l câştige, dar în China sunt 30-40 de ani cu preţurile imobiliare în creştere vertiginoasă.

Din cei 200 de milioane de muncitori migratori, 60% sunt tineri. Se găsesc la mijloc, între zonele urbane şi cele rurale. Majoritatea nu vor să se întoarcă la ţară, dar nu au nici sentimentul de apartenenţă. Muncesc ore în şir cu salarii mai mici, cu mai puţine beneficii sociale. Şi sunt mai vulnerabili la pierderea locurilor de muncă, sub influenţa inflaţiei, împrumuturilor constrângătoare de la bănci, aprecierii renminbi-ului sau scăderii cererii din partea Europei sau Americii pentru produsele pe care le produc. Însă anul trecut un incident groaznic într-un complex de fabricare a echipamentelor optice din sudul Chinei: 13 muncitori tineri în jur de 20 de ani s-au sinucis, unul după altul, de parcă erau loviţi de o boală contagioasă. Dar au murit din motive personale diferite. Dar acest incident a stârnit un protest imens în rândurile populaţiei în legătură cu izolarea, atât fizică, cât şi mintală, a acestor muncitori migratori.

Cei care se întorc totuşi la ţară sunt foarte bineveniţi la nivel local, datorită cunoştinţelor, competenţelor şi a relaţiilor pe care le-au acumulat în oraşe, cu ajutorul internetului, pot crea mai multe locuri de muncă, să dezvolte agricultura locală şi să creeze noi afaceri pe pieţele mai puţin dezvoltate. În ultimii ani, zonele de coastă s-au confruntat cu forţă de muncă scăzută.

Aceste diagrame arată un mediu social mai general. Primul reprezintă coeficientul Engels, care explică cum costurile nevoilor zilnice au scăzut în procente de-a lungul ultimelor decenii, în ceea ce priveşte veniturile familiei, la aproximativ 37 şi ceva la sută. Însă, în ultimii doi ani, creşte din nou la 39%, indicând un preţ crescut al vieţii. Coeficientul Gini a trecut deja de linia periculoasă de 0,4. Acum este 0,5, chiar mai grav decât în America, arătându-ne inechitatea veniturilor. Aşa veţi observa întreaga societate devenind frustrată din cauza pierderii parţiale a mobilităţii. De asemenea, amărăciunea şi chiar resentimentul faţă de cei bogaţi şi puternici sunt chiar extinse. Aşadar, orice acuzaţii de corupţie sau înţelegeri ilicite între autorităţi sau afaceri vor ridica proteste sociale sau chiar nelinişti.

Aşadar, dintre cele mai fierbinţi subiecte pe microblog putem observa de ce le pasă cel mai mult tinerilor. Injustiţia socială şi responsabilitatea guvernului sunt primele lucruri cerute de ei. În ultimii zece ani şi ceva, o urbanizare şi o dezvoltare masivă ne-au făcut să fim martorii multor raportări în legătură cu demolări forţate ale proprietăţilor private. Asta a stârnit supărări şi frustrări enorme în rândurile tinerei noastre generaţii. Uneori sunt omorâţi oameni şi uneori oamenii îşi dau foc în semn de protest. Şi când sunt raportate astfel de incidente tot mai frecvent pe internet, oamenii cer ca guvernul să acţioneze pentru a opri asta.

Vestea bună e că, mai devreme anul acesta, consiliul de stat a adoptat o nouă reglementare referitoare la revendicarea şi demolarea caselor şi a adoptat dreptul de a ordona demolarea forţată de la organele locale la curţile de judecătorie. În acelaşi fel, multe alte probleme ce ţin de siguranţa publică sunt subiecte fierbinţi pe internet. Am aflat de aer poluat, apă poluată, mâncare otrăvită. Şi, ia ghiciţi, avem şi carne falsificată de vită. Au tot felul de ingrediente pe care le pui pe carnea de pui sau de peşte şi arată ca şi carnea de vită. În ultima vreme, lumea e îngrijorată în legătură cu uleiul de prăjit, pentru că mii de oameni au fost descoperiţi rafinând uleiul de prăjit din resturile restaurantelor. Toate aceste lucruri au iscat proteste imense pe internet. Şi, din fericire, am văzut că guvernul răspunde mai prompt şi mai frecvent la îngrijorările populaţiei.

În timp ce tinerii par să fie foarte siguri pe participarea lor în luarea deciziilor politice pentru public, dar uneori sunt puţin pierduţi când vine vorba de ce îşi doresc în viaţa personală. China va întrece în curând SUA devenind principala piaţă pentru bunuri de lux -- aici nu sunt incluse cheltuielile chinezilor în Europa sau în altă parte. Dar să ştiţi că jumătate din acei consumatori câştigă salarii de sub 2.000 de dolari. Nu sunt deloc bogaţi. Cumpără toate acele poşete şi haine ca semn al identităţii şi al statutului social. Aceasta este o fată care spune explicit la o emisiune TV despre relaţii că preferă să plângă într-un BMW, decât să râdă pe o bicicletă. Dar, desigur, avem şi tineri care încă mai preferă să zâmbească, fie într-un BMW, sau pe bicicletă.

În fotografia următoare, vedeţi un fenomen foarte popular numit nuntă "goală" sau căsătorie "goală". Nu înseamnă că nu vor purta nimic la nuntă, ci arată că aceste cupluri de tineri sunt gata să se căsătorească fără casă, fără maşină, fără inel de diamant şi fără petrecere de nuntă, pentru a-şi arăta dăruirea pentru dragostea adevărată. De asemenea, oamenii fac bine prin intermediul social media. Şi prima fotografie ne arată cum un camion cu 500 de câini fără adăpost şi răpiţi, în cuşti, ca să fie procesaţi pentru mâncare a fost observat şi oprit pe autostradă în timp ce toată ţara îi urmărea prin microblog. Oamenii donau bani, mâncare pentru câini şi se ofereau să muncească voluntar pentru a opri acel camion. Şi, după ore de negocieri, au fost salvaţi 500 de câini. Aici oamenii ajută şi la găsirea copiilor pierduţi. Un tată a postat fotografia fiului său pe internet. După mii de redistribuiri la rând, copilul a fost găsit şi am fost martori la reunirea familiei prin microbloguri.

Aşadar, "fericire" este cel mai popular cuvânt pe care l-am auzit în ultimii doi ani. Fericirea nu are legătură doar cu experienţele şi valorile personale, ci şi cu mediul înconjurător. Oamenii se gândesc la următoarele întrebări: Vom sacrifica şi mai mult mediul înconjurător pentru a ridica nivelul PIB-ului? Cum vom putea realiza reforma socială şi politică pentru a menţine ritmul creşterii economice, pentru a menţine dezvoltarea durabilă şi stabilitatea? Şi, de asemenea, cât este de capabil sistemul de autocorecţie pentru a menţine majoritatea populaţiei mulţumită, cu tot felul de divergenţe ce se petrec în acelaşi timp? Cred că acestea sunt întrebările la care vor răspunde oamenii. Şi generaţia noastră mai tânără va transforma această ţară şi, în acelaşi timp, se vor transforma pe ei înşişi.

Mulţumesc foarte mult!

(Aplauze)