William Li: Putem mânca pentru a înfometa cancerul

Bună ziua. În jurul nostru are loc o revoluţie medicală, şi este una care ne va ajuta să învingem câteva dintre bolile cele mai temute de societate inclusiv cancerul. Iar revoluţia se numeşte angiogeneza, şi e bazată pe procesul pe care corpul nostru îl foloseşte pentru dezvoltarea vaselor sanguine.

Deci de ce ar trebui să ne preocupe vasele sanguine? Ei bine, corpul uman este efectiv plin de ele, 60.000 de mile într-un adult normal. Puse cap la cap, ar forma un şir care ar înconjura pământul de două ori. Cele mai mici vase de sânge sunt numite capilare. Avem 19 miliarde astfel de vase în corpul nostru. Iar acestea sunt vasele vieţii şi, aşa cum vă voi arăta, ele pot fi şi vasele morţii. Acum, chestia remarcabilă despre vasele sanguine este abilitatea de a se adapta oricărui mediu în care cresc. De exemplu, în ficat ele formează canale pentru detoxifierea sângelui. În plămâni, ele formează saci de aer pentru schimbul de gaze. În muşchi, se răsucesc pentru ca muşchii să se poată contracta fără a întrerupe circulaţia. Şi în nervi, trec de-a lungul lor precum linii electrice, ţinând acei nervi în viaţă. Şi majoritatea acestor vase sanguine le dezvoltăm încă de când suntem în uter. Şi aceasta înseamnă că în adulţi vasele sanguine nu cresc de obicei, exceptând câteva circumstanţe speciale. În femei, vase sanguine cresc în fiecare lună pentru a căptuşi uterul. În timpul sarcinii, acestea formează placenta, care face legătura dintre mamă şi copil. Şi după rănire, vasele sanguine de fapt trebuie să crească sub crustă pentru ca rana să se vindece. Şi cam astfel arată în realitate. Sute de vase de sânge crescând spre centrul rănii.

Deci corpul are abilitatea de a regla cantitatea de vase sanguine prezente în orice moment. Şi face aceasta printr-un elaborat şi elegant sistem de control şi echilibru al stimulatorilor şi inhibitorilor angiogenetici, în aşa fel încât, când avem nevoie de o mică creştere a vaselor sanguine corpul poate face asta eliberând stimulatori, proteine numite factori angiogenici care acţionează ca îngrăşământ natural şi stimulează creşterea noilor vase sanguine. Şi când aceste vase în exces nu mai sunt necesare, corpul le readuce la normal folosing inhibitori de angiogeneză care apar natural. Dar sunt şi situaţii în care începem sub numărul normal, şi avem nevoie să creştem mai multe vase sanguine doar pentru a reface nivelul normal. De exemplu, după o rană. Şi corpul poate face şi aceasta, dar numai până la acel nivel normal, acea valoare de referinţă.

Dar ce ştim acum este că, pentru un număr de boli, sunt defecte în sistem, când corpul nu poate reduce vasele sanguine sau când nu poate creşte vase noi în locul potrivit, la momentul potrivit. Şi în aceste situaţii, angiogeneza este dezechilibrată. Iar când angiogeneza e dezechilibrată, apar o mulţime de boli. De exemplu, angiogeneza insuficientă, prea puţine vase sanguine, conduce la răni care nu se vindecă, crize cardiace, picioare fără circulaţie, moarte după atac cerebral, afectarea nervilor. Iar pe de altă parte, angiogeneza excesivă, prea multe vase sanguine, duce la boli. Se observă aceasta în cancer, orbire, artrită, obezitate, boala Alzheimer. În total, sunt peste 70 de boli majore, afectând mai mult de un miliard de oameni din întreaga lume, care la suprafaţă par să fie diferite una de cealaltă, dar de fapt împărtăţesc angiogeneza anormală ca numitor comun. Şi această realizare ne permite să reconceptualizăm modul în care abordăm aceste boli prin controlarea angiogenezei.

Acum mă voi concentra asupra cancerului deoarece angiogeneza este un atribut al cancerului, orice tip de cancer. Deci să începem. Acesta este o tumoare, o masă gri, închisă la culoare, de rău augur care creşte într-un creier. Şi sub microscop puteţi vedea sute de astfel de vase sanguine colorate maro, vase capilare ce hrănesc celulele canceroase, aducând oxigen şi nutrienţi. Dar cancerele nu încep aşa. De fapt, cancerele nu încep cu o sursă de sânge. Ele încep ca o adunătură de celule mică, microscopică care creşte de la o dimensiune de numai o jumătate de milimetru cub. Aceasta e vârful unui stilou. Ele nu pot creşte mai mari, fiindcă nu au o sursa de sânge, deci nu au destul oxigen sau nutrienţi.

Şi, de fapt, noi probabil formăm aceste cancere microscopice în corpul nostru tot timpul. Studii de autopsie pe oameni care au murit în accidente de maşină au arătat că în jur de 40 la sută dintre femei între 40 şi 50 de ani chiar au microscopice cancere în sâni. În jur de 50 la sută dintre bărbaţii care au 50, 60 de ani au cancere microscopice de prostată. Şi practic 100 la sută din noi, până ajungem la 70 de ani, vom avea cancere microscopice crescând în tiroidă. Totuşi, fără o sursă de sânge, majoritatea acestor cancere nu vor deveni periculoase. Dr. Judah Folkman, mentorul meu, care a fost pionierul în domeniul angiogenezei, a numit aceasta "cancer fără boală".

Deci capacitatea organismului de a echilibra angiogeneza, când funcţionează corect, împiedică vasele sanguine să hrănească cancerele. Iar aceasta se dovedeşte a fi unul dintre mecanismele noastre de apărare cele mai importante împotriva cancerului. De fapt, dacă blochezi angiogeneza şi împiedici vasele sanguine să ajungă vreodată la celulele canceroase, pur şi simplu tumorile nu pot creşte. Dar odată ce angiogeneza are loc, cancerele pot creşte exponenţial. Şi astfel practic un cancer trece de la a fi inofensiv, la mortal. Celulele canceroase suferă mutaţii şi dobândesc abilitatea de a elibera mulţi factori angiogenici, îngrăşământul natural, care creează un dezechilibru în favoarea vaselor sanguine, invadând cancerul. Şi odata ce aceste vase invadează cancerul, acesta se poate extinde, poate invada ţesuturile locale. Şi aceleaşi vase care hrănesc tumorile, permit celulelor canceroase să iasă în circulaţie ca metastaze. Şi, din păcate, acest stadiu târziu al cancerului este cel care e cel mai probabil să fie diagnosticat, când angiogeneza este deja pornită, şi celulele canceroase cresc fără control.

Deci, dacă angiogeneza este pragul dintre un cancer inofensiv şi unul dăunător, atunci o mare parte din evoluţia angiogenezei este un nou mod de a trata cancerul prin eliminarea sursei de sânge. Noi numim aceasta terapie antiangiogenică, şi e complet diferită de chimioterapie fiindcă ţinteşte exact vasele sanguine care hrănesc cancerele. Şi putem face asta fiindcă vasele sanguine tumorale nu sunt precum vasele sanguine normale şi sănătoase pe care le vedem în alte părţi ale corpului. Ele sunt anormale; au o construcţie sărăcăcioasă; şi, din cauza aceasta, ele sunt foarte vulnerabile la un tratament care le ţinteşte. În consecinţă, când le dăm pacienţilor cu cancer terapie antiangiogenică - în acest caz, un medicament experimental împotriva unui gliom, ceea ce e un fel de tumoare la creier - se pot vedea schimbări dramatice ce au loc când tumoarea este înfometată. Aceasta este o femeie cu cancer la sân, tratată cu un medicament antiangiogenic numit Avastin, care e aprobat de FDA (Food and Drug Administration). Şi puteţi vedea că nimbul de circulaţie al sângelui dispare după tratament.

Bun, tocmai v-am arătat două tipuri de cancer foarte diferite care răspund la tratament. Deci, acum câtiva ani m-am întrebat, "Putem să facem un pas mai departe şi să tratăm alte cancere, chiar şi la alte specii?" Aici e un câine boxer de 9 ani, numit Milo care a avea o tumoare foarte agresivă numită neurofibrom malign, care i-a crescut pe umăr. I-a invadat plămânii. Veterinarul i-a dat numai trei luni de trăit. Deci am creat un amestec de medicamente antiangiogenice care a putut fi amestecat în mâncarea lui, cât şi o cremă antiangiogenică care a putut fi aplicată pe suprafaţa tumorii. Şi în câteva săptămâni de tratament, am reuşit să încetinim creşterea cancerului astfel încât să prelungim viaţa lui Milo de 6 ori mai mult decât a prezis veterinarul iniţial, şi totul cu o calitate a vieţii foarte bună.

Ulterior am tratat mai mult de 600 de câini. Am obţinut o rată de răspuns la tratament de circa 60 la sută şi am îmbunătăţit speranţa de viaţă a acestor animale de casă care erau pe punctul de a fi eutanasiate. Deci, lăsaţi-mă să vă arăt nişte exemple şi mai interesante. Acesta este un delfin de 20 de ani din Florida, şi avea aceste leziuni în gură care, pe parcursul a trei ani, au devenit celule canceroase scuamoase invazive. Aşa că am creat o pastă antiangiogenică. Am aplicat-o pe cancer de trei ori pe săptămână. Şi pe parcursul a şapte luni, cancerele au dispărut complet, iar biopsiile au redevenit normale.

Aici cancerul creşte pe buza unui cal pe nume Guiness. Este un tip foarte, foarte mortal de cancer pe nume angiosarcom. Deja se răspândise în ganglionii limfatici, aşa că am folosit o cremă de piele antiangiogenică pentru buză şi un amestec oral pentru a trata atât din interior cât şi din exterior. Şi după şase luni, şi-a revenit complet. Iar aici este şase ani mai târziu, Guiness cu proprietarul său foarte fericit.

(Aplauze)

Acum, în mod evident, terapia antiangiogenică ar putea fi folosită pentru o gamă largă de cancere. Şi, de fapt, primele tratamente de început, pentru oameni, cât şi pentru câini, devin deja accesibile. Sunt 12 feluri diferite de medicamente, 11 tipuri diferite de cancer, dar adevărata întrebarea este: Cât de bine funcţionează în practică? Iată informaţii curente despre supravieţuirea pacienţilor care suferă opt tipuri diferite de cancer. Iar coloanele reprezintă speranţa de viaţă din perioada când exista doar chimioterapie, sau operaţii, sau radiaţii. Dar începând din 2004, când primele terapiile antiangiogenice au fost disponibile, după cum puteţi vedea, a avut loc o îmbunătăţire de la 70 la 100 % a speranţei de viaţă pentru persoane cu cancer la rinichi, mieloame multiple, cancer colorectal şi tumori gastrointestinale stromale. Aceasta e impresionant. Dar pentru alte tipuri de tumori şi cancere, îmbunătăţirile au fost numai modeste.

Deci am început să mă întreb, "De ce nu am putut să facem mai bine?" Iar răspunsul, pentru mine, este evident; noi tratăm cancerul prea târziu, când este deja instalat, şi, adesea, deja răspândit sau a format metastaze. Şi ca doctor, ştiu că, odată ce o boală progresează la un stadiu avansat, obţinerea vindecării poate fi dificilă, dacă nu imposibilă. Deci m-am întors la biologia angiogenezei şi am început să mă gândesc: Ar putea răspunsul la cancer să fie prevenirea angiogenezei, bătând cancerul în propriul său joc astfel încât cancerele să nu devină periculoase niciodată? Asta ar putea ajuta oamenii sănătoşi cât şi persoanele care au învins deja cancerul o dată sau de două ori şi vor să găsească o modalitate de a preveni întoarcerea cancerului. Deci pentru a căuta un mod de a preveni angiogeneza în cancer, m-am întors să analizez cauzele cancerului. Şi ce m-a intrigat cel mai mult a fost când am văzut că dieta e responsabilă pentru 30 până la 35 la sută din cauzele cancerului din mediu.

Acum este evident să ne gândim la ce am putea elimina din dieta noastră, arunca, îndepărta. Dar de fapt am avut o modalitate de abordare opusă şi am început să mă întreb: Ce am putea adăuga dietei noastre care este antiangiogenic natural, care ar putea creşte sistemul defensiv al organismului şi să combată aceste vase de sânge care hrănesc cancerele? Cu alte cuvinte, putem să mâncăm pentru a înfometa cancerul? Bine, răspunsul este da. Şi am să vă arăt cum. Şi căutarea noastră pentru aceasta ne-a dus la piaţă, la fermă şi la raftul cu mirodenii fiindcă ceea ce am descoperit este că mama natură a înzestrat un număr mare de mâncăruri şi băuturi şi ierburi cu inhibitori naturali ai angiogenezei.

Iată aici un sistem de testare pe care l-am dezvoltat. În centru este un inel de la care sute de vase sanguine cresc într-o formă de explozie stelară. Şi putem folosi acest sistem pentru a testa factori dietetici la concentraţii obtenabile prin alimentaţie. Deci, să vă arăt ce se întâmplă când introducem un extract de struguri roşii. Ingredientul activ este resveratrolul. Se găseşte şi în vinul roşu. Acesta împiedică angiogeneza anormală cu până la 60 la sută. Iată ce s-a întâmplat când am adăugat un extract din căpşuni. Inhibă angiogeneza puternic. Şi extractul din boabe de soia. Iar aici este o listă din ce în ce mai mare a mâncărurilor şi băuturilor antiangiogenetice pe care suntem interesaţi să le studiem. Şi pentru fiecare tip de mâncare credem că sunt potenţiale diferite în rândul diferitelor soiuri şi varietăţi. Şi vrem să măsurăm asta deoarece, ei bine, în timp ce mănânci căpşuni sau bei ceai, de ce să nu alegi pe cele mai puternice pentru prevenirea cancerului.

Iată patru tipuri diferite de ceaiuri pe care le-am testat. Toate sunt ceaiuri obişnuite, iasomie chinezească, sencha japonez, Earl Grey şi un amestec special creat de noi. Şi puteţi vedea clar, ceaiurile au potenţiale diferite de la mai puţin potent la mai mult potent. Dar ce e foarte tare când am combinat cele două ceaiuri cel mai puţin potente, combinaţia, amestecul. este mai potent decât fiecare în parte. Aceasta înseamna că există sinergie alimentară.

Aici sunt mai multe date de la testele noastre. Acum, în laborator, simulăm angiogeneza tumorii reprezentată aici într-o coloană neagră. Şi folosind acest sistem, putem testa potenţialul medicamentelor împotriva cancerului. Deci cu cât mai scurtă este coloana, cu atât mai puţină angiogeneză, ceea ce e bine. Şi aici sunt nişte medicamente obişnuite care sunt asociate cu reducerea riscului de cancer la oameni. Statine, medicamente anti-inflamatorii non-steroidale şi câteva altele, care de asemenea inhibă angiogeneza. Şi aici sunt factorii alimentari care concurează cu success cu aceste medicamente. Puteţi vedea, acestea au proprietăţile lor şi în unele cazuri sunt mai potente decât medicamentele adevărate. Soia, pătrunjelul, usturoiul, strugurii, fructele de pădure, aş putea merge acasă şi găti o masă delicioasă folosind aceste ingrediente. Deci imaginaţi-vă dacă am putea crea primul sistem de clasificare din lume în care am putea aprecia alimentele în funcţie de proprietăţiile lor antiangiogenice şi preventive ale cancerului. Şi asta este ceea ce facem chiar acum.

Acum, v-am arătat câteva date de laborator, iar adevărata întrebare este: Care este dovada că oamenii care consumă anumite alimente pot reduce angiogeneza la cancer? Ei bine, cel mai bun exemplu pe care îl cunosc este un studiu pe 79.000 de bărbaţi, desfăşurat pe o perioadă de 20 de ani, în care s-a aflat că bărbaţii care au consumat roşii gătite de 2-3 ori pe săptămână au avut o reducere cu până la 50 la sută în riscul de a dezvolta cancer la prostată. Acum, ştim că roşiile sunt o sursă bună de licopen, iar licopenul este antiangiogenic. Dar ce e şi mai interesant în acest studiu este că din acei bărbaţi care au avut cancer la prostată, acei care au mâncat mai multe porţii de sos de roşii de fapt aveau mai puţine vase de sânge care alimentau cancerul. Deci acest studiu pe oameni este un prim exemplu despre felul în care substanţele antiangiogenice prezente în alimente şi consumate la nivele practice au un impact asupra cancerului. Şi acum studiem rolul unei diete sănătoase cu Dean Ornish şi UCSF şi Universitatea Tufts despre rolul pe care această dietă sănătoasă îl are asupra indicatorilor angiogenezei care pot fi găsiţi în vasele de sânge.

Acum, evident, ceea ce v-am spus are implicaţii diverse chiar şi dincolo de cercetarea cancerului. Fiindcă, dacă avem dreptate, ar putea influenţa educaţia consumatorilor, serviciile alimentare, sănătatea publică şi chiar şi industria asigurărilor. Şi, de fapt, unele companii de asigurare deja au început să gandescă în această direcţie. Priviţi această reclamă de le Blue Cross Blue Shield din Minnesota. Şi pentru mulţi oameni din întreaga lume, prevenirea prin dietă a cancerului este probabil singura soluţie practică fiindcă nu toată lumea îşi poate permite tratementele scumpe ale cancerului în fază terminală, dar toată lumea ar putea beneficia de o dietă locală, sustenabilă, bazată pe culturi antiangiogenice.

Acum, ca să închei, v-am vorbit despre alimente, şi v-am vorbit despre cancer, dar mai e doar o boală despre care vreau să vă vorbesc şi aceasta este obezitatea. Fiindcă se pare că ţesutul adipos, grăsimea este foarte dependentă de angiogeneză. Şi, precum o tumoare, grăsimea creşte când cresc şi vasele de sânge. Deci întrebarea este: Putem reduce grăsimea prin tăierea aprovizionării de sânge? Deci curba de sus arată greutatea corpului unui şoarece obez genetic care mânâncă nonstop, până ajunge gras ca această minge de tenis păroasă. Şi curba de jos este greutatea unui şoarece normal.

Dacă iei şoarecele obez şi îi dai un inhibitor de angiogeneză, slăbeşte. Opreşti tratamentul şi îşi redobândeşte greutatea. Reporneşti tratementul, pierde din greutate din nou. Opreşti tratamentul, îşi redobândeşte greutatea. Şi de fapt, poti regla greutatea în sus şi jos simplu inhibând angiogeneza. Deci acest mod de a aborda prevenţia cancerului poate avea şi o aplicaţie pentru obezitate. Chestia într-adevăr interesantă despre aceasta este că nu putem lua aceşti şoareci obezi şi să-i facem să piardă mai multă greutate decât greutatea unui şoarece normal. Cu alte cuvinte, nu putem crea şoareci fotomodel. (Râsete) Şi aceasta vorbeşte despre rolul angiogenezei în reglarea valorilor de referinţă sănătoase.

Albert Szent-Gyorgi a spus odată că "Descoperirea constă în a vedea ceea ce fiecare vede şi a gândi ceea ce nu a gândit nimeni." Sper că v-am convins că, pentru boli precum cancerul, obezitatea şi altele, ar putea fi o mare forţă atacul numitorului lor comun, angiogeneza. Şi aceasta, cred, este ceea ce are nevoie lumea acum. Vă mulţumesc.

(Aplauze)

June Cohen: Deci aceste medicamente nu sunt chiar - chiar în majoritatea tratamentelor de cancer în momentul de faţă. Pentru cineva de aici care are cancer, ce ai recomanda? Ai recomanda să urmeze aceste tratamente acum, majorităţii pacienţilor cu cancer?

William Li: Deci sunt tratamente antiangiogenice care sunt aprobate de FDA. Şi dacă eşti un pacient cu cancer, sau lucrezi pentru unul sau îngrijeşti unul, ar trebui să întrebi despre ele. Şi sunt multe cercetări clinice. Fundaţia Angiogenesis urmăreşte aproape 300 de companii, şi sunt în jur de peste 100 medicamente pe rol. Deci, considerându-le pe cele aprobate, căutaţi cercetările clinice, dar pe lângă ceea ce doctorul poate face pentru voi, trebuie să începem să ne întrebăm ce putem face noi pentru noi înşine. Şi aceasta e una din temele despre care vorbesc că ne putem împuternici să facem lucrurile pe care doctorii nu le pot face pentru noi, şi anume utilizarea cunoştiinţelor şi acţiunea. Şi dacă mama natură ne-a dat câteva indicii, credem că ar putea exista un nou viitor în aprecierea a ceea ce mâncăm. Şi ceea ce mâncăm este de fapt chimioterapia noastră de trei ori pe zi.

JC: Bun. Şi în aceeaşi direcţie, pentru oameni care ar putea avea un factor de risc pentru cancer, ai recomanda urmărirea unui tratament de genul profilactic sau simpla urmare a unei diete potrivite cu mult sos de roşii?

WL: Ei bine, precum ştii, este o grămadă de dovezi epidemiologice. Şi cred că în era informaţiei, nu durează mult să consulţi o sursă credibilă precum Pubmed, Librăria Naţionala de Medicină, pentru a căuta studii epidemiologice pentru reducerea riscului de cancer bazate pe dietă şi medicamente obişnuite. Iar aceasta este cu siguranţă ceva ce fiecare poate verifica.

FC: Okay. Bun, mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)