Willard Wigan: Țineți-vă răsuflarea pentru micro-sculptură

Un proverb vechi spune că "Doar pentru ca nu poți să vezi ceva cu ochiul liber, nu înseamnă că nu există." Munca mea este o reflexie a cine sunt. Ceea ce am vrut să fac este să arăt lumii că lucrurile mici pot să fie cele mai mari. Se pare că noi toți gândim că, dacă ne uitam în jos pe pământ, nu e nimic acolo. Și folosim cuvântul "nimic". Nimic nu există. Pentru că exista întotdeauna ceva. Mama mea mi-a spus, cand am fost mic, ca întotdeauna ar trebui să respect lucrurile mici.

Ce m-a impulsionat să fac această muncă? Ar trebui să încep povestea mea. Totul a început când aveam 5 ani. Ce m-a făcut sa fac asta? La școală, o să mărturisesc asta, nu am putut să mă exprim din punct de vedere academic. Așa că am fost, mai mult sau mai puțin, clasificat ca și "nimic". Lumea mea a fost văzută ca și "mai puțin". Așa că am decis că nu vreau cu adevărat sa fiu o parte a acelei lumi. M-am gândit că am nevoie să mă retrag în ceva diferit. Așa că, atunci când mama mă ducea la școală, ea credea ca eram la școală, dar eu eram obișnuit să fac o întoarcere de 180 de grade, când ea era întoarsă cu spatele, și să fug să mă ascund în baraca din fundul grădinii.

Odată, eram în șopron, și mama a suspectat ceva, crezând că eu eram la școală. Mama mea era ca femeia din Tom și Jerry. Tot ce puteai sa vezi erau picioarele. (Râsete) Așa că eu eram ascuns în șopron. Și dintr-o dată ...... Și atunci i-am văzut picioarele. Și atunci mi-a spus, m-a apucat chiar așa, pentru că mama mea era destul de mare, și m-a ridicat de la pământ și mi-a spus, "Cum se face că nu ești la școală?" I-am spus că nu pot să înfrunt școala din cauza felului în care învățătorul mă trata, făcând haz de mine, si folosindu-ma ca si un exemplu de esec. Asa i-am spus mamei. La acea varsta, evident, nu am putut sa ma exprim in felul acela, dar i-am spus ca nu m-am simtit ca si cum as apartine la scoala. Dupa aceea ea mi-a zis, "Maine te duci inapoi la scoala." Si a plecat. Iar eu nu m-am asteptat la asta. Pentru ca am asteptat una din astea ..... dar nu a venit.

Asa ca am stat acolo gandind. Si cum m-am uitat in jos pe pamant am observat cateva furnici fugind incolo si incoace. Si m-am transpus in acea lume mica imaginara.. Si m-am gandit, "Aceste furnici incearca sa geseasca regina furnica? Sau au nevoie de un loc unde sa traiasca?" Asa ca m-am gandit "Poate, daca fac cateva apartamente pentru aceste furnici, o sa se mute in ele." (Ras) Asa am si facut. Si cum am hotarat asta, am luat cateva aschii de lemn. Am transat micile aschii de lemn cu un ciob de sticla. Am construit acest mic apartament. De fapt arata ca si o mica cocioba cand am terminat. Dar eu m-am gandit, poate ca furnicile nu or sa stie, si probabil or sa se mute. Si asa s-a si intamplat. A fost un pic cam neprelucrat, la vremea aceea. Si am facut toate aceste apartamente mici si calusei mici, balansoare si leagane, scari mici. Am momit furnicile cu zahar si alte alea ca sa vina. Dupa aceea am sezut si toate furnicile au venit. Si tot ce am putut sa aud a fost "E pentru noi?"

(Ras)

Si am zis, "Da, toate sunt pentru voi." Si furnicile s-au mutat si au decis sa nu-mi plateasca nici o chirie. (Ras) Si de acolo priveam aceasta lume mica. A devenit o parte din mine.

Cand am descoperit ca am acest dar am vrut sa experimentez cu lumea aceasta pe care nu putem sa o vedem. Asa ca am realizat ca viata este mai mult decat tot ceea ce vedem in jurul nostru si asta inseamna foarte mult. Asa ca am inceput sa ma educ la acest nivel molecular. Am continuat pe masura ce am crescut. I-am aratat mamei. Mama mi-a spus sa le micsorez si mai mult.

Acum ar trebui sa va arat ceva. Si o sa va explic. Asa cum puteti sa vedeti, aceasta este o gamalie de ac.

(Ras)

(Aplauze)

Acesta se numeste "Casa Huf". Domnul care m-a angajat sa fac asta a fost un domn pe nume Peter Huf. El mi-a spus "Williard, poti sa pui casa mea pe o gamalie de ac?"

(Ras)

Eu am raspuns, "Cum o sa incapi acolo?"

(Ras)

Dupa aceea el mi-a spus, "Nu cred ca poti sa faci asta. Chiar crezi ca poti sa o faci?"

Eu am raspuns, "Bine, incearca-ma." Dupa aceea el mi-a zis, "Dar nu cred ca poti sa faci asta.". Eu am zis, "Bine.".

Asa ca, sa fac povestea scurta, m-am dus acasa, m-am pus la microscop, si am strivit o bucata de sticla, am zdrobit-o. Si sub microscop erau aschii de sticla. Cateva dintre ele erau destul de zimtate. Asa ca am strivit aceste bucati de sticla. Care, asa cum puteti sa vedeti, compun scheletul casei. Si acoperisul este facut dintr-o fibra. Pe care am gasit-o in ursuletul cel vechi al surori mele. (Ras) Am luat ursuletul si am zis, "Te superi daca smulg una din fibrele tale?" Asa am si facut. Si m-am uitat la ea sub microscop. Si am hotarat sa tai fasii cu instrumentul pe care l-am facut ascutind varful unui ac intr-o lama. Si dupa aceea chiar mi-am incetinit intregul sistem nervos. Si apoi lucrez intre bataile inimi mele. Am o secunda si jumatate cand de fapt pot sa fac o miscare. Si in acelasi timp trebuie sa fiu atent ca sa nu inhalez munca mea, in acelasi timp. (Ras) (Aplauze) Pentru ca asta mi s-a intamplat.

(Ras)

Asa ca ceea ce am facut, asa cum am spus, venind inapoi la sticla. Am gasit aceste frimituri de sticla. Si a trebuit sa le fac patrate. Asa ca ma gandesc "Cum pot sa fac asta?" Asa ca am luat o piatra de ascutit unsa cu ulei. I-am spart marginea de tot. Si ce am facut, am luat bucatele de sticla. Si am inceput sa le frec. Am folosit o penseta mica pe care am facut-o dintr-o agrafa pentru par. Si am pus cauciuc in jurul capatului pensetei asa incat sa nu strivesca sticla. Si am inceput sa frec, foarte foarte usor, pana cand cateva margini au devenit patrate. Si dupa acea am construit-o. Si cum am construit-o a fost facînd șențulețe pe vârful gămăliei. Si dupa aceea împingînd sticla înăuntru folosind puterea ei de frecare. Si cum faceam asta, ce s-a intamplat? Instrumentul pe care il foloseam s-a transformat intr-o catapulta. Si a facut asa ...... Si dupa aceea asta a fost.

(Ras)

Pierdut. Si m-a gandesc, "Domnul Huf nu o sa fie foarte fericit când il voi anuntaca i s-a dus casa la altcineva, in atmosfera undeva." Ca sa scurtam povestea am hotarat ca trebuie sa ma intorc si sa fac asta. Asa ca am gasit ceva mai mult. Si am decis, intr-un fel, sa o construiesc foarte foarte incet, tinandu-mi rasuflarea, lucrand intre bataile inimii mele, si asigurandu-ma ca totul este nivelat. Din cauza ca este o scultptura asa de mica, nimic nu se poate intampla gresit. Si m-am hotărît sa o înalț. Atunci am folosit fibre din tricoul meu. Pe care l-am tinut si l-am intins. Si asa am facut grinzile care înconjoară casa. Si ferestrele si balconul au trebuit sa fie intr-un fel asamblate. Am folosit panza de paianjen ca sa atasez cateva lucruri. Cea ce m-a facut aprope sa innebunesc. Dar am reusit sa o fac. Si dupa ce am terminat, am venit inapoi ziua urmatoare. Am observat ca era ocupata casa . Ati auzit vreodată de o gâză de praf? Darren, gâza de praf, si familia sa s-au mutat in casă.

(Ras)

In principiu am terminat casa. Si uite-o aici.

(Aplauze)

(Ras)

Corect. Asa cum puteți sa vedeți, Bart Simpson are o ceartă mică. Cred ca se ceartă pe spatiul de pe gămălie. Nu e destul loc pentru amândoi. Nu am crezut ca el o sa-l arunce pe Bart afară. Cred ca de fapt numai l-a avertizat. Dar acesta a fost făcut dintr-o eticheta de nailon din cămașa mea. Ce am facut a fost sa smulg eticheta si sa o pun sub microscop. Am folosit acel ac care are ca o usoara lama la capat. Toată lumea poate sa vadă lama de la capătul acului?

Audienta: Nu.

WW: Cea ce am urmat este același proces unde într-un fel mi-am ținut resuflarea si am lucrat continuu si foarte foarte incet, manipulând plasticul, tăindu-l. Pentru ca se comporta diferit. Când lucrezi la acel nivel, lucrurile se comporta diferit. Pentru ca este acest nivel molecular, lucrurile se schimbă si se comportă diferit. Și câteodată se transformă în catapulte mici și sar în aer. Și, știți, tot felul de lucruri se pot întâmpla. Dar a trebuit sa fac o bariera mică, de jur împrejur, din celofan ca sa il fac sa nu se mai miște. Atunci a început electricitatea statica. Si s-a dus ..... Si eu incerc sa-l înlătur. Si electricitatea statica interferează cu tot. Transpirația curge de pe capul meu. Pentru ca trebuie sa cioplesc Homer Simpson exact asa, din pozitia aceea. Si dupa ce am taiat forma, dupa aceea trebuie sa ma asigur ca am spațiu destul pentru gatul lui Bart.

Dupa ce am facut acelasi lucru, apoi trebuie sa-l pictez. Dupa ce i-am sculptat trebuie sa-i pictez. Am experimentat cu --- Am gasit o musca moarta. Si am smuls parul din capul mustei. Am decis sa-l fac o pensula. (Ras) Dar nu as face asta niciodata cu o muscă care traiește. (Ras) Pentru ca am auzit o musca ranită. Ele fac "Ooooow! Ow!" Chiar daca ele ne enervează nu as omorâ niciodată o insectă pentru ca, "Toate creaturile mari si mici" ---- Este un imn care spune asta. Asa ca ce am decis sa fac este sa smulg par delicat de pe fata mea. Si m-am uitat la el sub microscop. Acesta a fost pensula. Si in timp ce pictez trebuie sa fiu foarte atent. Pentru ca vopseaua începe sa se schimbe in mici pete. Si incepe sa se usuce foarte repede. Asa ca trebuie sa fiu foarte iute. Daca nu sunt, o sa sfârșească arătând nu ca ceea ce ar fi trebuit sa arate. Ar putea sa sfarseasca aratand ca si Humpty Dumpty sau altcineva. Asa ca trebuie sa fiu foarte grijuliu.

Aceasta mi-a luat cu aproximatie, as spune, sase-șapte saptămâni. Munca mea, estimand cu aproximatie, poate sa ia cinci, sase, pana la sapte saptamini. Nu poti intotdeauna sa anticipezi. (Aplauze) Asa cum puteti sa vedeti, acesta este Charlton Heston micsorat. (Ras) El imi spune, "Williard" -- Puteti sa-l vedeti zicand, "de ce eu?" Eu zic, "Mi-a placut filmul tau. De aia." Asa cum puteti sa vedeti, este o musca acolo. Asta numai ca sa arat proporția si marimea sculpturi cu adevarat. As spune ca probabil masoara ..... un sfert the milimetru. In America se spune un punct. Sa spunem ca daca tai un punct in doua, un intreg punct, asta e marimea intregii scupturi. E facută -- caleașca e facuta din aur.

Si Charlton Heston e facut dintr-o firbra plutitoare. Pe care am luat-o din aer. Cand lumina soarelui vine prin fereastra vezi aceste fibre mici. Si ceea ce eu fac normal este sa ma plimb prin camera (Ras) incercand sa gasesc una din ele. Dupa aceea am pus-o sub microscop. Imi amintesc cum odata faceam asta, si fereastra era deschisa. Si era o doamna care statea in statia de autobuz. Si m-a vazut pasind asa. (Ras) Si apoi s-a uitat la mine. Si atunci eu am facut asa ..... Si atunci ea si-a zis "Hmm, OK nu e nebun." Mda, ca intradevar sa faci acest lucru -- caleasca e facuta intradevar din aur. Am avut un inel de aur de 24 de carate. Si am taiat din el un mic fulg de aur. Si l-am taiat, l-am curbat, si l-am transformat intr-o caleașcă. Si calul e facut din plastic. Si panza de paianjen este pentru haturile calului. Sa obtin forma simetrica a calului a fost foarte greu. Pentru ca s-a ciopartit. A trebuit sa-l fac pe cal sa ridice picioarele din fata si sa arate ca si cum era intru-un fel de actiune.

Cand am facut-o pe asta, un domn a vazut-o si mi-a spus, "E imposibil sa poti sa faci asta, cu siguranta a trebuit sa folosesti un fel de masinarie. E imposibil pentru o fiinta umana sa faca asta. Trebuie sa fie facuta de o masinarie." Eu am zis, "Bine atunci, daca tu zici e o masinarie ...." (Ras) (Aplauze) Aceea mi-a luat sase saptamani cu aproximatie. (Aplauze)

Cea mai faimoasa statuie din lume. Aceasta, as spune, a fost o incercare serioasa. (Ras) Pentru ca a trebuit sa pun torța in vârf. Aceasta este, mai mult sau mai putin, acelasi tip de proces. Baza ei este sculptata dintr-o grăunță de nisip. Pentru ca am vrut s-o fac sa arate un pic ca si piatra am folosit un ciob microscopic de diamant ca sa sculptez de fapt baza. Pot sa ma uit la acesta si pot sa fiu foarte mandru de ea. Pentru ca acea statuie a adus intotdeauna o imagine in mintea mea, cand oamenii au inceput sa vina in America. E ca si insula Ellis, si vazand America pentru prima data. Si acesta este primul lucru pe care l-au vazut. Am vrut sa am acea imagine mica. Si asta e. (Ras)

Si noi toti stim ca acela este Hulk. Am vrut sa creez miscare in urechea acului. Pentru ca noi stim ca vedem ace. Dar oamenii nu sunt familiari cu urechea acului in afara de a pune un fir prin ea. Asa ca am despicat acul. Si am facut un ac sa arate in asa fel incât Hulk l-a despicat. Este --- A trebuit sa fac gauri mici in baza acului, ca sa infund picioarele sale in ele. In majoritatea lucrarilor mele nu folosesc lipici. Ele se asambleaza numai prin frictiune. Si asa am reusit sa fac asta. Asa cum puteti sa vedeti, el se uita in acest moment. Are o mica grimasa pe fata. Si gura sa trebuie sa fie probabil de marimea a trei microni. Ochii sunt probail de marimea unui micron sau asa ceva.

Corabia aceea de acolo este facuta din aur de 24 de carate. Si de obicei folosesc pânză de paianjen pentru echipament. Dar a trebuit sa il fac cu suvite de lipici. Pentru ca panza de paianjen m-a inebunit. Pentru ca nu am putut sa fac panza de paianjen sa se clinteasca. Si acesta este aur de 24 de carate. Si este construit. Eu l-am construit. Am construit fiecare platforma de aur. Si intregul obiect este intr-un fel simetric. Pavajul este facut din mici suvite de aur. Sa faci acest lucru bine, este aproape la fel cu a executa o operatie chirurgicala. (Aplauze)

Asa cun puteti sa vedeti, dresura. (Ras) Este ceva ce am vrut sa fac ca sa arat cum am obtinut forma simetrica. Echipamentul de pe frâiele calului este facut cam din acelasi lucru. Si acela a fost facut dintr-o particula din camasa mea. Si gamalia am facut-o verde acolo in jur razuind particule dintr-o camasa verde si presandu-le pe ac. Este o munca foarte dureroasa dar cele mai bune lucruri vin in pachete mici.

(Ras)

Bruno Giussani: Willard Wigan!

(Aplauze)