Wayne McGregor: Procesul de creativitate al unui coregraf în timp real

După cum vă imaginați, sunt pasionat de dans. Sunt pasionat de coregrafie de a privi dansul, de a încuraja pe alții să participe. Sunt pasionat de creativitate. Creativitatea pentru mine e ceva decisiv și cred că e ceva ce se poate învăța. Execuția creativității poate fi învățată și împărtășită. Poți descoperi lucruri despre propria semnătură fizică, propriile obiceiuri cognitive pe care le poți folosi ca punct de plecare pentru drăcii frumoase.

M-am născut în 1970 pe când John Travolta era mare, „Grease", „Saturday Night Fever". El a fost un model masculin deosebit care m-a inspirat să încep să dansez. Părinții mă încurajau să risk, să încerc. Am avut o ocazie, acces la un studio local de dans și o profesoară inspirată care-mi dădea voie să-mi inventez singur dansurile, m-a lăsat să-mi inventez dansurile de salon și latino-americane pe care să le predau la colegi. A fost prima dată când am avut ocazia să simt că puteam să-mi exprim creativitatea și asta m-a încurajat apoi să devin coreograf. Simt că am ceva de spus, ceva de împărtășit.

E interesant că acum sunt obsedat cu tehnologia corpului. Cred că e lucrul cel mai expresiv pe care-l avem și sunt obsedat să găsesc o cale de a comunica idei audienței prin trup care să-i impresioneze, să-i atingă, să-i ajute să gândească diferit.

Pentru mine, coregrafia e un proces de gândire fizică. Are loc în minte la fel de mult ca și în trup e un proces de colaborare. E ceva ce trebuie să fac cu alți oameni. E un proces cognitiv distributiv într-un fel. Lucrez adesea cu designeri și artiști vizuali, și bineînțeles cu dansatori și alți coreografi, dar, de asemenea, tot mai mult cu economiști. antropologi, neurocercetători, psihologi cognitivi, oameni ce vin din diferite domenii de expertiză, unde-și aduc inteligența să contribuie într-un proces creativ diferit.

M-am gândit ca azi să explorăm ideea gândirii fizice. Suntem toți experți în gândire fizică. Da, toți aveți un trup, nu-i așa? Știm cum e să ai un corp în lumea fizică, iar un aspect al gândirii fizice e noțiunea de propriocepție, senzația propriului corp în spațiul lumii reale. Toți înțelegem cum e să simți unde e capătul degetelor când ții brațul întins. Știi exact acest fapt când apuci o cană altfel cana se mișcă și trebuie să renavighezi. Prin urmare suntem experți în gândire fizică. Doar că nu ne gândim la trupurile noastre foarte mult. Ne amintim de ele doar când ceva nu-i bine, un braț rupt, un atac de inimă, atunci devenim foarte conștienți de trupurile noastre. Dar cum începem să folosim gândirea coreografică, inteligența chinestetică să îmbogățească felul cum gândim în general.

M-am gândit să vă prezint o premieră TED. Nu știu dacă va ieși bine sau nu. Dar o voi face. Voi folosi trei versiuni de gândire fizică pentru a realiza ceva.

Să vi-i prezint pe Paolo și Catarina.

(Aplauze)

Niciunul n-au idee ce vom face. Nu e genul de coreografie unde știu deja ce voi face, unde am fixat deja un număr și-l voi turna în aceste așa numite vase goale să-l învețe. Nu asta-i metodologia cu care lucrăm. Ce-i important e cum integrează informația cum o interpretează, cum o folosesc, cum o gândesc.

Voi începe foarte simplu. De obicei, dansul are un stimulent sau mai multe și m-am gândit la ceva simplu, la TED logo, cu care, după cum vedem, e ușor de lucrat. Voi face ceva simplu, iau o idee de la un corp, care întâmplător e trupul meu, și o transmit altui corp. Deci e un transfer direct, o transformare de energie.

Îmi voi imagina, iar voi de asemenea dacă doriți, că iau litera „T” și mi-o imaginez în minte, o voi proiecta în afară, în lumea exterioară. Deci, percepeți litera „T” în fața mea. Da? E sigur acolo. Pot umbla în jurul ei, da? Are o anume structură. Știu ce voi face ca s-o descriu simplu. O pot cuprinde în brațe, da? Deci, îmi folosesc mâinile s-o descriu. O pot descrie în mintea mea. Wow. OK. Pot folosi umărul. Da? Îmi dă ceva de făcut, de perfectat. Dacă aș lua aceasct literă T și aș strivi-o pe podea, iată, poate puțin deasupra podelei, deodată aș putea folosi genunchiul, da? Wow. Dacă unific genunchii și brațele obțin ceva fizic, da? Și pot începe să construiesc ceva. Pentru un minut și jumătate voi lua acest concept și voi concepe ceva iar dansatorii vor interpreta, vor face un fel de poză, vor surprinde instantanee, e ca și cum eu îmi descarc memoria iar ei apucă acest instantaneu. Da? Să vedem ce iese. Urmăriți cum o accesează, și ce fac cu ea. Voi lua litera „T”, litera „E” și litera „D” să concep ceva. Iată.

Să intru pe fază.

E o încrucișare a brațului.

Tot ce fac, explorez spațiul acestui „T” și-l presar cu acțiune. Nu memorez ce fac. Doar lucrez la acest scop. Scopul meu e „T”. Privit din laterală, wow. Moment de lovitură. Asta e!

Începem să construim un cuvânt.

Ei încearcă să surprindă instantanee din mișcare și o combină într-un ansamblu. Vedeți, viteza e mare, da? Nu le cer să copieze exact. Folosesc informația pe care o primesc să genereze începuturile unei fraze. Pot privi ce fac și asta îmi spune ceva despre cum se mișcă. Da, sunt foarte rapizi.

Am luat acest cuvânt TED și l-am tradus în ceva fizic. Unii dansatorii, când văd acțiunea, surprind forma în ansamblu, arcul mișcării, direcția chinetică a mișcării, și o folosesc pentru memorie. Unii lucrează în detalii. Pornesc de la unități infime și construiesc ansamblul. OK, aveți ceva? Încă ceva.

Ei rezolvă acest aspect pentru mine, cu puțin input. Construiesc ansamblul. Au surprins ceva și-l vor susține, da? Va fi pornirea în această premieră mondială.

OK. De aici voi face ceva complet diferit. Voi alcătui un duet. Gândiți-vă la ei ca la obiecte arhitecturale, deci ce sunt, sunt linii pure. Nu mai sunt oameni, ci linii pure și-i voi trata aproape ca pe obiecte, da? Voi lua câteva extensii din trup în timp ce mă mișc le voi impulsiona, sugerându-le diverse lucruri: dacă - apoi. OK. Iată.

Apucă brațul. Poți să-l pui pe podea? Jos pe podea. Poți merge dedesubt? Da. Catarina, pune piciorul peste? Da. Rotește-te. Uuum. Revin-o la poziția inițiială. Iată, gata? Bem, bam (bătăi de metronom) Grozav. OK. Acum ridicați-vă. Iată. Bine, acum?

(Aplauze)

De aici, amândoi vă ridicați, mergeți în direcția asta, pe dedesubt. Wow. Dedesubt. Uum. Da? Dedesubt. Sari. Dedesubt. Sari. Paolo, lovește. Nu contează încotro. Aruncă, echilibrează, schimbă piciorul. Din nou. Da? OK? Catalina atinge-i fața. Aproape. Wua. Imediat după. Wua, wuey, uuh. Apucă-i talia, revin-o, uum, rotește-te, învârte-o, whoo-aa. Grozav. OK, să continuăm de aici. Să încetinim. Imaginați-vă opt -- (Râsete)

Imaginați-vă opt ore cu mine pe zi. Poate prea mult. Deci, pregătiți-vă și!

(metronom)

Frumos. OK. (Aplauze) OK, bine. Da. Încă puțin, bine. Separați-vă. Cu fața. Separați-vă. Cu fața. Imaginați-vă un cerc în fața voastră. Evitați-l. Whuum. Îndepărtați-l cu piciorul. Loviți-l. Aruncați-l în auditoriu. Whuum. Aruncați-l din nou. Avem arhitectură mintală, o împărtășim, prin urmare rezolvăm problema. Ei o pun în acțiune. Să văd. Gata, porniți.

(Metronom)

OK, splendid. OK, bine. De la început, puteți reface fraza? Acum vom construi, vom organiza fraza. Iată. Încet și frumos. Dați-i drumul.

(Metronom) Porniți duetul. (Metronom) Oh, da, OK, bine. OK, frumos, foarte frumos. (Aplauze)

Bine. (Aplauze) OK. (Aplauze) Bravo. (Aplauze)

Asta a fost a doua metodă de lucru. Prima, transfer corp la corp, cu o arhitectură mentală pe care o emit iar ei o rețin pentru mine. A doua metodă îi folosește ca obiecte arhitecturale cu care fac o serie de provocări. „Dacă asta se întâmplă, atunci urmează asta.” Am multe metode ca acestea, dar e foarte rapid. Și iată a treia metodă. Deja o încep. Asta e o metodă bazată pe o temă în care au autonomia tuturor deciziilor.

Aș dori să facem un mic dans mintal, doar un minut, imaginați-vă, puteți face asta cu ochii închiși, sau deschiși, sau puteți să-i urmăriți, cum doriți. O secundă, gândiți-vă la cuvântul TED în fața voastră, chiar în fața minții. Extrapolați în lumea reală. Imaginați-vă cuvântul TED în lumea reală. Surprindeți doar un instantaneu. Mă voi axa pe „E” și-l voi mări încât să devină uriaș, masiv, și apoi îi dau dimensiuni. Mi-l imaginez în 3D. În loc să fie doar o literă în fața mea, e un spațiu pe care trupul meu îl poate pătrunde. Acum decid unde voi fi în acel spațiu. Mă așez pe treapta de jos a literei „E” și mă gândesc la ea, îmi imaginez acest spațiu de deasupra. Încercați să vă întindeți să-l atingeți -- nu literalmente, ci în mintea voastră --- întindeți-vă până la partea de sus a „E” -ului. Dacă întinzi degetul, cum ar fi? Dacă întinzi cotul, unde ajungi? Deci ești în acel spațiu, să-l inundăm cu culoarea roșie, ce efect are asupra corpului? Dar dacă un întreg perete lateral al literei „E” cade, iar tu trebuie să-ți folosești greutatea să-l ridici, ce poți face cu ea?

Asta-i o imagine mintală, o imagine vie care ajută dansatorii să aleagă ei înșiși cum să interpreteze.

OK. Puteți deschide ochii dacă i-ați avut închiși.

Dansatorii au lucrat la imagine. Continuați încă o secundă. Lucrați la imaginea arhitecturală mentală. Ar trebui să-i păstrăm ca surpriză pentru premieră.

Iată, în premieră. Da? Iată. Dans TED. OK. Iată. Îl organizez rapid. Executați primul solo pe care l-ați făcut. Da, bla, bla, bla, în duet, da, bla, bla, bla. Următorul solo, bla, bla, bla, da, amândoi în același timp, alegeți voi ultima soluție.

OK. Doamnelor și domnilor, premieră mondială. Dans TED, trei versiuni de gândire critică. (Aplauze) Aplaudați la sfârșit, să vedem dacă iese bine. (Râsete) Așa. Să aplaudăm. Continuă. Catarina, acum, iată.

(Metronom) Iată. Bine. Paolo, dă-i drumul. (Metronom) Ultimul solo. (Metronom) (Metronom) Minunat. OK, bine. Super.

(Aplauze) (Aplauze) Mulțumesc. (Aplauze) Trei versiuni de gândire critică. Trei versiuni de gândire fizică. Sper că azi veți încerca să alcătuiți un dans pentru voi, iar dacă nu, cel puțin mișcați-vă mai frumos, mai des.

Vă mulțumesc foarte mult. Mulțumesc. Mulțumesc. (Aplauze) (Aplauze)