Wadah Khanfar: Un moment istoric în lumea arabă

În urmă cu exact 10 ani, eram în Afganistan. Relatam din Afganistan și am fost martor, ca reporter pentru Al Jazeera, la suferința și distrugerea care au luat naștere dintr-un astfel de război. Apoi, doi ani mai târziu, eram reporter într-un alt război - cel din Irak. Am fost trimis în inima războiului pentru că relatam din partea de nord a Irakului. Și războiul a luat sfârșit cu o schimbare de regim, la fel ca cel din Afganistan. Și acel regim de care am scăpat era de fapt o dictatură, un regim autoritar, care timp de decenii, a creat un sentiment de paralizie în interiorul țării, în interiorul oamenilor. Cu toate acestea, schimbările care au venit prin intervenții externe au creat circumstanțe și mai rele pentru popor și au aprofundat sentimentul de paralizie și inferioritate în acea parte a lumii.

Timp de zeci de ani, am trăit sub regimuri autoritare în lumea arabă, în Orientul Mijlociu. Aceste regimuri au dat naștere la ceva înăuntrul nostru, în această perioadă. Acum am 43 de ani. În ultimii 40 de ani, am văzut aproape aceleași fețe ale regilor și președinților care ne-au condus - vechi, îmbătrânite, autoritare, situații corupte - regimuri pe care le-am văzut în jurul nostru. Și timp de un moment m-am întrebat dacă vom trăi să vedem o schimbare reală în acest loc, schimbare care nu vine prin intervenții externe, prin suferința provocată de ocupația străină, prin faptul că alte popoare ne cotropesc pământul și adâncesc uneori sentimentul de inferioritate? Irakienii au reușit să scape de Saddam Hussein, dar când și-au văzut țara ocupată de forțe externe, s-au simțit foarte triști, au simțit că demnitatea lor a avut de suferit. Și din acest motiv s-au revoltat. Din acest motiv nu au acceptat. De fapt au fost alte regimuri care le-au spus oamenilor: "Vreți să vedeţi aceeaşi situaţie ca în Irak? Vreți să vedeţi un război civil şi crime între grupuri? Vreți să vedeţi distrugere? Vreți să vedeţi trupe militare străine ocupându-vă teritoriul?" Şi oamenii s-au gândit: "Poate ar trebui să trăim totuşi cu această situaţie autoritară în care ne aflăm, în loc să avem parte de al doilea scenariu." Acela a fost cel mai terifiant coşmar de care am avut parte.

Timp de 10 ani, ne-am trezit făcând reportaje despre distrugere, despre omoruri, despre conflicte între grupuri, despre violenţă, ivite pe un teritoriu extraordinar, o regiune care a fost la un moment dat izvor al civilizaţiilor, al artelor şi al culturii, timp de mii de ani. Acum mă aflu aici ca să vă spun că viitorul la care visam se iveşte în sfârşit. O nouă generaţie bine educată, cu relaţii puternice, inspirată de valori universale şi de o înţelegere globală a creat o nouă realitate pentru noi. Am găsit o modalitate nouă de a ne exprima sentimentele şi de a ne formula visurile. Aceşti tineri care au înapoiat încrederea de sine în popoarele noastre din acea parte a lumii, care ne-au dăruit o nouă semnificaţie a libertăţii şi ne-au dat puterea de a ieşi în stradă. Nu s-a întâmplat nimic. Nici un pic de violență. Nimic. Doar ieşiţi din case, faceţi-vă auziţi şi spuneţi: "Vrem să vedem sfârşitul acestui regim."

Asta s-a întâmplat în Tunisia. În câteva zile, regimul tunisian care a investit miliarde de dolari în agenţii de securitate, miliarde de dolari în menţinerea, în încercarea de a-şi menţine închisorile, s-a prăbuşit, a dispărut datorită vocii publicului. Pe acei oameni care au fost însufleţiţi să iasă în stradă şi să se facă auziţi, pe aceia au încercat să-i omoare. Agenţiile de informaţii au vrut să aresteze oameni. Au găsit ceva numit Facebook. Au găsit ceva numit Twitter. Au fost surprinşi de aceste lucruri. Şi au spus: "Aceşti copii au fost îndrumaţi greşit." De aceea le-au spus părinților să iasă pe străzi şi să-i adune, să-i aducă înapoi acasă. Asta este ceea ce spuneau. Asta este propaganda lor. "Aduceţi aceşti copii acasă pentru că au fost îndrumaţi greşit." Dar da, aceşti tineri care au fost inspiraţi de valori universale, care sunt suficient de idealişti pentru a-şi imagina un viitor măreţ şi, în acelaşi timp, suficient de realişti pentru a cântări acest fel de imaginaţie şi procesul prin care ajungi la ea - fără a folosi violenţă, fără a încerca să creezi haos. Aceşti tineri nu s-au dus acasă. Părinţii au ieşit într-adevăr pe străzi şi i-au susţinut. Şi aşa s-a născut revoluţia din Tunisia.

Noi, cei de la Al Jazeera, am avut interdicţie de a intra în Tunisia ani de zile iar guvernul nu a lăsat nici un reporter Al Jazeera acolo. Dar am realizat că aceşti oameni de pe străzi, ei toţi sunt reporterii noştri, cei care ne hrănesc redacţia cu poze, cu filmări video şi cu ştiri. Şi brusc acea redacţie de ştiri din Doha a devenit un centru care primea tot felul de informaţii de la oameni obişnuiţi - oameni care au relaţii şi oameni cu ambiţie care s-au eliberat de sentimentul de inferioritate. Şi atunci am luat următoarea decizie: Dăm drumul la ştiri. Vom fi vocea acestor oameni fără voce. Noi vom răspândi mesajul lor. Da, câţiva dintre aceşti tineri au acces la internet, dar conexiunile în lumea arabă sunt foarte mici, foarte slabe, datorită multor probleme cu care ne confruntăm. Dar Al Jazeera a preluat vocea acestor oameni şi a amplificat-o. Am răspândit-o în fiecare sufragerie din lumea arabă - şi internaţional, global, prin canalul nostru în limba engleză.

Şi atunci au început oamenii să simtă că se întâmplă ceva nou. Atunci Zine al-Abidine Ben Ali a decis să plece. După aceea a început Egiptul şi Hosni Mubarak a decis să plece. Şi acum Libia, după cum vedeţi. Apoi avem Yemen. Şi multe alte ţări care încearcă să găsească şi să redescopere acel sentiment care spune: "Cum ne putem imagina un viitor care este măreţ, paşnic şi tolerant?" Vreau să vă spun că internetul si conectivitatea au creat o nouă mentalitate. Însă această mentalitate a rămas credincioasă pământului şi terenului din care a luat naştere. Deşi aceasta a fost cea mai mare diferenţă dintre multe alte iniţiative de a schimba ceva, înainte credeam, şi ne spuneau şi guvernele - iar uneori chiar era adevărat - că schimbarea ne era impusă şi că oamenii au respins-o pentru că aveau impresia că este străină culturii lor, întotdeauna am crezut că schimbarea va lua naştere din interior, că schimbarea ar trebui să fie un fel de împăcare cu cultura, cu diversitatea culturală, cu credinţa noastră în tradiţie şi în istoria noastră, dar în acelaşi timp deschisă la valori universale, conectată cu lumea întreagă, tolerantă cu cei din afară. Acesta este momentul care are loc acum în lumea arabă. Acesta este momentul potrivit şi acesta este adevăratul moment în care vom vedea toate aceste semnificaţii întâlnindu-se şi creând începutul acestei ere măreţe care va lua naştere în această regiune.

Cum s-a descurcat elita cu asta - aşa-zisa elită politică? În faţa Facebook-ului, au adus cămile în Piața Tahrir. În faţa Al Jazeera au început să creeze un sistem tribal. Şi după ce au eşuat au început să vorbească de conspiraţii pornite din Tel Aviv şi menite să secţioneze lumea arabă. Au început să spună vestului: "Fiţi conştienţi de existenţa grupării Al-Qaeda. Al-Qaeda pune stăpânire pe teritoriile noastre. Aceştia sunt islamişti care încearcă să creeze noi Imara. Fiţi atenţi la aceşti oameni care vin către voi să vă distrugă măreaţa civilizaţie. Din fericire, oamenii nu mai pot fi înşelaţi acum. Pentru că această elită coruptă din acea regiune a pierdut chiar şi puterea de a înşela. Nu au putut şi nu pot să-şi imagineze cum să administreze această realitate. Au pierdut - au fost separaţi de popoarele lor, de masele de oameni, şi acum le vedem cum se prăbuşesc unele după altele.

Al Jazeera nu este o unealtă a revoluţiei. Noi nu dăm naştere revoluţiilor. Totuşi, când are loc ceva de o asemenea magnitudine, suntem în mijlocul zonei de acţiune. Am fost goniţi din Egipt iar unii dintre corespondenţii noştri au fost arestaţi. Dar majoritatea cameramanilor noştri şi a jurnaliştilor noştri au plecat în Egipt sub acoperire - voluntar - pentru a relata ce s-a întâmplat în Piața Tahrir. Timp de 18 zile, camerele noastre de luat vederi au transmis live vocile oamenilor din Piața Tahrir. Îmi amintesc de o noapte în care m-a sunat cineva pe telefonul mobil -- o persoană de rând pe care n-o cunoşteam -- din Piața Tahrir. Mi-a spus "Facem apel la voi să nu opriţi camerele de luat vederi. Dacă opriţi camerele în noaptea asta va avea loc un genocid. Ne protejaţi arătând ce se întâmplă în Piața Tahrir." Am simţit responsabilitatea să le telefonez corespondenţilor de acolo şi să sun la redacţia de ştiri şi să le spun "Faceţi tot ce puteţi să nu opriţi camerele noaptea pentru că oamenii de acolo se simt mai încrezători când cineva le transmite povestea - şi de asemenea se simt protejaţi."

Aşadar avem o şansă să creăm un nou viitor în acea parte a lumii. Avem o şansă să ne gândim la viitor ca la ceva care este deschis lumii întregi. Haideţi să nu repetăm greşeala Iranului, a revoluţiei Misdaq. Haideţi să ne eliberăm -- în special în Vest -- de gândirea despre acea parte a lumii bazată pe un interes în ţiţei, sau bazată pe interese susţinute de iluzia de stabilitate şi siguranţă. Stabilitatea şi siguranţa regimurilor autoritare nu poate crea decât terorism şi violenţă şi distrugere. Haideţi să acceptăm alegerea poporului. Haideţi să nu alegem noi cine ne-am dori să le decidă viitorul. Viitorul ar trebui decis chiar de oameni, chiar dacă uneori vocile lor s-ar putea să ne sperie. Valorile democrației si libertatea de alegere ce străbate Orientul Mijlociu acum sunt cea mai bună oportunitate pentru lume, de la Vest la Est, sa vadă stabilitate și să vadă siguranță și să vadă prietenie și să vadă toleranță pornind din lumea arabă, mai degrabă decât violență și terorism. Haideți să ii sprijinim pe acești oameni. Haideți să îi susținem. Și haideți să renunțăm la egoismul nostru limitat, ca să acceptăm schimbarea și să sărbătorim cu popoarele din această regiune un viitor grozav, speranța și toleranța. Viitorul a ajuns și viitorul este acum. Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)

Mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)

Chris Anderson: Am doar câteva întrebări pentru tine. Mulțumim că ai venit. Cum ai caracteriza semnificația istorică a celor întâmplate? Este povestea anului, povestea deceniului, sau ceva mai mult?

Wadah Khanfar: De fapt, aceasta ar putea fi cea mai importantă poveste pe care am relatat-o vreodată. Am făcut reportaje despre multe războaie. Am făcut reportaje despre multe tragedii, despre multe probleme, despre multe zone de conflict, multe zone de interes în regiune, pentru că eram plasați chiar în mijlocul lor. Dar această poveste - e o poveste nemaipomenită; este frumoasă. Nu e ceva despre care faci un reportaj pentru că trebuie să scrii despre un incident foarte mare. Ești martor la schimbări în istorie. Ești martor la nașterea unei noi ere. Și despre asta este povestea.

CA: Sunt mulți oameni în Vest care sunt în continuare sceptici sau care cred că este doar o fază intermediară înainte de un haos mult mai alarmant. Chiar crezi că dacă se fac alegeri democratice acum în Egipt, va ieși un guvern care să adopte câteva din valorile despre care ai vorbit într-un mod atât de inspirațional?

WK: De fapt oamenii, după căderea regimului lui Hosni Mubarak, tinerii care s-au organizat în grupuri și consilii, ei păzesc această transformare și încearcă să o pună pe o linie de plutire astfel încât să satisfacă valorile democrației, dar în același timp să o facă rezonabilă și rațională, fără să facă dezordine. După părerea mea, acești oameni sunt mult mai înțelepți decât nu numai elita politică, dar chiar și decât elita intelectuală, chiar decât liderii opoziției inclusiv partidele politice. În acest moment, tinerii din lumea arabă sunt mult mai înțelepți și capabili să dea naștere unei schimbări decât cei bătrâni - inclusiv regimurile politice și culturale și ideologice .

(Aplauze)

CA: Nu trebuie să ne implicăm politic și să intervenim în această manieră. Ce ar trebui să facă oamenii care sunt aici la TED sau aici în Vest dacă își doresc să ia legătura cu cineva sau să facă diferența și dacă cred în ceea ce se întâmplă aici?

WK: Cred că am descoperit un lucru foarte important în lumea arabă -- acela că oamenilor le pasă, oamenilor le pasă de această mare transformare. Mohamed Nanabhay care e aici cu noi, directorul Aljazeera.net, mi-a spus de o creștere de 2500 la sută a accesărilor website-ului nostru din diverse părți ale lumii. 50 la sută din această creștere vine din America. Pentru că am descoperit că oamenilor le pasă și că oamenii ar vrea să știe -- ei primesc informații printr-un stream pe internet. Din nefericire, în Statele Unite nu acoperim decât Washington D.C. acum pentru Al Jazeera în engleză. Dar vă pot spune că acesta este momentul să sărbătorim, conectându-ne la acei oameni din stradă și exprimându-ne susținerea față de ei și exprimându-ne acest sentiment universal de a-i sprijini pe cei slabi și oprimați, pentru a crea un viitor mult mai bun pentru noi toți.

CA: Ei bine Wadah, un grup de membri ai comunității TED, TEDX Cairo, se întâlnesc chiar în acest moment. Au câțiva invitați acolo. Cred că ți-au ascultat discursul. Îți mulțumim că i-ai inspirat pe ei și pentru că ne inspiri pe noi toți. Mulțumim foarte mult.

(Aplauze)