Virginia Postrel despre glamour

Probabil vă întrebaţi de ce port ochelari de soare, şi unul dintre răspunsuri ar fi pentru că voi vorbi despre glamour. Aşadar, toţi credem că ştim ce este glamourul. Iată-l. Sunt vedetele seducătoare din filme precum Marlene Dietrich Şi de asemenea se găseşte şi în forma masculină. Plin de strălucire. El nu poate doar să împuşte şi să conducă -- știți, bea şi vin, chiar există puţin vin acolo -- şi bineînţeles poartă mereu smoching. Însă eu cred că glamourul cuprinde un sens mai larg şi unul care nu este valabil doar pentru starurile de cinema și personajele fictive ci există şi în alte forme.

O revistă? În mod sigur, nu aceasta. Aceasta e cea mai puțin seducătoare revistă de pe piață -- e numai despre ponturi despre sex. Ponturile despre sex nu sunt seducătoare. Și Drew Barrymore, chiar dacă are un șarm minunat nu e seducătoară nici ea. Dar există glamour și în industrie. Aceasta este Margaret Bourke-Whites -- una dintre pozele pe care le-a făcut. Poze fantastice, seducătoare ale morilor din oțel și morilor din hârtie și tot felul de locuri industriale seducătoare. Și există și glamourul mitologic al garajului antreprenorului. Acesta este garajul Hewlett-Packard. Știm că toată lumea care începe o afacere într-un garaj ajunge să fondeze Hewlett-Packard. Există glamourul fizicii. Ce poate fi mai seducător decât înțelegerea întregului univers, marea unificare -- și, apropo, te ajută dacă ești Brian Greene. El are alte tipuri de glamour.

Și există, bineînțeles, acest glamour. Acesta e foarte, foarte seducător -- glamourul spațiului cosmic. Și nu glamourul extratereștriilor, ci versiunea agreabilă, curată de la începutul aniilor '60. Deci, ce înseamnă glamour? Un lucru pe care puteți să-l faceți dacă vreți să știți ce înseamnă glamourul este să căutați în dicționar. Și e chiar folositor să căutați într-un dicționar foarte vechi, în acest caz dicționarul din 1913. Pentru că timp de secole, glamourul a avut o semnificație foarte particulară și cuvântul era de fapt utilizat diferit față de cum o facem noi azi. Aveați un glamour. Nu era glamour ca o calitate, ci fermecați, vrăjeați pe cineva. Glamourul era literalmente o formulă magică. Nu una metaforică, cum folosim astăzi, ci literalmente o formulă magică asociată cu vrăjitoarele și cu țiganii și într-o oarecare măsură, cu magia Celtică. Pe măsură ce au trecut anii, în jurul secolului XX-lea, a început să capete un sens destul de diferit faţă de definiţia inițială -- această definiție pentru orice interes artificial, în, sau în asociație cu un obiect prin care apare în mod fals hiperbolizat sau glorificat. Dar, glamourul este o iluzie. Glamourul este o formulă magică. Și e ceva periculos la glamour. De-a lungul majorității istoriei, când vrăjitoarele aruncau o vrajă asupra ta nu era în interesul tău, era ca să te facă să acționezi împotriva interesului tău.

Dar, evident, în secolul XX-lea glamourul a ajuns să aibă acest înțeles diferit asociat cu Hollywood-ul. Și iat-o pe Hedy Lamarr. Hedy Lamarr a zis : "Oricine poate arăta seducător, tot ceea ce trebuie să faci e să stai acolo si să pari prost". Dar de fapt, cu tot respectul pe care îl am pentru Hedy -- despre care o să auzim mai multe mai târziu -- e mai complicat decât atât. A fost o cantitate impresionată de reușite tehnice asociată cu crearea acestui glamour hollywoodian. Erau o grămadă de retuşori, de experți în lumină și de experţi în machiaj. Puteți merge la muzeul de istorie a Holywood-ului din Hollywood să vedeți camerele speciale ale lui Max Factor pe care le-a pictat în diferite culori în funcție de culoarea tenului vedetei pe care urma să o machieze. Astfel încât se obține un portret foarte stilizat al unui lucru care nu era în întregime pământean -- era portretul unei stele. Și de fapt, vedem fotografii seducătoare ale stelelor tot timpul, ele sunt numite în culoare falsă.

Farmecul este o formă de falsificare, dar o falsificare pentru a atinge un scop particular. Poate pentru a face să strălucească o stea, sau poate pentru a vinde un film. Și implică o grămadă de tehnică. Nu e -- glamourul nu e ceva -- nu te trezești dimineața seducător, nu-mi pasă cine ești. Nici măcar Nicole Kidman nu se trezește dimineața seducătoare. Există un proces de idealizare, de glorificare și de dramatizare, și nu e doar în cazul oamenilor. Glamourul nu se limitează la oameni. Fotografia arhitecturală -- Julius Schulman, care a vorbit despre transfigurare, a făcut această fabuloasă, faimoasă fotografie a Casei Kauffman. Fortografia arhitecturală este foarte seducătoare. Te transportă în lumea aceasta specială, specială. Aceasta este arta benzii desenate a lui Alex Ross, care pare extrem de realistă, o caracteristică a stilului său este de a da un fel de realism în benzile sale desenate. Doar că lumina nu funcționeaza în felul acesta în lumea reală.

Și când îngrămădești oamenii în rânduri, cei din fundal par mai mici decât cei din prim plan. Dar nu în lumea glamourului. Despre ce e glamourul -- Am luat aceasta dintr-un text de prezentare în cuprinsul revistei New York, care ne spune ca glamourul s-a întors -- glamourul este despre transcendența cotidianului. Și cred că aceasta începe să ajungă în centrul care combină toate tipurile de glamour. Acesta este portretul Sfintei Apollonia al lui Filippino Lippi din 1543. Și nici nu știu cine este ea, dar acesta este echivalentul din secolul XV-lea al unui top model. Este un portret foarte seducător. De ce este seducător? În primul rând este seducător pentru că ea este frumoasă, dar asta nu te face seducător, asta te face doar frumos. Ea are grație, e misterioasă și transcedentală, și acelea sunt calitățile centrale ale glamourului. Nu vedeți ochii ei, se uită în jos. Nu se uită neapărat în altă parte decât la voi, dar vă obligă să vă imaginați mental lumea ei. Ea vă încurajează să contemplați această lume mai înaltă de care aparține ea, unde poate să fie complet liniștită, ținând instrumentele din fier ale morții ei prin tortură. "Pasiunea lui Hristos" a lui Mel Gibson -- nu e seducător. Acesta este glamour. Aceasta este "Pieta" a lui Michelangelo, unde fecioara Maria are aceeași vârstă ca Iisus și sunt amândoi foarte fericiți și agreabili.

Glamourul ne invită să trăim într-o altă lume. Trebuie să fie în același timp misterios și un pic distant. De aceea deseori în aceste poze glamour, persoana nu se uită la public. De aceea ochelarii de soare sunt seducători, dar nu atât de departe deasupra noastră încât să nu ne putem identifica cu persoana. Într-un sens, trebuie să fie ceva ca noi. Deci după cum spun, în arta religioasă, Dumnezeu nu este seducător. Dumnezeu nu poate fi seducător pentru că este atotputernic, atotştiutor -- toate acestea sunt prea sus față de noi. Și totuși o să vedeți în arta religioasă, sfinți sau fecioara Maria o să fie deseori portretizați -- nu mereu -- în forme seducătoare. Și cum spuneam mai devreme, glamourul nu se limitează la oameni, dar trebuie să aibă această calitate a transcendenței. Acum, care-i treaba cu Superman? În afară de stilul lui Alex Ross, care este foarte seducător, un lucru despre Superman este faptul că vă face să credeți că un om poate zbura.

Și glamourul înseamnă transcendența acestei lumi și ajungerea într-un loc idealizat, perfect. Și acesta este un motiv pentru care mijloacele de transport au tendința să fie foarte seducătoare. Și cu cât experiența pe care o avem cu ele e mai mică, cu atât mai seducătoare sunt. Deci puteți face din poza unei mașini o poză seducătoare, însă nu puteți face din poza traficului o poză seducătoare. Puteți face unui avion o poză seducătoare, dar nu și interiorului acestuia. Ideea este că vă va transporta, și povestea nu este despre tipul din fața voastră din avion, care are un copil obraznic, sau o criză de tuse. Povestea este despre unde veți ajunge, sau despre faptul că vă gândiți unde veți ajunge. Și aceasta idee de a fi transportat este unul din motivele pentru care avem un design glamouros. Acest tip de design al caroseriei este seducător nu doar pentru că îl asociem cu filme din perioada aceea, ci deoarece, cu acest design, ne transportă în afara cotidianului.

Acelasi lucru -- arcurile sunt foarte seducătoare. Arcurile cu vitralii -- și mai seducătoare. Scările care se unduiesc departe de voi sunt seducătoare. Cred că în special această poză este foarte seducătoare pentru că pentru mine, captează întreaga promisiune a vieții academice contemplative, dar poate asta e pentru că am mers la Princeton. Nu contează, orizonturile sunt super seducătoare, străzile orașului -- nu așa de seducătoare. Știți, când ajungeți efectiv în acest oraș, el are realitatea sa. Orizontul, drumul deschis, sunt foarte, foarte seducătoare. Sunt puține lucruri mai seducătoare decât orizontul exceptând probabil, un fel de orizonturi multiple și desigur, aici nu simțiți frigul sau căldura -- vedeți doar posibilitățile. Ca să atingeți glamourul aveți nevoie de această calitate a Renașterii de sprezzatura [spontaneitate exersată], care este un termen inventat de Castiglione în cartea sa, "Cartea curtezanului". Este versiunea nefermecătoare a ceea ce pare azi, după câteva secole.

Sprezzatura este arta care disimulează arta. Face ca lucrurile să pară lipsite de efort. Nu vă gândiți la felul în care Nicole Kidman manevrează rochia aceea, pur și simplu arată complet natural. Îmi amintesc că am citit, după filmele cu Lara Croft, cum Angelina Jolie se ducea acasă plină de vânătăi. Dar desigur au acoperit asta cu machiaj, pentru că Lara Croft face toate acele cascadorii, dar nu are vânătăi pentru că are sprezzatura. A camufla toată arta și a face ca totul - acțiune sau vorbă - să pară fără efort. Și acesta este unul din aspectele criticabile ale glamourului -- glamour înseamnă editare. Cum creezi sentimentul de transcendență, senzația de evocare a unei lumi perfecte? Impresia că viața ar putea fi mai bună, aș putea adera la asta -- aș putea fi o persoană perfectă, aș putea fi parte din lumea asta perfectă. Nu vă spunem toate detaliile josnice.

Acum, asta mi-a fost împrumutată de amabilul Jeff Bezos anul trecut. Asta e sub biroul lui Jeff. Acesta este felul în care arată lumea reală a calculatoarelor, a lămpilor, a aparatelor electrice de toate felurile. Dar dacă vă uitați într-un catalog -- în special un catalog cu obiecte moderne, frumoase pentru casă -- arată așa. Nu există niciun cablu de alimentare. Uitați-vă data viitoare când primiți cataloagele acestea în cutia poștală -- de obicei puteți să vă dați seama unde au ascuns cablul. Dar există întotdeauna iluzia că dacă cumpărați lampa aceasta, o să trăiți într-o lume fără cabluri. Și același lucru este adevărat, dacă cumpărați acest laptop sau acest calculator -- și chiar în aceste epoci wireless, nu ajungeți să trăiți într-o lume fără cabluri. Trebuie să ai mister și trebuie să ai grație. Și iat-o -- Grace. Cred că asta e cea mai seducătoare poză din totdeauna, și în parte pentru că în "Fereastra din spate" întrebarea este, e ea prea seducătoare ca să trăiască în lumea aceasta? Și răspunsul este nu, dar desigur este doar un film.

Iat-o din nou pe Hedy Lamarr. Și, știți, acest tip de voal este extrem de seducător pentru că, la fel ca ochelarii de soare, ascunde și dezvăluie în același timp. Transluciditatea este seducătoare -- de aceea toți acești oameni poartă perle. De aceea accesoriile de bar sunt seducătoare -- farmecul este translucid, nu transparent, nu opac. Ne invită în lume dar nu ne dă o imagine complet clară. Și cred că dacă Grace Kelly este cea mai seducătoare personă, probabil o scară în spirală cu un bloc de sticlă poate fi cea mai strălucitoare poză de interior, pentru că o scară în spirală este incredibil de seducătoare. Dă senzaţia de a urca sus şi departe, şi totuşi niciodată nu vă gândiţi cum v-aţi poticni cu adevărat mai ales dacă aţi coborî. Şi desigur blocul de sticlă are senzaţia aceea de transluciditate. Deci, această sesiune ar trebui să fie despre plăcerea pură, dar farmecul este în parte, cu adevărat despre înțeles. Toţi indivizii şi toate culturile au idealuri care nu pot fi realizate în realitate.

Au contradicţii, susțin principii care sunt incomensurabile unul cu cealalt, orice ar fi, şi totuşi aceste idealuri dau sens şi scop vieţilor noastre ca şi culturi şi ca indivizi. Şi felul în care putem gestiona aceasta este să le mutăm -- le punem într-o lume aurită, o lume imaginată, o epocă a eroilor, lumea ce va veni. Şi în viaţa unui individ, deseori asociem aceasta cu un anume obiect. Gardul alb, casa perfectă. Bucătăria perfectă -- fără facturi pe blatul din bucătăria perfectă. Vedeţi, cumpăraţi acea gamă Viking, aşa va arăta bucătăria voastră. Relaţia de amor perfectă simbolizată de colierul perfect, de inelul cu diamant perfect. Fuga perfectă în maşină voastră perfectă. Acesta e o firmă de design interior care este literalmente numită "Utopia". Biroul perfect. Din nou, fără cabluri, şi în mod sigur nu, nu seamănă deloc cu biroul meu. Adică, nu e hârtie pe birou. Vrem lumea asta aurită. Și unii oameni devin suficient de bogaţi, şi dacă idealurile lor au un sens domestic, o să-şi achiziţioneze lumea lor perfectă.

Dean Koontz a construit această sală de proiecţie fabuloasă care -- nu din întâmplare -- e în stil Art Deco. Aceasta simbolizează sentimentul de siguranţă și de a fi acasă. Acum, asta nu e întotdeauna bine, fiindcă ce este o lume ta perfectă? Care este idealul tău şi în plus, ce a fost omis? Este ceva important? Deci, " Matrix" este un film numai despre glamour. Aș putea ține un discurs întreg despre " Matrix" și glamour, dar a fost criticat pentru că au făcut violenţa să pară seducătoare. Pentru că uitaţi -- ochelarii şi acele lungi mantouri, şi desigur, faptul că puteau să se urce pe pereţi şi să facă toate chestiile acelea care sunt imposibile în viaţa reală. Aceasta este o altă fotografie Margaret Bourke-White. Aceasta este din Uniunea Sovietică. Atractivă. Adică, uitaţi-vă cât de fericiţi sunt oamenii şi deasemenea cât de bine arată. Știţi, mergem spre Utopia.

Şi nu sunt un fan PETA , dar cred că e o reclamă grozavă. Pentru că ceea ce fac este că spun, pardesiul tău nu e aşa fermecător, ceea ce a fost omis este ceva important. Dar, de fapt, ce este şi mai important decât să-ţi aminteşti ce a fost omis, este să te întrebi dacă idealurile sunt bune? Pentru că glamourul poate fi foarte totalitar şi înşelător. Şi nu e vorba doar despre a face spălatul pe jos să pară fermecător. Aceasta e din "Triumful voinței" o editare briliantă pentru a monta lucrurile împreună. Aceasta e o poză seducătoare. Naţional Socialismul este despre strălucire. A fost o ideologie foarte estetică. Era vorba despre curăţarea Germaniei, şi vestului, şi lumii, şi descotorisirea ei de orice nu era strălucitor. Deci glamourul poate fi periculos.

Cred că glamourul are o atracție veritabilă, o valoare veritabilă. Nu sunt împotriva glamourului. Însă este un fel de minune în lucrurile care sunt omise în realitatea vieţii. Şi există în acelaşi timp un mod de a evita pericolele glamourului şi un mod de a lărgi aprecierea voastră pentru glamour. Şi aici trebuie să ascultăm sfatul lui Issac Mizrahi şi să confruntăm manipularea tuturor acestor lucruri, şi să admitem într-un fel că manipularea este ceva ce ne place, dar ne place și felul cum se întâmplă. Şi iat-o pe Hedy Lamarr. E foarte seducătoare, dar ea a inventat tehnologia spectrului împrăștiat. Deci este şi mai seducătoare dacă ştiţi că nu era deloc proastă, chiar dacă credea că poate să arate stupid.

David Hockney vorbeşte despre cum aprecierea acestei, picturi, care mi se pare, foarte fermecătoare, este mărită, dacă vă gândiţi la faptul că durează două săptămâni să pictezi această împroşcare, care s-a întâmplat în doar o fracţiune de secundă. E o carte disponibilă în librării -- se numeşte "Simfonia în oțel", şi este vorba despre lucrurile ascunse în inima Centrului Disney. Și asta are o fascinaţie. Nu e neapărat fermecător, dar dezvăluirea farmecului atrage. E o carte minunată numită "Coroane" cu toate aceste poze fermecătoare ale negreselor cu pălăriile lor de biserică. Și există un citat al uneia dintre aceste femei, şi vorbeşte despre, "Când eram mică, admiram femeiile la biserică cu pălării frumoase. Arătau că nişte păpuşi frumoase, ca şi cum ar fi ieşit direct dintr-o revistă. Dar ştiam deasemenea cât de greu lucraseră toată săptămână." Uneori sub pălăriile acelea este multă veselie şi multă amărăciune. Și, de fapt, începi să apreciezi mai mult farmecul când realizezi efortul care l-a creat. Mulţumesc.