Tom Wujec despre 3 feluri în care creierul creează înțeles

Anul trecut la TED am urmărit să încercăm să clarificăm complexitatea covârșitoare și bogăția pe care o trăim la conferință într-un proiect numit Big Viz. Iar Big Viz este o colecție de 650 de schițe realizate de doi artiști vizuali. David Sibbet de la The Grove, și Kevin Richards de la Autodesk au făcut 650 de schițe în care se chinuie să surprindă esența ideilor fiecărui vorbitor. Și toată lumea a căzut de acord că a funcționat cu adevărat. Aceste schițe au adus la viață ideile esențiale, portretele, momentele magice pe care le-am trăit anul trecut.

Anul acesta ne gândeam, „De ce funcționează?” Cum se face că animația grafica și ilustrațiile creează înțeles? Și este important să adresăm și să răspundem la această întrebare pentru că pe măsură ce înțelegem mai bine cum creierul creează înțeles, cu atât putem comunica mai bine, și, de asemenea, cu atât putem gândi și colabora mai bine împreună. Așadar, anul acesta vom vizualiza cum vizualizează creierul.

Acum, psihologii cognitivi ne spun despre creier că, de fapt, el nu vede lumea așa cum e, ci, în schimb, creează o serie de modele mentale printr-o colecție de momente de genul "Aha”, sau momente de descoperire, prin diferite procese.

Bineînțeles, procesarea începe cu ochii. Lumina pătrunde, ajunge în spatele retinei și este circulată, în mare parte fiind transmisă către zona occipitală a creierului, la cortexul vizual primar. Iar cortexul vizual primar vede doar geometrie simplă, doar formele cele mai simple. Dar acționează și ca un fel de stație de retransmisie care emite din nou și redirecționează informația către multe alte zone ale creierului. Sunt 30 de alte părți care contribuie selectiv la clarificarea sensului creând mai mult înțeles prin experiențele de genul "Aha”. Vom discuta doar despre trei dintre ele.

Așadar, primul se numește fluxul ventral. Este în această parte a creierului. Și aceasta este partea creierului care se ocupă cu recunoașterea lucrurilor. Este detectorul „ce”. Uitați-vă la o mână. Priviți o telecomandă. Scaun. Carte. Așadar, aceasta este partea creierului care este activată când atribuiți un cuvânt unui lucru.

O a doua parte a creierului se numește fluxul dorsal. Și ceea ce face este să localizeze obiectul în spațiul fizic. Astfel, dacă vă aruncați privirea asupra scenei veți crea un fel de hartă mentală a scenei. Și dacă ați închide ochii, ați putea să o navigați în cap. Ați activa fluxul dorsal dacă faceți asta.

A treia parte despre care aș vrea să vorbesc este sistemul limbic. Se află adânc în interiorul creierului. Din punct de vedere evolutiv, este foarte vechi. Și este acea parte a creierului care simte. Este un fel de centru al instinctelor, unde atunci când vezi o imagine spui ”Oh! Am o reacție puternică sau emoțională la ceea ce văd”.

Așadar, combinația acestor centre de procesare ne ajută să creăm înțeles în feluri foarte diferite. Deci, ce putem învăța din asta? Cum putem aplica aceste cunoștințe? Ei bine, din nou, în viziunea schematică ochiul interoghează vizual ceea ce privim. Creierul procesează în paralel, născocind informațiile, punând o grămadă de întrebări pentru a crea un model mental unificat.

Așadar, de exemplu, când vă uitați la această imagine o grafică bună invită ochiul să privească țintit pentru a crea în mod selectiv o logică vizuală. Deci, actul de implicare în felul în care ne uităm la imagine creează înțelesul. Este vorba de logica selectivă. Acum, noi am luat aceste informații și le-am augmentat și spațializat. Mulți poate vă amintiți peretele magic pe care l-am construit în colaborare cu Perceptive Pixel când chiar am creat un perete infinit. Și astfel putem compara și contrasta ideile esențiale. Așadar, actul de implicare și creare a imagisticii interactive îmbogățește înțelesul. Activează o altă parte a creierului. Și apoi sistemul limbic este activat când vedem mișcare, când vedem culoare prin detectorii de forme primare și modele despre care am auzit mai devreme.

Deci, care este de fapt ideea? Creăm înțeles văzând, printr-un act de interogare vizuală. Avem trei lecții de reținut. Întâi, să folosim imagini ca să clarificăm ceea ce încercăm să comunicăm. În al doilea rând, să facem imaginile interactive pentru a ne face să ne implicăm mult mai complet. Iar în al treilea rând, să augmentăm memoria creând o persistență vizuală. Acestea sunt tehnici care pot fi folosite și aplicate într-o gamă largă de situații care presupun rezolvarea de probleme.

Așadar, versiunea care nu implică multă tehnologie arată cam așa. Și, apropo, aceasta este modul în care dezvoltăm și formulăm strategii la Autodesk, în unele dintre organizațiile și diviziile noastre. Practic, echipele trasează întregul plan strategic pe un singur perete uriaș. Și este foarte puternic pentru că oricine poate vedea absolut tot. Întotdeauna amenajăm o cameră, un loc ca să putem avea imaginea de ansamblu asupra tuturor componentelor din planul strategic.

Iată evoluția în timp a trasării planului. Dacă vă întrebați „Cine este șeful?” Vă veți putea da singuri seama. Așadar, actul colectiv și colaborativ de construire a imaginii transformă colaborarea. Timp de două zile nu se folosește Powerpoint-ul. Dar, în schimb, întreaga echipă creează împreună un model mental cu care sunt toți de acord și merg mai departe.

Și acesta poate fi intensificat și augmentat folosind o tehnologie digitală emergentă. Iar aceasta este marea dezvăluire pentru astăzi. Iar acesta este un set de tehnologii emergente care folosesc ecrane mari pentru afișaj având un sistem inteligent de calcul în spate pentru a face invizibilul vizibil. Iată ce putem face. Literalmente, ne putem uita la sustenabilitate. Astfel, o echipă chiar poate vedea toate componentele esențiale care fac structura să meargă și poate face alegeri iar apoi vede rezultatul final vizualizat pe acest ecran.

Așadar, procesul prin care imaginile capătă înțeles are trei componente. În primul rând, din nou, ideile trebuie clarificate vizualizându-le. În al doilea rând, ideile trebuie să fie interactive. Iar în al treilea rând, ideile trebuie să fie persistente. Și cred că aceste trei principii pot fi aplicate în rezolvarea unora dintre cele mai grele probleme cu care ne confruntăm astăzi în lume. Vă mulțumesc mult.

(Aplauze)