Thulasiraj Ravilla: Cum putem avea servicii oftalmologice ieftine, dar de clasă mondială

Bună dimineaţa. Am venit aici să vă prezint un experiment despre cum să eradicăm o formă de suferinţă umană. Este, de fapt, povestea Doctorului Venkataswamy. Misiunea sa şi mesajul său sunt legate de Aravind Eye Care System. Cred că, mai întâi, este important să recunoaştem ce înseamnă să fii orb.

(Muzică)

Femeia: Oriunde mergeam să caut de lucru, mi se spunea nu "Ce muncă îi putem da unei femei oarbe?" Nu puteam să îmi bag aţa în ac sau să vad păduchii din păr. Dacă o furnică îmi cadea în orez, nu puteam să o vad nici pe aceea.

Thulasiraj Ravilla: A deveni orb este o mare parte a problemei, dar mai cred ca privează persoana de mijloace de existenţă, de demnitate, de independenţă şi de statutul ei în familie. Astfel încât ea este doar una din milioanele de persoane care suferă de cecitate. Iar ironia e că nu ar trebui să fie.

O operaţie simplă şi cu rezultate dovedite poate să redea milioanelor şansa de a vedea, şi ceva chiar mai simplu, o pereche de ochelari, ar putea să ajute încă alte milioane să vadă. Şi dacă ne mai adaugăm şi pe noi, cei care ne aflăm acum, aici şi care suntem mai productivi pentru că avem o pereche de ochelari, atunci înseamnă că unul din cinci Indieni are nevoie de tratament oftalmologic o cifră impresionantă: 200 de milioane de oameni. Azi, nu ajungem să tratăm nici macar 10% din ei.

Astfel încât, acesta este contextul în care Aravind a intrat în funcţiune aproximativ acum 30 de ani ca şi un proiect început după pensionare de Dr. V. A început acest proiect fără nici un fel de fonduri. A trebuit să îşi pună gaj toate economiile de-o viaţă pentru a obţine un împrumut bancar. Şi în timp, am crescut într-o reţea de cinci spitale, în special în statele Tamil Nadu şi Puducherry, şi apoi am adaugat încă câteva, pe care le numim Vision Centers concepute după un model hub-and-spoke.(cu reclamă de la om la om) Recent am început să conducem spitale în alte parţi ale ţării şi, de asemenea, să construim spitale în alte părţi ale lumii.

În ultimii treizeci de ani, am făcut aproape trei milioane şi jumatate de operaţii, marea majoritate a pacientilor fiind oameni săraci. Azi, facem aproximativ 300,000 de operaţii anual. Într-o zi tipică la Aravind se fac aproximativ o mie de operaţii, se consultă aproximativ 6,000 de pacienţi, se trimit echipe la sate pentru a examina pacienţi şi a-i aduce la spital, foarte multe consultaţii prin internet şi, pe lângă asta, mult training, atât pentru doctorii, cât şi pentru tehnicienii care vor deveni staff-ul de la Aravind.

Făcând această muncă zi de zi, şi făcând-o bine, necesită multă inspiraţie şi efort. Şi cred că acest lucru a fost posibil datorită eforturilor fundaţiei create de Dr. V., sistemului de valori, unui sistem eficient de execuţie şi aprecierii culturii inovatiei.

(Muzică)

Dr.V: Obişnuiam să stau lângă un om al pământului pentru că sunt şi eu unul şi să realizez brusc faptul că sunt în contact cu fiinţa lui interioară şi că suntem una. Acesta e un suflet care are toată simplitatea încrederii. "Doctore, orice îmi spui, accept". O încredere implicită în tine la care răspunzi. Avem aici o femeie în vârstă care are atata încredere în tine, încât trebuie să îmi dau toată silinţa pentru ea. Când devenim conştienţi spiritual, ne identificăm cu tot ceea ce este în lume, şi astfel încetăm să mai exploatăm. Ne ajutăm pe noi înşine. Ne vindecăm pe noi înşine.

(Aplauze)

Acest lucru ne-a ajutat să construim o organizaţie etică şi centrată pe pacient şi un sistem care susţine pacientul. Dar la nivel practic, trebuie să avem servicii eficiente, şi, chiar dacă ar parea ciudat, inspiraţia a venit de la McDonald's.

Dr. V: Vezi tu, conceptul McDonald's este simplu. Ei cred că pot să instruiască oamenii de pretutindeni indiferent de religie, cultură şi toate celelalte, să creeze un produs în acelaşi fel şi să îl vândă în aceeaşi manieră în sute de locuri.

Larry Brillian: Vorbea despre McDonald's şi hamburgers, şi nouă ne părea fără nici un sens. El voia să creeze o franciză, un mecanism pentru tratarea ochilor care să aibă eficienţa unui McDonald's.

Dr. V: Să presupunem că sunt capabil să ofer îngrijire oftalmologică tehnici, metode, toate în aceeaşi manieră şi să le fac accesibile în fiecare colţ al lumii. Problema cecităţii ar fi rezolvată.

TR: Dacă stăm să ne gândim, ochiul este la fel, fie că este American, fie că este African, problema este aceeaşi, tratamentul este acelaşi. Şi cu toate acestea, de ce trebuie să existe atâta variaţie în calitate şi în servicii şi acesta a fost principiul fundamental pe care l-am urmat când am creat sistemul de tratare. Şi, bineînteles, problema era magnitudinea acestuia, faptul că vorbim de milioane de oameni, cu foarte puţine resurse financiare şi apoi mai aveam problema logisticii şi a preţului.

Şi aşa, a trebuit să inovăm constant. Şi una din primele inovaţii, care este încă utilizată, este să creăm sentimentul de responsabilitate în comunitate faţă de problemă, şi apoi să o integrăm ca şi partener şi avem aici un astfel de eveniment aici, o tabără comunitară organizată chiar de catre comunitate, în care gasesc locul, organizează voluntarii, şi apoi noi ne aducem aportul, controlăm vederea, şi apoi avem doctori care pun diagnosticul preliminar şi apoi determină ce fel de teste trebuie facute ulterior şi apoi aceste teste sunt facute de catre tehnicieni care verifică dioptriile, şi identifică glaucoma.

Şi apoi, cu toate aceste rezultate, doctorul oferă diagnosticul final, şi apoi prescrie o linie de tratament, şi dacă pacienţii au nevoie de ochelari, îi gasesc chiar acolo de obicei sub un pom. Dar primesc ochelari cu ramele pe care le preferă, şi asta este foarte important pentru că eu cred că ochelarii, în afara faptului că ajută oamenii să vadă, reprezintă şi un accesoriu de modă, dacă eşti dispus să plăteşti pentru asta. Şi ei îi primesc în aproximativ 20 de minute iar cei care au nevoie de o intervenţie chirurgicală sunt îndrumaţi spre autobuzele care îi aşteaptă, şi care îi vor transporta la spitalul principal.

Şi dacă nu ar fi existat acest tip de logistică şi de suport, probabil că mulţi oameni ca aceştia nu ar fi primit niciodată îngrijire şi cu siguranţă că nu atunci cand ar fi avut cea mai mare nevoie de ea. Pacienţii sunt operaţi a doua zi, sunt internaţi o zi sau două, şi apoi sunt urcaţi în autobuze şi duşi la locul de unde au plecat, unde familiile îi vor aştepta să îi ducă acasă.

(Aplauze)

Şi acest lucru are loc de cateva mii de ori în fiecare an. Poate parea foarte impresionant faptul că putem consulta mulţi pacienţi, într-un mod extrem de eficient, dar analizând situaţia, chiar rezolvăm problema? Am facut un studiu, un proces condus ştiinţific, şi, spre neplăcuta noastră surpriză, am realizat că ajungeam doar la 7% din cei care aveau nevoie de noi, şi că nu adresam adecvat problemele mai importante.

Aşa că, a trebuit să schimbăm strategia, adică să creăm centre oftalmologice primare. Acestea sunt locuri în care nu ne lovim de harţogărie, în care fişele medicale sunt stocate electronic, şi aşa mai departe. Pacienţii beneficiază de exemene oftalmologice complexe. Am modificat camera digitală într-o cameră retinală, şi astfel, fiecare pacient poate fi consultat prin internet de către un medic.

Această tehnică a facut ca, în decursul primului an, să reuşim să ajungem la 40% din piaţă adică la peste 50,000 de oameni. Iar în anul urmator, am ajuns la 75%. Deci, cred că avem acum pus la punct un proces prin care putem, cu adevarat, să pătrundem în piaţă şi să ajungem la toţi cei care necesită tratament, iar în acest proces în care utilizăm tehnologia, putem să ne asigurăm că majoritatea pacienţilor nu au nevoie să vină la un spital de bază.

Şi cât vor plăti pentru aceste servicii? Am fixat preţul, luând în considerare cât ar economisi la preţul unui bilet de autobuz venind la oraş aşa încât plătesc aproximativ 20 de rupii (20 INR=0.40 USD), şi aceşti bani acoperă trei consultaţii.

(Aplauze)

Cealaltă problemă era legată de cum oferim un tratament şi îngrijire de înaltă performanţă? Am creat un automobil dotat cu VSAT care trimite imaginile preluate de la pacienţi către spitalul de bază unde sunt diagnosticate apoi pacientul aşteaptă, îi vine raportul, este tipărit, pacientul îl primeşte, şi primeşte asistenţă în legatură cu ceea ce ar trebui să facă, adică, mergi şi vezi un medic, sau te întorci după şase luni, şi apoi acest lucru (consultaţia la distanţă) presupune crearea de legături între competenţele tehnologice.

Astfel, impactul acestei operaţiuni a fost în esenţă acela al unei pieţe în dezvoltare, pentru că este centrat pe ne-consumator, şi apoi ajungând la cei care sunt greu de ajuns, am fost capabili să dezvoltăm piaţa semnificativ.

Celălalt aspect este legat de modul în care putem oferi în mod eficient consultanţa medicală când avem atât de puţini oftalmologi? Ceea ce vedem în acest video este un chirurg care operează, şi apoi vedeţi în cealaltă parte, un alt pacient care se pregăteşte. Deci, în momentul în care termină operaţia, ei mută microscopul în cealaltă parte, mesele sunt plasate în aşa fel încât distanţa este tocmai potrivită, şi trebuie să facem asta pentru că, în acest fel, suntem capabili să cvadruplăm productivitatea chirurgului.

Iar ca să susţinem chirurgul, avem nevoie de o anumită forţă de muncă. Şi astfel ne-am îndreptat atenţia spre fetele din sate pe care le-am recrutat, şi ele sunt într-adevar temelia organizaţiei noastre. Ele sunt responsabile pentru aproape toate task-urile de rutină. Ele fac lucrurile pe rând şi le fac foarte bine. Ca urmare, avem o productivitate foarte ridicată, o calitate foarte înaltă, la un preţ foarte scăzut. Deci, punând toate acestea împreună, ceea ce s-a întamplat cu adevarat ţine de productivitatea staff-ului nostru, care a fost semnificativ mai înaltă decât a altcuiva.

(Aplauze)

Aceasta este o agendă foarte încărcată, dar ceea ce reiese de aici este faptul că, atunci cand vine vorba de calitate, am implementat sisteme excelente de asigurare a calităţii. Ca urmare, problemele noastre sunt semnificativ mai scăzute decât ceea ce s-a raportat în Marea Britanie, şi nu vedem genul acesta de statistici prea des.

(Aplauze)

Aşadar, partea finală a puzzle-ului nostru este: cum putem face acest sistem să funcţioneze financiar, în special când oamenii nu pot să plătească? Aşa că ceea ce am făcut, am oferit aceste servicii gratis, iar cei care plătesc, plătesc la preţ local, nimic mai mult, minic mai puţin, Şi cred ca am fost ajutaţi de ineficienţa pieţei. Cred că acest element a fost marea salvare, chiar şi acum. Şi, bineînteles, avem nevoie de mentalitatea de a da ceva pe gratis când ai un surplus.

Rezultatul a fost, de-a lungul anilor, cheltuielile au crescut o dată cu volumul. Câştigurile au crescut la nivel înalt oferindu-ne o margine solidă asta in timp ce tratam un numar mare de oameni pe gratis. Cred că în termeni absoluţi, anul trecut am caştigat 20 de milioane de dolari, am cheltuit aproximativ 13 milioane, cu peste 40% EBITA (Câştig nainte de Dobanzi, Taxe si Amortizare)

(Aplauze)

Dar acest lucru presupune să mergem dincolo de ceea ce facem, sau de ceea ce am făcut, dacă într-adevăr dorim să rezolvăm problema orbirii. Ceea ce am facut, a fost un număr de câteva lucruri contra-intuitive. Am creat competiţie pentru noi înşine, şi apoi am făcut tratamentul oftalmologic accesibil prin crearea unor consumabile ieftine. Am promovat activ şi sistematic, aceste practici în multe spitale din India, multe în zona noastră şi apoi, de asemenea, în alte părţi ale lumii. Impactul acestei iniţiative a fost ca în aceste spitale, în al doilea an de consultaţii, şi-au dublat productivitatea şi, de asemenea, s-au redresat financiar.

Un alt element era legat de modul în care adresăm preţul în continuă creştere al tehnologiei? A existat o vreme când nu am reusit să negociem preţuri accesibile pentru cristalin aşa că am costruit propria noastră fabrică. Şi apoi, o dată cu trecerea timpului, am reusit să coborâm costurile semnificativ la aproximativ 2% din preţul iniţial. Azi, credem că deţinem aproximativ 7% din piaţa mondială, şi cristalinurile noastre sunt utilizate în aproximativ 120 de ţări.

În concluzie, ceea ce vreau să spun, credeţi cî ceea ce facem noi are o relevanţă extinsă, ori se referă doar la India şi la ţările în curs de dezvoltare? Pentru a adresa această întrebare, am comparat Regatul Unit al Marii Britanii cu Aravind Am descoperit că facem aproximativ 60% din volumul Marii Britanii aproape o jumatate de milion de operaţii în întreaga ţară. Iar noi facem aproximativ 300,000. Şi apoi am comparat instruirea a 50 de oftamologi de-ai noştrii cu 70 oftalmologi Englezi, comparaţie făcută atât din punctul de vedere al instruirii, cât şi al calităţii îngrijirii pacienţilor. Deci chiar am comparat mere cu mere. Ne-am uitat la costuri. (Râsete)

(Aplauze)

Deci, cred că este uşor să spunem că tocmai pentru că Marea Britanie nu este India, acest lucru se poate întâmpla. Cred că este vorba de mai mult decât atât. Cred că trebuie să ne uităm şi la alte aspecte. Poate că există-- soluţia costurilor poate fi în productivitate, poate în eficienţă, în procesul clinic, ori în cât de mult plătim pentru cristalinuri şi consumabile, ori în politici de funcţionare şi în practicile lor defensive. Deci, cred că a înţelege acest lucru poate oferi răspunsuri pentru majoritatea ţărilor dezvoltate, inclusiv pentru Statele Unite şi poate că ratingul Preşedintelui Obama va creşte din nou.

(Râsete)

O altă perspectivă, cu care, din nou, aş vrea să vă las în condiţiile în care problema este foarte răspândită, şi care atinge toate păturile economice, şi unde avem o soluţie viabilă, cred că procesul pe care l-am descris, adică, productivitatea, calitatea, şi îngrijirea centrată pe pacient, pot să ofere un răspuns, şi sunt multe cele care pot fi asociate acestei paradigme. Putem lua în considerare problema îngrijirii dinţilor, a aparatelor audtitive, a maternităţii şi aşa mai departe. Există multe locuri unde putem pune în practică această paradigmă, dar cred că unul din cele mai dificile lucruri are de-a face cu empatia.

Deci, cum creăm compasiune? Cum îi faci pe oameni să conştientizeze problema, şi să facă ceva în legatură cu asta? Acestea sunt lucruri mai dificile. Şi sunt sigur că în această mulţime se găsesc oameni care să poată găsi soluţii.

Aş vrea să îmi închei prezentarea lăsându-vă cu acest gând şi această încercare.

Dr. V: Când ne dezvoltăm spiritual, ne identificăm cu tot ceea ce este în lume şi astfel încetîm să mai exploatăm. Ne ajutăm pe noi înşine. Ne vindecăm pe noi înşine.

TR: Mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)