Tan Le: Căşti care îţi citesc undele creierului

Până acum, comunicarea noastră cu aparatele a fost întotdeauna limitată la forme conştiente şi directe. Fie că este vorba despre ceva simplu precum aprinderea luminii folosind un întrerupător, sau chiar ceva atât de complex precum programarea roboţilor întotdeauna i-am dat aparatului o comandă sau chiar o serie de comenzi pentru a face ceva pentru noi. Pe de altă parte, comunicarea între oameni este cu mult mai complexă şi mai interesantă pentru că luăm în calcul mult mai multe aspecte decât ce se exprimă explicit. Observăm expresiile feţei, limbajul trupului şi putem intui sentimente şi emoţii din dialogul dintre noi. De fapt, acestea constituie o mare parte din procesul nostru de luare a deciziilor. Viziunea noastră este să introducem tot acest nou tărâm al interacţiunii umane în interacţiunea om-computer, astfel încât computerele să poată înţelege nu doar ce îi comanzi să facă ci şi să poată răspunde expresiilor feţei tale şi experienţelor emoţionale. Şi cum faci mai bine asta decât interpretând semnalele produse natural de creierul nostru, centrul nostru al controlului şi al experienţei.

Ei bine, pare a fi o idee destul de bună, dar, aşa cum a menţionat Bruno, această misiune nu este una uşoară din două motive principale: Mai întâi, algoritmii de detecţie. Creierul nostru este format din miliarde de neuroni activi, în jur de 170,000 km este lungimea cumulată a axonilor. Când aceşti neuroni interacţionează, reacţia chimică emite un impuls electric care poate fi măsurat. Mare parte din creierul nostru funcţional este distribuită spre stratul de suprafaţă al creierului. Iar pentru a creşte zona disponibilă capacităţii mentale, suprafaţa creierului este extrem de cutată. Acum, această pliere corticală reprezintă o provocare semnificativă pentru interpretarea impulsurilor electrice de suprafaţă. Cortexul fiecărui individ este cutat diferit, aduce foarte mult cu o amprentă. Astfel, chiar dacă un semnal poate veni din aceeaşi parte funcţională a creierului, după ce structura a fost pliată, localizarea fizică a semnalului diferă foarte mult de la un individ la altul chiar şi la gemeni identici. Nu mai există nicio consistenţă a semnalelor de suprafaţă.

Progresul marcat de noi a fost crearea unui algoritm care netezeşte cortexul astfel încât să putem marca semnalele mai aproape de sursa lor şi astfel făcând posibilă funcţionarea la nivelul întregii populaţii. A doua provocare este chiar aparatul pentru observarea undelor emise de creier. Măsurătorilor prin electroencefalogramă implică de obicei o reţea fină cu un şir de senzori precum cea pe care o puteţi vedea aici în imagine. Un tehnician va pune electrozii pe scalp folosind un gel sau o pastă conductibilă şi, de obicei, după o procedură de pregătire a scalpului printr-o frecare uşoară. Ia destul de mult timp şi nu e nici pe departe cel mai confortabil proces. Şi mai mult, aceste sisteme costă de fapt în jurul a câteva zeci de mii de dolari.

Aşa că, vreau să-l invit pe scenă pe Evan Grant, unul dintre vorbitorii de anul trecut, care a fost de acord să mă ajute să demonstrez ceea ce am reuşit să dezvoltăm.

(Aplauze)

Aşadar, aparatul pe care îl vedeţi este un sistem cu 14 canale şi de înaltă fidelitate în recepţia electroencefalogramelor. Nu necesită deloc pregătirea scalpului, nici gel sau pastă conductibilă. Durează doar câteva minute să-l pregăteşti şi ca semnalele să se stabilizeze. De asemenea, este wireless, deci îţi dă libertate de mişcare. Iar comparativ cu zecile de mii de dolari pentru un sistem tradiţional de electroencefalogramă aceste căşti costă doar câteva sute de dolari. Acum legat de algoritmii de detecţie. Expresiile feţei -- aşa cum am precizat mai devreme referitor la experienţele emoţionale -- sunt de fapt proiectate să funcţioneze atipic prin câteva ajustări legate de senzitivitate şi care sunt disponibile spre personalizare. Mai având puţin timp la dispoziţie, vreau să vă arăt întregul echipament cognitiv care vă dă posibilitatea în esenţă, să mişcaţi obiecte virtual cu mintea.

Acum, Evan n-a mai folosit sistemul, aşa că, mai întâi trebuie să-i creăm un nou profil. În mod evident, nu este Joanne -- aşa că vom "adăuga un utilizator". Evan. În regulă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem cu echipamentul cognitiv este să începem antrenamentul cu un semnal neutru. Nu e nimic special ce trebuie să facă Evan. Doar stă. Este relaxat. Iar ideea este să se stabilească un reper sau o stare normală a creierului lui. pentru că fiecare creier este diferit. Durează opt secunde. Acum că am terminat, putem alege o acţiune bazată pe mişcare. Aşadar, Evan alege ceva ce poţi vizualiza cu claritate în minte.

Evan Grant: Să zicem "trage".

Tan Le: Ok. Să alegem "trage". Acum ideea este că Evan trebuie să-şi imagineze obiectul venind în faţă înspre ecran. Şi avem pe ecran o bară care marchează progresul în timp ce face asta. Prima dată nu se întâmplă nimic pentru că sistemul habar n-are cum gândeşte el când "trage". Dar gândul este menţinut pe întreaga durată de opt secunde. Aşadar: unu, doi, trei, începe. În regulă. De îndată ce acceptăm cubul prinde viaţă. Să vedem dacă Evan chiar poate încerca şi să-şi imagineze că trage obiectul. Ah, foarte bine! (Aplauze) E destul de uimitor.

(Aplauze)

Mai avem puţin timp la dispoziţie, aşa că îl voi ruga pe Evan să facă ceva foarte dificil. Şi este greu pentru că ţine exclusiv de abilitatea de a vizualiza ceva ce nu există în lumea noastră fizică. Şi anume, "să dispară". Ceea ce vrem -- cel puţin prin acţiuni bazate pe mişcare, facem tot timpul, deci putem vizualiza. Dar cu a face ceva "să dispară", nu prea avem analogii. Aşadar, Evan, ceea ce trebuie să faci este să-ţi imaginezi cubul dispărând treptat. În regulă? Acelaşi tip de exerciţiu. Deci: unu, doi, trei, începe. Ok. Să încercăm. Oh, doamne. Este mult prea bun. Să mai încercăm o dată.

EG: Îmi pierd concentrarea.

(Râsete)

TL: Dar putem vedea că funcţionează chiar dacă pentru puţin timp. După cum am spus, este un proces foarte dificil să-ţi imaginezi aşa ceva. Şi este excepţional că software-ul a avut acces doar pentru câteva momente la felul în care el se gândeşte să facă ceva "să dispară". Pentru vorbim despre un algoritm care permite aparatului să înveţe.

(Aplauze)

Mulţumesc. Foarte bine. Foarte bine.

(Aplauze)

Mulţumesc, Evan, eşti minunat, excelent exemplu al tehnologiei.

Aşa cum aţi văzut mai devreme, software-ul are construit un sistem de etalonare astfel încât, pe măsură ce Evan sau oricare alt utilizator se obişnuieşte cu sistemul ei pot continua să adauge tot mai multe detecţii astfel încât sistemul începe să diferenţieze între gânduri distincte. Iar odată ce detecţiile au fost repetate, aceste gânduri pot fi atribuite sau marcate în orice platformă de calcul, aplicaţie sau aparat.

Vreau să vă arăt câteva exemple pentru că există multe posibile aplicaţii ale acestei noi interfeţe. De exemplu, în jocuri şi lumi virtuale, expresiile feţei tale pot fi folosite natural şi intuitiv pentru a controla un avatar sau un personaj virtual. Evident, puteţi experimenta fantezia magiei şi puteţi controla lumea cu mintea. Şi, de asemenea, culorile, lumina, sunetul şi efectele pot răspunde dinamic stărilor voastre emoţionale pentru a intensifica experienţa pe care o trăiţi, în timp real. Trecând la câteva aplicaţii realizate de dezvoltatori şi cercetători din întreaga lume, cu roboţi şi aparate simple, de exemplu -- în acest caz, puteţi controla zborul unul elicopter de jucărie doar gândindu-vă cum se ridică.

Tehnologia poate fi aplicată şi pentru aplicaţiile din lumea reală -- în acest exemplu, o casă inteligentă. Ştiţi, de la interfaţa sistemului de control pe care o vede utilizatorul la deschiderea draperiilor sau închiderea draperiilor. Bineînţeles, şi pentru lumină -- aprinderea ei şi stingerea ei. Şi, în cele din urmă, în cazul aplicaţiilor care chiar pot schimba cu adevărat viaţa precum posibilitatea de a controla un scaun pe rotile electric. În acest exemplu, expresiile feţei sunt corelate cu comenzile de mişcare.

Bărbat: Acum clipeşte din ochiul drept ca să mergi la dreapta. Acum clipeşte din ochiul stâng ca să te întorci prin partea stângă. Acum zâmbeşte ca să mergi drept înainte.

TL: Doar -- Mulţumesc.

(Aplauze)

Doar tangenţial atingem adevăratul potenţial al acestei tehnologii, astăzi. Iar prin părerile venite din partea comunităţii şi, de asemenea, cu implicarea dezvoltatorilor şi a cercetătorilor din întreaga lume sperăm că ne puteţi ajuta să modelăm viitorul acestei tehnologii. Vă mulţumesc foarte mult.