Suheir Hammad: Poezii despre război, pace, femei, putere

"Ce voi"

Nu voi dansa pe toba ta de război. Nu-mi voi împrumuta sufletul sau oasele tobei tale de război. Nu voi dansa pe ritmul acela. Ştiu acel ritm. E fără viaţă. Cunosc îndeaproape acea piele pe care o loveşti. A fost vie odată, vânată, furată, întinsă. Nu voi dansa pe războiul tău convocat cu tobe. Nu voi pocni, nu mă voi învârti, rupe pentru tine. Nu voi urî pentru tine sau chiar urî pe tine. Nu voi omorî pentru tine. Mai ales, nu voi muri pentru tine. Nu voi plânge morţii cu moarte sau sinucidere. Nu voi fi de partea ta sau dansa la bombe pentru că toată lumea dansează. Toată lumea poate greşi. Viaţa e un drept, nu colateral sau ocazional. Nu voi uita de unde vin. Îmi voi face toba mea. Aduna pe cei iubiţi aproape, şi scandarea noastră va fi dansul. Zumzetul nostru va fi bătutul tobelor. Nu voi fi înşelată. Nu-mi voi împrumuta numele nici ritmul la bătaia ta. Voi dansa şi voi rezista şi voi dansa şi voi persista şi voi dansa. Această bătaie de inimă e mai tare decât moartea. Toba ta de război nu e mai tare decât această răsuflare. Haaa.

Ce faceţi oameni de la TED? Lăsaţi-mă să aud puţin zgomot.

(Aplauze)

O grămadă de pacifişti. Pacifişti derutaţi, ambiţioşi. Înţeleg.

Am greşit de multe ori în ultima vreme. De multe ori. Deci nu mi-am putut da seama ce să citesc azi. Adică, spuneam că m-am pregătit. Asta înseamnă pregătirea hainelor, (Râsete) a opţiunilor, încercând să-mi dau seama după cine vin şi înaintea cui sunt. Poezia face asta. Te pregăteşte. Te ţinteşte.

Deci voi citi o poezie care a fost aleasă chiar acum. Dar voi avea nevoie să staţi cam pentru 10 minute şi să ţineţi o femeie care nu e aici. Ţineţi-o acum cu voi. Nu trebuie să-i spuneţi numele cu voce tare, puteţi doar să o ţineţi. O ţineţi?

Asta e "Pauză Grupată".

Toată istoria sfântă interzisă. Cărţi nescrise au prezis viitorul, au proiectat trecutul. Dar capul meu se dezgoleşte în faţa a ce pare fără limite, violența creativă a omului. Al cui fiu să fie? Care băiat va pieri într-o nouă zi? Morţile fiilor noştri galvanizează. Preţuim cadavre. Plângem femei, complicat. Sunt bătute în fiecare zi. Profeţi făcuţi, profeţi ignoraţi. Război şi dinte copilării de lămâie smălţuite sărate. Toate culorile aleargă, niciunul din noi solid. Nu te uita după umbră în spatele meu. O duc în mine. Trăiesc cicluri de lumină şi întuneric. Ritmul e jumătate tăcere. Văd acum, niciodată nu am fost unul şi nu celălalt. Boală, sănătate, violenţă tandră. Cred acum că n-am fost niciodată pură. Înainte de formă am fost furtună, oarbă, arzândă -- încă sunt. Uman s-a restrâns orb, dușmănos. N-am fost pură niciodată. Fată stricată înainte de coacere. Limba nu mă poate matematiciza. Trăiesc exponenţial. Tot este tot. O femeie pierde 15, poate 20 membri ai familiei. O femeie pierde şase. O femeie îşi pierde capul. O femeie caută moloz. O femeie mănâncă gunoi. O femeie se împuşcă. O femeie îşi împuşcă soţul. O femeie se leagă. O femeie dă naştere unui bebeluş. O femeie dă naştere graniţelor. O femeie nu mai crede că iubirea o va găsi vreodată. O femeie n-a crezut niciodată. Unde merg inimile refugiaţilor? Rupte, contrazise, aşezate de unde nu sunt, nu vor să li se simtă lipsa. Confruntate cu absenţă. Le plângem pe fiecare sau nu însemnăm nimic. Şira spinării mi se îndoaie spirală. Abis alergând înspre şi de la fiinţe umane. Grup de bombe lăsate în urmă. Mine de facto. O durere mocnită. A culege tutun contaminat. A culege bombe. A culege dinţi de copii. A culege palme, a fuma. A culege martor, a fuma. Rezoluţii, a fuma. Salvare, a fuma. Răscumpărare, a fuma. Respiră. Nu-ţi fie teamă de ce-a explodat. Dacă trebuie, teme-te de neexplodat.

Mulţumesc.

(Aplauze)