Stephen Hawking pune întrebări îndrăzneţe despre Univers

Nu este nimic mai mare sau mai vechi ca Universul. Întrebările dvs. despre care aş dori să vorbesc sunt: Unu, de unde am venit? Cum a luat fiinţă Universul? Suntem singuri în Univers? Există viaţă extraterestră? Care este viitorul speciei umane?

Până prin anii 1920, toată lumea a crezut că universul era esenţialmente static şi neschimbat în timp. Apoi s-a descoperit că Universul se dilată. Galaxiile se îndepărtau de noi. Aceasta înseamnă că trebuie să fi fost mai apropiate în trecut. Extrapolând invers, am descoperit că trebuie să fi fost laolaltă cu cca 15 miliarde de ani în urmă. Acesta a fost Big Bang-ul, începutul Universului.

Dar a fost ceva înainte de Big Bang? Dacă nu, ce a creat Universul? De ce Universul a apărut din Big Bang în felul acela? Obişnuiam să credem că teoria universului ar putea fi împărţită în două. În primul rând legile ca ecuaţiile lui Maxwell şi relativitatea generalizată care au determinat evoluţia universului, pornind de la starea lui în spaţiu la un moment dat. Şi în al doilea rând, nu s-a pus problema stării iniţiale a Universului.

Am progresat bine în privinţa primei părţi, şi acum cunoaştem legile evoluţiei în absolut toate condiţiile extreme. Dar până de curând am avut puţine cunoştinţe despre condiţiile iniţiale ale Universului. Totuşi această separare în legi ale evoluţiei şi condiţii iniţiale depinde de separarea şi distincţia timpului şi spaţiului. În condiţii limită, relativitatea generală şi teoria cuantică permit timpului să se manifeste ca o altă dimensiune a spaţiului. Aceasta înlătură distincţia dintre timp şi spaţiu şi înseamnă că legile evoluţiei pot determina şi starea iniţială. Universul se poate crea spontan din nimic.

Mai mult, putem calcula probabilitatea ca universul să se fi creat în stari diferite. Aceste predicţii sunt într-un excelent acord cu observaţiile făcute cu satelitul WMAP asupra fondulului cosmic de microunde, care este doar o înregistrare a Universului timpuriu. Credem că am rezolvat misterul creaţiei. Poate că ar trebui să patentăm Universul şi să taxăm existenţa celorlalţi.

Mă întorc acum la cea de a doua mare întrebare: Suntem singuri sau mai există viaţă în Univers? Credem că viaţa a apărut spontan pe Pământ, aşadar trebuie să fie posibil ca viaţa să apară şi pe alte planete adecvate, care par a fi foarte multe în galaxie.

Dar nu ştim cum a apărut viaţa prima oară. Avem două probe observaţionale referitoare la probabilitatea apariţiei vieţii. Prima este că avem fosile ale algelor vechi de 3.5 miliarde de ani. Pământul s-a format acum 4.6 miliarde ani şi probabil a fost prea fierbinte pentru prima jumătate de miliard de ani. Astfel că viaţa a apărut pe Pământ în răstimpul a jumătate de miliard de ani în care ar fi fost posibil, ceea ce este puţin comparativ cu durata de viaţă de 10 miliarde de ani a unei planete de tipul Pământului. Ceea ce sugerează că probabilitatea de apariţie a vieţii este rezonabil de ridicată. Dacă ar fi fost foarte scăzută,ar fi fost de aşteptat să dureze mai mult din cei 10 miliarde de ani disponibili.

Pe de altă parte, se pare că nu am fost vizitaţi de extratereştri. Nu ţin cont de rapoartele despre OZN-uri. De ce ar apărea numai excentricilor şi ciudaţilor? Dacă este o conspiraţie guvernamentală pentru a suprima rapoartele şi a păstra cunoştinţele ştiinţifice aduse de către extratereştri, aceasta s-a dovedit a fi o politică singulară şi ineficientă până în prezent. Mai mult, în pofida unei căutări extinse prin proiectul SETI, nu am auzit niciun concurs televizat extraterestru. Aceasta probabil indică faptul că nu există civilizaţii extraterestre la stadiul dezvoltării noastre pe o distanţă de câteva sute de ani lumină. Ceea ce face ca eliberarea unei asigurări de protecţie în cazul unei răpiri extraterestre să fie o afacere sigură.

Astfel am ajuns la cea de a treia şi ultima întrebare: Viitorul rasei umane. Dacă suntem singurele fiinţe inteligente din galaxie, ar trebui să ne asigurăm că vom supravieţui şi continua. Dar intrăm într-o perioadă a istoriei noastre cu grad de risc în creştere. Populaţia noastră şi utilizarea resurselor finite ale planetei Pământ cresc exponenţial împreună cu capacitatea tehnologică de a schimba mediul în bine sau rău. Dar codul nostru genetic încă mai poartă instinctele egoismului şi agresiunii care ne-au favorizat supravieţuirea în trecut. Va fi destul de dificil să se evite dezastrul în următoarea sută de ani, fără a mai vorbi de următoarele mii sau milioane.

Singura noastră şansă pentru supravieţuirea pe termen lung nu este să rămânem ascunşi pe Pământ, ci să ne împrăştiem în spaţiu. Răspunsurile la aceste întrebări arătă că am făcut progrese remarcabile în ultima sută de ani. Dar dacă dorim să continuăm dincolo de următoarea sută de ani, viitorul nostru este în spaţiu. De aceea sunt în favoarea zborurilor spaţiale controlate uman, sau mai bine spus cu oameni la bord.

Toată viaţa mea am căutat să înţeleg Universul şi să aflu răspuns la aceste întrebări. Am fost foarte fericit că dizabilitatea mea nu a fost un handicap serios; în realitate mi-a oferit probabil mai mult timp decât celor mai mulţi oameni pentru a aprofunda competiţia cunoaşterii. Obiectivul final este teoria completă a universului, şi progresăm foarte bine. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat.

Chris Anderson:D-le profesor, dacă ar fi să ghiciţi într-un fel sau altul, credeţi acum că este mai probabil să nu fim singuri în Calea Lacteee, ca o civilizaţie de nivelul nostru de inteligenţă sau superioară? Acest răspuns a durat şapte minute, şi mi-a oferit o imagine reală a incredibilului act de generozitate pe care această discuţie l-a reprezentat pentru TED.

Stephen Hawking:Cred că este foarte probabil că suntem singura civilizaţie pe o distanţă de câteva sute de ani lumină; altfel am fi auzit unde radio. Alterantiva este că civilizaţiile nu durează foarte mult, ci se autodistrug. CA: D-le Profesor Hawking, mulţumesc pentru acest răspuns. Noi îl vom considera ca pe un avertisment salutar, cred eu, pentru restul conferinţei noastre din această săptămână. D-le Profesor, vă mulţumim foarte mult pentru efortul extraordinar pe care l-aţi făcut, de a împărtăşi astăzi întrebările cu noi. Vă mulţumesc foarte mult. Aplauze