Shilo Shiv Suleman: Utilizarea tehnologiei pentru a înlesni visarea

Povestea mea începe chiar aici în Rajastan, cu doi ani în urmă. Eram în deșert, sub cerul înstelat împreună cu Mukhtiar Ali, câtărețul de origine Sufi. Și remarcam că nimic nu s-a schimbat de pe vremea epopeei indiene antice “Mahabharata”.

Pe vremuri, când noi indienii voiam să călătorim, săream într-o caleașcă și zburam peste ceruri. Acum facem același lucru cu avioanele. Pe atunci, când lui Arjuna, mărețul prinț războinic indian, îi era sete, își scotea arcul, țintea către pământ și țâșnea apă. Acum facem la fel cu perforatoare și mașinării.

Concluzia la care am ajuns a fost că magicul a fost înlocuit de mașinării. Și asta m-a întristat foarte mult. Mi-am dat seama că devenisem oarecum tehnofobă. Eram terifiată de ideea că mi-aș pierde abilitatea de a savura și aprecia apusul de soare fără camera foto la mine, fără prietenii de pe Twitter. Simțeam că tehnologia ar trebui să mărească farmecul, nu să-l distrugă.

Când eram mică, bunicul mi-a dat un ceas de buzunar din argint. Și această piesă de tehnologie veche de 50 de ani, a devenit un obiect magic pentru mine. A devenit o poartă poleită spre o lume plină cu pirați, epave și întruchipări în imaginația mea. Am simțit că celularele, ceasurile sofisticate și camerele foto ne-au oprit din visare. Ne-au stopat abilitatea de a fi inspirați. Așa că am intrat în această lume a tehnologiei, să văd cum o pot folosi să mențin farmecul, nu să-l distrug.

Ilustrez cărți de la 16 ani. Așa că atunci când am văzut iPadul, l-am vazut ca pe un instrument de povestire, care ar putea conecta cititorii de peste tot din lume. Ar ști cum îl ținem, ar ști unde suntem. Ar putea aduce laolată imagine și text, animație, sonor și atingere. Povestirea devine tot mai mult multi-senzorială. Dar cum o folosim?

Voi lansa acum Khoya, o aplicație de iPad interactivă. Spune: “ Pune-ți degetele pe fiecare luminiță”. -- ♫♫ Muzică ♫♫ scrie: “Această cutie aparține lui…” Așa că îmi scriu numele. și devin astfel un personaj în carte. La diverse intervale, primesc cîte o scrisorică – iPadul știe unde locuiesc datorită aplicației GPS – adresată chiar mie. Copilul din mine e foarte entuziasmat de astfel de posibilități.

Am vorbit mult despre lucruri magice. Nu mă refer la vrăjitori și dragoni, ci la genul de farmec din copilarie, la ideile pe care toți le aveam când eram copii. Ideea de licurici în borcan, din nu știu ce motiv, m-a captivat dintotdeauna. Așa că aici trebuie să înclini iPadul ca să eliberezi licuricii. Și ei îți vor lumina calea pe parcursul povestirii.

O altă idee care m-a fascinat copil fiind a fost că o întreagă galaxie putea încăpea într-o singură perluță. Așa că aici, fiecare carte și fiecare lume devine o mică perlă pe care o pot trage în acest ceasornic magic de pe ecran. Se deschide o hartă. Dintotdeauna, toate carțile de aventuri au avut hărți, dar aceste hărți au fost statice. Asta e o hartă care se mărește și luminează și devine sistemul tău de navigare de-a lungul cărții. Îți apare în diverse momente în carte. Așa că voi intra.

Alt aspect foarte important pentru mine e crearea unui conținut indian și totuși foarte contemporan. Acestea sunt Apsare. Toți am auzit de zâne și am auzit de nimfe, dar câți oameni din afara Indiei știu despre echivalentul lor indian, Apsarele? Aceste biete Apsare au fost încuiate în galeriile Indrei mii de ani într-o carte veche și mucegăită. Noi le aducem înapoi într-o poveste contemporană pentru copii, într-o poveste care adresează aspecte noi, precum criza ecologică. ♫♫ Muzică ♫♫

Apropo de criza ecologică, cred că o mare problemă a ultimilor 10 ani a inclus claustrarea copiilor în camerele lor, lipiți de calculatoare, fără să iasă afară. Dar acum, cu tehnologia mobilă, putem să-i scoatem afară, în natură, împreună cu tehnologia lor. Una din interacțiunile din carte te trimite într-o expediție, în care trebuie să ieși afară, să folosești camera foto de la iPad și să pozezi diferite lucruri din natură.

Când eram mică, aveam diverse colecții de bețe, roci, pietricele și scoici. Copiii nu mai fac asta acum. Prin readucerea la viață a acestui obicei din copilarie, trebuie să ieși afară și, într-un capitol, să faci o poză unei flori și apoi s-o etichetezi. În alt capitol, trebuie să pozezi o scoarță de copac iar apoi s-o etichetezi. Și într-un final creezi o colecție de poze digitale pe care o poți posta online. Un copil din Londra postează o poză cu o vulpe și scrie: “O, am vazut o vulpe azi”. Un copil din India zice “Am văzut o maimuță azi”. Și asta creează un fel de rețea socială în jurul acestor fotografii digitale pe care le-ai facut chiar tu.

În încercarea de-a integra farmecul cu Pamântul și cu tehnologia, există nenumărate posibilități. În urmatoarea carte intenționăm să avem o interacțiune în care iți iei iPadul afară, cu videoul pornit, și, cu ajutorul realitații augmentate, vezi niște spriduși animați apărând pe plantele din jurul casei tale. La un moment dat ecranul e plin cu frunze. Și trebuie să șuieri ca vântul, să le sufli ca să poți citi restul cărții.

Ne îndreptăm cu toții într-acolo, spre o lume în care forțele naturii se întrepătrund cu tehnologia iar magia și tehnologia devin tot mai îngemănate. Producem energie de la soare. Ne aducem copiii și pe noi înșine mai aproape de lumea naturii, readucem magia, bucuria și ce ne era drag în copilărie prin simpla ambianță a unei povești.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)