Sasa Vucinic investește în presa liberă

Video: Narator: Un eveniment văzut dintr-un punct de vedere oferă o impresie. Văzut dintr-un alt punct de vedere, oferă o impresie destul de diferită. Dar numai atunci când privești imaginea de ansamblu poți să înțelegi ce se întâmplă.

Sasha Vucinic: Este un clip deosebit, nu-i așa? Cred că, în 29 de secunde, spune mai multe despre puterea și importanța mediei independente cât aș putea spune eu într-o oră. Așa că m-am gândit că ar fi bine să încep cu el. Și, de asemenea, să încep cu puțină statistică. Conform unor studii importante, 83% din populația acestei planete locuiește în societăți fără presă independentă. Gândiți-vă la acest număr: 83% din populația de pe toată planeta nu știu cu adevărat se întâmplă în țările lor. Informația pe care o primesc este filtrată prin cineva care ori schimbă acea informație, sau o colorează, făcând ceva cu ea. Așadar, sunt privați de înțelegerea realității lor. Asta este doar să înțelegem cât de mare și de importantă este problema aceasta. Aceia dintre voi care sunt suficient de norocoși să trăiască în acele societăți care reprezintă 17%, cred că ar trebui să vă bucurați cât mai ține. Știți voi, duminică dimineața, răsfoind ziarul, îți bei cappuccino-ul. Bucurați-vă cât mai puteți. Deoarece după cum am auzit ieri, țările își pot pierde stelele de pe steagurile lor, dar își pot pierde și libertatea presei, Presupun că americanii de printre noi ne pot spune mai multe despre asta. Dar acesta este un alt subiect total separat. Să mă întorc la povestea mea.

Povestea mea începe... Povestea pe care vreau să o împărtășesc începe în 1991. Pe atunci, conduceam B92, singura formă independentă chiar singura media electronică din țară. Și presupun că ce împărțeam -- am avut acea viață obișnuită a singurei media independente din țară, care opera într-un mediu ostil, unde guvernul chiar vrea să îți facă viața mizerabilă. Și există și căi diferite. Da, era cocktailul obișnuit: niște amenințări, niște sfaturi prietenești, puțină poliție financiară, puțin control al taxelor, ca să ai pe cineva care nu pleacă niciodată din biroul tău. Dar ceea ce fac ei într-adevăr, care este foarte puternic, ceea ce au început să facă guvernele la sfârșitul anilor '90 dacă nu le plac companiile de media independente -- știți voi, îți amenință clienții de publicitate. Odată ce îți amenință agențiile de publicitate, forțele pieței sunt de fapt, știți voi, distruse, iar agențiile nu vor să mai vină -- indiferent cât înțeleg ele... nu vor să mai vină să cumpere spații pentru publicitate. Și devine o problemă să o scoți la liman.

La acea vreme la începutul anilor '90, am avut această problemă, care a fost supraviețuirea pe de o parte, dar ce a fost într-adevăr dureros pentru mine, amintiți-vă, începutul anilor '90, Iugoslavia se destrăma. Noi aveam în față o țară în decădere, într-o decădere încetinită. Și aveam cu toții totul înregistrat. Am avut abilitatea de a înțelege ce se întâmpla. Noi înregistram de fapt istoria. Problema era că a trebuit să reînregistrăm acea istorie o săptămână mai târziu; deoarece, dacă nu făceam asta, nu ne-am fi putut permite suficiente casete să păstrăm arhivele acelei istorii. Așa că dacă vă dădeam acea imagine, nu vreau să continui prea mult despre asta. În acel context un domn a venit în biroul meu la acel timp. Era încă 1991. El conducea o organizație a sistemelor media care încă funcționează, domnul încă își mai desfășoară activitatea. Și ce știam eu la vremea aceea despre sistemele media? Aș fi crezut că sistemele media erau organizații, care ar trebui să te ajute. Așadar am pus la cale două planuri pentru acea întâlnire, două planuri strategice: unul mic și unul mare. Cel mic era că voiam ca el să ne ajute să facem rost de acele casete, ca să putem păstra arhiva pentru următorii 50 de ani. Planul cel mare era să îi cerem un împrumut de 1.000.000 dolari. Deoarece credeam, și încă mai cred, că acele companii media independente și serioase sunt afaceri grozave. Și am crezut că B92 va supraviețui și va fi o companie grozavă odată ce Milosevici va dispărea, ceea ce s-a dovedit a fi adevărat. Acum este probabil prima sau a doua dintre cele mai mari companii media din țară. Și am crezut că singurul lucru de care aveam nevoie la acea vreme era un împrumut de 1.000.000 dolari care să ne ajute să trecem prin timpurile acelea grele.

Ca să fac scurtez povestea, domnul intră în birou, într-un costum și cravată superbe. I-am oferit ceea ce credeam a fi o explicație strălucită a situației politice și i-am explicat cât de greu și de dificil va fi războiul. De fapt, am subestimat atrocitățile, trebuie să recunosc. În fine, după toată acea explicație lungă, singura întrebare pe care a avut-o pentru mine - și nu glumesc - este că dacă plătim drepturi de autor pentru muzica difuzată a lui Michael Jackson. Aceasta a fost singura întrebare pe care a avut-o. A plecat și îmi amintesc că eram foarte supărat pe mine însumi, deoarece am crezut că există o instituție pe lume care oferă împrumuturi companiilor media. Este atât de evident, simplu și cineva ar fi trebuit să se gândească la acest lucru. Cineva ar fi trebuit să înceapă așa ceva. Și m-am gândit că sunt doar prost și nu o pot găsi. În apărarea mea vă spun că nu era Google în acea vreme; nu puteai căuta pe Google în '91. Și atunci m-am gândit că de fapt asta este problema mea. Trecem repede de aici, în 1995.

Am plecat din țară, am avut o întâlnire cu George Soros, încercând pentru a treia oară să-l conving ca fundația lui să investească în ceva care să opereze ca o bancă media. Și, de fapt, ce spuneam era foarte simplu. Lăsați caritatea; nu funcționează. Lăsați pomana; 20.000 de dolari nu ajută pe nimeni. Ceea ce ar trebui să faceți este să tratați companiile media ca pe o afacere. Este afacere peste tot. Afacerea media sau orice altă afacere trebuie să fie capitalizată. Și ceea ce au nevoie acești băieți, de fapt, este acces la capital. Așa că, la a treia întâlnire, argumentele sunt destul de bine exersate. La sfârșitul întâlnirii el a spus: "Uite, nu va funcționa; nu vei vedea banii înapoi niciodată; dar fundațiile mele vor da 500.000 de dolari ca să testezi idea. O să vezi că nu va funcționa." A spus: "Îți voi da o frânghie să te spânzuri singur." (Râsete) Am știut două lucruri după acea întâlnire. Primul, în niciun caz nu vreau să mă spânzur. Și al doilea, nu am nicio idee cum să fac să funcționeze. La nivel de concept, era un concept deosebit. Dar una este să ai un concept și este cu totul alt lucru să îl faci să funcționeze.

Așadar, nu aveam nicio idee cum ar putea asta să funcționeze. Am avut ideea greșită; credeam că putem fi o bancă. Știți cum sunt băncile - nu știu dacă sunt bancheri printre noi aici; îmi cer scuze, dar este cea mai bună meserie din lume. Găsești pe cineva respectabil care are mulți bani. Îi oferi și mai mulți bani; ți-i plătesc înapoi după un timp. Colectezi dobândă și nu faci nimic în rest. Așa că m-am gândit, de ce să nu ne implicăm și noi în acea afacere? (Râsete) Noi aveam primul nostru client, excelent. Primul ziar independent în Slovacia. Guvernul le-a tăiat de la toate posibilitățile de tipărire din Bratislava. Aici este cotidianul care a fost printat la 400 de km distanță de capitală. Este un cotidian cu un termen la ora 4 p.m. Ceea ce înseamnă că nu au sport; nu au ultimele știri; tirajul scade. Este un mod foarte frumos și sofisticat de a comasa economic un ziar cotidian. Au venit la noi pentru a cere un împrumut. Voiau... singurul lor mod de a supraviețui este să achiziționeze o tiparniță. Și am spus: "În regulă; să ne întâlnim; voi ne aduceți planul vostru de afaceri." Ceea ce au și făcut.

Începem întâlnirea. Primesc aceste două bucăți de hârtie, nu ca aceasta, format A4, mult mai mare. Multe numere acolo... Multe numere. Dar, oricum ai da-o, numerele nu au niciun sens. Și era cel mai bun lucru pe care-l puteau face. Noi eram cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face. Și așa am înţeles care era metoda noastră. Nu este vorba de o bancă. A trebuit chiar să mergem la aceste companii și să muncim pentru câștigul nostru, repunându-i pe picioare, înființând sisteme de management, Furnizând toate cunoștințele, cum se coordonează o afacere, pe de o parte, în timp ce ei știau cum să coordoneze, cum să creeze conținut.

Direct pe rezultate... De-a lungul acestor 10 ani, 40 milioane dolari în finanțare accesibilă, dobândă medie între 5% și 6%. În ultimul timp ne-am făcut de cap, cerând uneori 7%. O facem în 17 țări în curs de dezvoltare. Și iată cel mai uimitor număr. Rata de întoarcere a investiției - cea care îl îngrijora așa pe Soros - 97%. 97% din toate restituirile capitalului programate s-au întors la noi în timp. Ce anume finanțăm noi de obicei? Finanțăm orice are nevoie o companie media, de la tiparnițe, la transmițători. Mai important este că o facem ori sub formă de împrumuturi, dividende, închirieri... orice se potrivește, știți voi, sprijinind pe oricine. Dar ceea ce este mai important aici este pe cine finanțăm noi. Noi credem că, în ultimii 10 ani, companiile pe care le-am finanțat sunt de fapt cele mai bune companii media din țările în curs de dezvoltare. Aceea este o listă "Who is Who". Aș putea petrece ore discutând despre ei, deoarece sunt eroi în toate felurile posibile. Și pot, dar vă voi da poate doar unul, şi, în funcţie de timp, v-aș putea da două exemple legat de cei cu care colaborăm noi.

Am început să lucrăm în Estul și Centrul Europei și ne-am mutat în Rusia. Primul împrumut în Rusia a fost în Chelyabinsk. Pariez că jumătate dintre voi nici nu au auzit de acel loc. În sudul Rusiei este un tip pe nume Boris Nikolayevich Kirshin, care coordonează un ziar independent acolo. Orașul a fost închis până la începutul anilor '90 deoarece, surprinzător, ei produceau sticlă pentru avioanele Tupolev. În fine, el coordonează un ziar independent acolo. După doi ani de lucru cu noi, el devine cel mai respectat ziar în acea mică localitate. Guvernatorul a venit la el într-o zi, îl invită de fapt să vină la biroul său. El se duce și îl vede pe guvernator. Guvernatorul spune: "Boris Nikolayevich, înțeleg că faci o treabă bună și că sunteți cea mai respectată redacție din zona noastră. Și vreau să îți fac o ofertă. Mi-ai putea da redacția ta pentru următoarele nouă luni, deoarece am alegeri -- urmează alegerile peste nouă luni. Eu nu voi candida, dar este important pentru mine cine mă va urma. Așa că dă-mi mie ziarul pentru nouă luni. Și ți-o voi da înapoi. Nu am niciun interes să fac afaceri media. Cât ar costa?" Boris Nikolayevich a spus: "Nu este de vânzare." Guvernatorul a spus: "Atunci vă vom închide." Boris Nikolayevich a spus: "Nu, nu puteți să faceți asta." Șase luni mai târziu, redacția a fost închisă. Din fericire, am avut destul timp să-l ajutăm pe Boris Nikolayevich să își ia toate bunurile din acea companie și să-l aducem într-una nouă, să obțină toate listele de abonamente, să reangajeze personalul. Așa că ce a primit guvernatorul a fost un loc gol. Dar asta se întâmplă dacă faci afaceri media independente și dacă eşti un bancher pentru media independentă. Pare o poveste frumoasă.

Undeva acolo, de-a lungul drumului am deschis un centru de management media. Am făcut laboratorul media, pare o poveste grozavă. Dar există și o altă latură. A doua latură, ca în acest clip. Dacă duci camera deasupra, începi să te gândești la aceste numere din nou. 40 de milioane dolari în 10 ani, în peste 17 țări. Asta nu este prea mult, așa-i? Este de fapt o picătură în mare. Deoarece, atunci când te gândești la importanță, unele probleme despre care discutam aseară - la ultima sesiune am avut despre Africa și acei 50 de miliarde de dolari ipotetici destinați pentru Africa. Toate dintre acelea, nu toate, jumătate din problemele menționate aseară, responsabilitatea guvernului, corupția, cum luptăm împotriva corupției, a oferi voce celor neauziți, celor săraci, de aceea funcţionează media independentă. Și de aceea a fost inventată. Deci, din acea perspectivă, ce am făcut este de fapt doar o picătură de apă în mare din acea nevoie pe care am putea-o identifica. A noastră este doar o poveste.

Sunt sigur că în această camera sunt vreo 15 alte povești frumoase despre asociații non-profit care fac lucruri spectaculoase. Aici este problema; și vă voi explica cât de bine pot care este problema. Este numită strângere de fonduri. Imaginați-vă că o treime din această cameră este umplută cu persoane care reprezintă diferite fundații. Imaginați-vă ca două treimi de aici conduc organizații excelente, care fac o muncă foarte importantă. Acum imaginați-vă că una din două persoane de aici este surdă, nu aude și închideți luminile. Atât este de dificil să potrivești oamenii din partea aceasta a camerei cu oameni din partea cealaltă a camerei. Așa că ne-am gândit că este nevoie de o idee mare de a schimba, de a regândi conceptul de strângere de fonduri. În loc ca acești oameni să alerge în întuneric, să încerce să-și caute persoana potrivită, cine ar vrea, cine are aceleași obiective. În loc de asta, ne-am gândit că este... este nevoie să se inventeze ceva nou. Și am venit cu ideea de a emite obligațiuni, obligațiuni pentru libertatea presei. Dacă sunt investitori doritori să finanțeze deficitul bugetar al guvernului S.U.A., de ce să nu găsim investitori doritori să finanțeze deficitul libertății presei? Am decis să facem acest lucru în toamnă; le vom emite, probabil în denominări de câte 1.000 de dolari. Nu vreau să le fac prea multă reclamă; nu aceasta este ideea. Dar ideea este că, dacă reușim să le emitem, să găsim investitori suficienți pentru ca aceasta să fie considerată un succes, nu este nimic care să oprească următoarea organizație să înceapă să emite obligațiuni următoarea primăvară. Și acelea pot fi obligațiuni de mediu. Și atunci, peste două săptămâni, Iqbal Quadir își poate emite obligațiunile sale de electricitate în Bangladesh. Și înainte să-ți dai seama, orice cauză socială poate fi de fapt finanțată în acest mod.

Acum am început să visăm la 11:30, cu 55 de secunde rămase. Dar hai să ducem ideea mai departe. Faceți-o voi, începeţi în State, deoarece este... conceptele sunt foarte, foarte apropiate de mințile americanilor. Dar le puteți aduce și în Europa. Le puteți aduce în Asia. Puteți, odată ce aveți toate aceste lucruri importante, puteţi uşura treburile pentru investitori. Puneți toate obligațiunile într-un loc și ele stau și doar dau un clic. Odată ce aveți mai mult de 10, trebuie să dezvoltați un fel de matrice. Ce primesc investitorii? Pe deoparte financiar, pe de alta social. Așadar, ne gândim la un fel de agenție de rating, de tipul Morningstar. Spune că impactul social aici este spectaculos, de cinci stele. Din punct de vedere financiar, ei îți oferă un procent, doar o stea. Acum treceţi la ultimul pas. Odată ce le-ați pus pe toate laolaltă, nu este niciun motiv să nu aveți o piață pentru toate acestea, unde poți să te scapi de toate acele obligațiuni într-un mod foarte rapid. Și în acest fel îți organizezi finanțarea ca să nu mai fie camere întunecate, oameni orbi alergând dintr-o parte în alta să se găsească.

Mulțumesc!