Sanjay Pradhan: Bazele de date deschise îmbunătățesc asistența internațională

Am crescut în Bihar, cel mai sărac stat din India. Îmi amintesc, odată, pe la șase ani, am venit acasă și am găsit la intrare un cărucior cu cele mai bune dulciuri. Eu și cu frații mei am început să mâncăm și atunci s-a întors tata acasă. Se albise la față, îmi amintesc și acum cât am plâns când căruciorul cu dulciurile pe jumătate mâncate ne-a fost luat.

Mai târziu, am înțeles de ce tatăl meu fusese așa supărat. Acele dulciuri erau mită din partea unui contractor care încerca să-l facă pe tata să-i faciliteze un contract cu guvernul. Tatăl meu era responsabil cu construirea drumurilor din Bihar și adoptase o poziție fermă împotriva corupției, chiar dacă era hărțuit și amenințat. Lupta de unul singur, Bihar era și cel mai corupt stat al Indiei, oficialii se ocupau de propriul buzunar, în loc să-i servească pe cei săraci care n-aveau cum să-și exprime suferința cât timp nu puteau asigura copiilor mâncare și educație.

Am resimțit asta profund când am călătorit în sate izolate pentru a studia sărăcia. Cum mergeam din sat în sat, într-o zi eram atât de obosit și flămând încât aproape că am leșinat sub un copac, în căldura înăbușitoare. În acel moment, unul dintre cei mai săraci oameni din sat m-a invitat în cocioaba lui și mi-a dat să mănânc. Mai târziu am înțeles că acea mâncarea a fost hrana pe două zile pentru întreaga familie. Acest gest de profundă generozitate m-a urmărit și m-a făcut să-mi schimb scopul vieții. M-am hotărât să dau înapoi.

Mai târziu, m-am alăturat Băncii Mondiale care căuta să transfere ajutor de la țările bogate la țările sărace. Activitatea mea inițială s-a concentrat pe Uganda unde am negociat reforme cu Ministrul de Finanțe, astfel încât să se poată accesa împrumuturile. După ce am acordat împrumuturile, îmi amintesc, am mers în Uganda unde am văzut noile școli fără manuale, fără profesori, spitale fără medicamente, iar săracii tot fără niciun drept la opinie sau recurs. Era iarăși ca în Bihar.

Bihar reprezintă provocarea dezvoltării: sărăcie abjectă înconjurată de corupție. Pe glob, 1,3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de $1,25 pe zi, iar activitatea mea în Uganda reprezintă abordarea tradițională a acestor probleme care se practică din 1944, de când câștigătorii celui de-al Doilea Război Mondial, fondatorii, cei 500 de tați și o singură mamă, s-au adunat la New Hampshire, SUA, pentru a stabili instituțiile de la Bretton Woods, inclusiv Banca Mondială. Acea abordare tradițională a dezvoltării avea trei caracteristici de bază. 1: Transferarea resurselor de la țările bogate din Nord spre țările sărace din Sud, împreună cu rețeta reformelor. 2: Agențiile de dezvoltare care direcționau transferurile erau opace, puțin transparente relativ la obiectul finanțării sau rezultatele obținute. 3: Acordul cu țările în curs de dezvoltare se semna cu câțiva membri ai elitei guvernamentale ce interacționau minimal cu cetățenii, beneficiarii finali ai asistenței pentru dezvoltare.

Astăzi, aceste caracteristici se modifică datorită schimbărilor dramatice la nivel global. Disponibilitatea informațiilor, ajutorul deschis și guvernarea transparentă constituie împreună trei schimbări majore care transformă procesul dezvoltării și dau speranță rezolvării problemelor pe care le-am văzut în Uganda și Bihar.

Primul element esențial e disponibilitatea informațiilor. Acum, țările în curs de dezvoltare nu vor mai accepta ca atare soluțiile oferite de alții, de Statele Unite, Europa sau Banca Mondială. Ele se inspiră, speră, își iau informațiile practice din economiile de succes emergente în Sud. Vor să știe cum a reușit China să scoată 500 de milioane de oameni din sărăcie în 30 de ani, cum un program mexican, Oportunidades, a îmbunătățit educația și alimentația a milioane de copii. Există un sistem nou al fluxurilor de cunoștințe deschise, care nu călătoresc doar de la Nord la Sud, ci și de al Sud la Sud, sau chiar de la Sud la Nord cu programul mexican care inspiră New York-ul.

Odată cu disponibilizarea informației acestor transferuri nord-sud, se deschid și instituțiile pentru dezvoltate care intermediază aceste transferuri. A doua schimbare: ajutorul deschis. Recent, Banca Mondială a făcut publică baza sa de date, permițând accesul la 8.000 de indicatori sociali şi economici pentru 200 de țări, din ultimii 50 de ani, și a lansat o competiție globală de a crea aplicații inovatoare folosind aceste date. Instituțiile pentru dezvoltate deschid publicului larg proiectele pe care le finanțează. De ex. GeoMapping. În această hartă a Kenyei, punctele roșii reprezintă școlile finanțate de donatori, iar zonele în verde închis indică unde se află cei mai mulți copii neșcolarizați. Acest conținut media digital (mashup) arată că donatorii n-au finanțat nicio școală în zonele cu cei mai mulți copii neșcolarizați, ceea ce ridică noi întrebări provocatoare. Țintește oare asistența cea mai nevoiașă categorie de oameni? În felul acesta, Banca Mondială a cartat prin GeoMap 30.000 de proiecte din 143 de țări, iar donatorii folosesc o platformă comună pentru a-și carta toate proiectele. E un salt uriaș în transparență și responsabilizarea în derularea ajutorului.

Asta mă conduce la a treia și cea mai semnificativă modificare în dezvoltare: guvernarea deschisă. Guvernele, în prezent, se deschid pentru că cetățenii cer transparență și responsabilitate. De la Primăvara Arabă la mișcarea Anna Hazare din India, folosind mobile și media socială, cer nu doar responsabilitate politică, ci și pentru dezvoltare. Asigură guvernele serviciile cerute de cetățeni? De ex., câteva guverne din Africa și Europa de Est își deschid bugetele publicului.

Dar e mare diferență între un buget public și unul accesibil. Acesta e bugetul public. (Râsete) După cum vedeți, nu e accesibil sau ușor de înțeles pentru un cetățean de rând care încearcă să înțeleagă cum cheltuie guvernul resursele. Pentru a ataca problema, guvernele folosesc noi programe digitale de vizualizare a bugetului ca să fie mai ușor de înțeles pentru public. În această hartă a Moldovei, verdele indică districte cu cheltuieli mici în educație, dar cu rezultate educaționale bune, iar roșu indică opusul. Instrumente digitale ca acesta transformă rafturi de documente impenetrabile în vizualizare ușor de înțeles pentru public, iar cu această deschidere apar noi oportunități pentru cetățeni să contribuie cu feedback și să se angajeze împreună cu guvernul. În Filipine, în prezent, părinții și studenții pot da feedback în timp real pe un website, Checkmyschool.org, sau cu SMS, dacă există profesori și manuale în școli, aceeași problemă pe care am văzut-o în Uganda și Bihar. Iar guvernul răspunde. De ex., când s-a raportat pe acest website că 800 de elevi erau în pericol pentru că se sistaseră reparațiile din cauza corupției, Departamentul pentru Educație din Filipine a trecut la acțiune.

E uimitor că această inovație se răspândește de la Sud la Sud, din Filipine în Indonezia, Kenya, Moldova ș.a.m.d. În Dar-es-Salaam, Tanzania, chiar și o comunitate săracă a putut folosi aceste instrumente digitale ca să-și exprime aspirațiile. Așa arăta harta lui Tendale în August 2011. Dar în câteva săptămâni, studenții și-au putut folosi telefoanele mobile și o platformă open-source ca să carteze întreaga infrastructură a comunității. Ce-i minunat, cetățenii apoi au trimis feedback despre punctele sanitare sau sursele de apă care nu funcționau, concentrate în bulinele roșii pe care le vedeți, care în ansamblu oferă o reprezentare vizuală a vocii colective a săracilor. Azi chiar și Bihar se transformă și se deschide sub o conducere care promite un guvern transparent, accesibil și responsabil față de săraci.

Dar în multe părți ale lumii, guvernele nu sunt interesate să se deschidă sau să servească săracii și este o adevărată provocare pentru cei ce vor să schimbe sistemul. Aceștia sunt războinici singuratici ca tatăl meu și mulți, mulți alții. Esențial în munca pentru dezvoltare este de a ajuta acești războinici singuratici să-și dea mâna ca să-și poată depăși împreună condiția. De ex., în Ghana, reformatori curajoși din societatea civilă, parlament și guvern, au creeat o coaliție pentru contracte transparente în sectorul petrolului, și astfel mobilizați, reformatorii din Parlament investighează acum contractele dubioase. Aceste exemple dau noi speranțe, noi posibilități rezolvării problemelor văzute în Uganda sau celor cu care tata se confrunta în Bihar.

Acum doi ani, în 8 aprilie 2010, l-am sunat pe tata. Deși era noaptea târziu, la 80 de ani, redacta un document legal de interes public împotriva corupției întru-un proiect de șosele. Deși nu era avocat, a doua zi, a susținut singur cazul în instanță. A câștigat procesul, dar apoi, chiar în acea seară, a căzut și a murit. A luptat până la sfârșit, tot mai convins că pentru a combate corupția și sărăcia, nu doar guvernanții trebuie să fie onești, ci și cetățenii trebuie să se unească pentru a-și face vocile auzite. Aceștia au fost cei doi piloni ai vieții lui, iar călătoria pe care a făcut-o între ei a oglindit peisajul schimbării în dezvoltare.

Azi sunt inspirat de aceste schimbări și sunt fericit că la Banca Mondială adoptăm aceste noi direcții, o diferență semnificativă de la situația din Uganda acum 20 de ani. Trebuie să deschidem radical dezvoltarea ca informațiile să curgă în toate direcțiile inspirând practicienii, ca ajutorul să devină transparent, responsabil și eficient, ca guvernele să se deschidă, iar cetățenii să se angajeze și să fie împuterniciți alături de reformatorii din guvern. Trebuie să accelerăm aceste schimbări. Dac-o facem, vom vedea că vocile colective ale săracilor din Bihar, din Uganda și din alte părți vor fi auzite. Vom vedea că manuale și profesori vor apărea în școli pentru copiii lor. Vom vedea că acești copii au și ei o șansă reală de a sparge bariera sărăciei. Mulțumesc. (Aplauze) (Aplauze)