Ross Lovegrove vorbeste despre design-urile organice

Numele meu e Lovegrove. Cunosc doar noua Lovegrove, doi dintre ei sunt parintii mei. Ei sunt verisori primari, si stiti ce se intampla cand, stiti voi -- asa ca am o latura teribil de ciudata, cu care ma lupt tot timpul. Asa ca, pentru a trece cu bine ziua de astazi, am incercat sa ma disciplinez cu un discurs de 18 minute. Ma abtineam sa urinez. Ma gandeam ca daca ma tin destul de mult, o sa fiu concentrat la cele 18 minute. (Rasete)

Ok. Mi se spune Capitan Organic, ceea ce e o pozitie filozofica, dar si una estetica. Dar astazi as vrea sa va vorbesc despre iubirea formei si cum poate forma sa atinga sufletele si emotiile oamenilor. Nu cu mult timp in urma, nu cu multe mii de ani in urma, chiar traiam in pesteri, si nu cred ca ne-am pierdut acel sistem de codare. Raspundem atat de bine la forma, dar ce ma intereseaza pe mine este crearea formei inteligente. Nu ma intereseaza deloc blobism-ul sau orice alt gunoi superficial caruia i se da numele de design. Aceste -- acest consumerism indus artificial -- cred ca este o atrocitate. Lumea mea e lumea unor oameni ca Amory Lovins, Janine Benyus, James Watson. Sunt in acea lumea, dar lucrez pur si simplu din instinct. Nu sunt un om de stiinta. Poate ca as fi putut sa fiu unul, dar lucrez in aceasta lume unde am incredere in instinctele mele. Deci sunt un traducator al secolului 21 care traduce tehnologia in produse pe care le folosim zi de zi si cu care relationam in mod natural si frumos. Si ar trebui sa dezvoltam lucruri -- ar trebui sa dezvoltam ambalajul pentru idei care amplifica perceptiile oamenilor si respectul acestora pentru lucrurile pe care le scoatem din pamant si le transformam in produse folosite zilnic.

Deci, sticla de apa. O sa incep cu acest concept pe care il numesc DNA. DNA: design, natura, arta. Acestea sunt cele trei lucruri care imi conditioneaza lumea. Iata un desen de Leonardo da Vinci, facut cu 500 de ani in urma, inainte de a se inventa fotografia. Ne arata cum observarea, curiozitatea si instinctul lucreaza impreuna pentru a crea o arta uimitoare. Designul industrial este forma de arta a secolului 21. Oamenii ca Leonardo -- si nu au fost multi -- aveau aceasta curiozitate incredibil de instinctiva. Eu lucrez intr-o pozitie similara. Nu vreau sa sune pretentios, dar acesta este desenul meu facut pe o platforma digitala acum cativa ani -- in secolul 21, 500 mai tarziu. Este impresia mea despre apa. Impresionismul fiind una dintre cele mai valoroase forme de arte de pe planeta, asa cum o stim: un tablou de Monet costa, pe putin, 100 de milioane de dolari. Acum, folosesc un proces cu totul nou. In urma cu cativa ani, am reinventat procesul pentru a tine pasul cu oameni precum Greg Lynn, Tom Main, Zaha Hadid, Rem Koolhas -- despre care eu cred ca persevereaza si inoveaza cu noi idei fantastice si noi metode de a crea forma. Aceasta este o creatie complet digitala.

Aici vedeti prelucrarea, frezarea unui bloc de acrilic. Este ceea ce arat clientului, spune "Asta vreau sa fac". In acel moment, nu stiu daca este posibil. Este seducator, dar pur si simplu simt ca acest lucru este posibil. Asa ca mergem. Ne uitam la instrumente. Ne uitam la felul in care este produs. Sunt lucrurile invizibile pe care nu le vezi nicioadata in viata ta. Acesta este sunetul de fundal al design-ului industrial. Este ca o sculptura de Anish Kapoor curgand printr-o sculptura de Richard Serra. Este mai valoros decat produsul, in ochii mei. Eu nu am unul. Cand o sa fac ceva bani, o sa confectionez unul si pentru mine.

Acesta este produsul final. Cand mi l-au trimis, am crezut ca am esuat. Nu inspira niciun sentiment. Asa si trebuie. Abia atunci cand am turnat apa am inteles ca e ca o piele pentru apa in sine. Este un simbol al apei, si mareste perceptia oamenilor in ceea ce priveste design-ul contemporan. Fiecare sticla este diferita, ceea ce inseamna ca nivelul apei va rezulta intr-o forma diferita. Este individualism de masa redat de un singur obiect. Incape in mana. Incape in mainile bolnavilor de artrita. Incape in mainile copiilor. Intareste produsul, mozaicarea. Este un millefiori de idei. In viitor vor arata asa, pentru ca trebuie sa ne indepartam de acel tip de polimeri si sa-i folosim pentru echipmanet medical sau alte lucruri mai importante, poate, din viata. Biopolimerii, aceste noi idei de materiale, vor intra in joc intr-un deceniu, probabil. Nu arata la fel de interesant, nu-i asa? Dar pot sa ma ridic la nivelul asteptarilor. Nu am o problema cu asta. Creez design pentru aceste conditii, biopolimerii. Acesta este viitorul.

Am filmat acest clip in Cape Town, anul trecut. Aceasta este partea ciudata care iese la iveala. Ma intereseaza in mod special aceste lucruri care ma coplesesc. Nu stiu daca sa cad, stiti voi, in genunchi si sa plang. Nu stiu ce sa cred, dar stiu ca natura imbunatateste dand un scop mai important acelui lucru care exista deja, si ca ciudatenia este o consecinta a gandirii inovatoare. Cand ma uit la aceste lucruri, ele par normale pentru mine. Dar ele au evoluat in decursul a mai multi ani, iar ce incercam sa facem noi acum -- primesc un termen de 3 saptamani pentru a veni cu design-ul unui telefon. Cum sa fac un telefon in trei saptamani, cand aceste lucruri au nevoie de sute de milioane de ani pentru a evolua? Cum restrangi acest timp? Are legatura cu instinctul. Nu vorbesc despre telefoane care arata asa, si nu ma uit la design-uri arhitecturale care arata asa. Ma intereseaza numai structurile cresterii naturale, si formele frumoase pe care numai natura le poate crea. Cum curge asta prin mine si care este rezultatul este ceea ce incerc sa inteleg.

Aceasta este o scanare a antebratului uman. Este apoi amplificat prin prototipare rapida, pentru a dezvalui structura celulara. Am aceste desene in birou. Biroul meu este un amestec intre Muzeul de Istorie Nationala si un laborator NASA. Este un loc nefiresc, putin ciudat. Acesta este unul din exemplarele facute de mine. Este facut -- osul este facut dintr-un amestec de minerale anorganice si polimeri. Am studiat arta culinara in scoala timp de patru ani si, in acea experienta, care se numea stiinta domestica, un truc ieftin pentru a obtine o calificare stiintifica. (Rasete) De fapt, puneam marijuana in tot ce gateam -- (Rasete) -- si aveam acces la cele mai bune fete. Era fabulos. Baietii din echipa de rugby nu intelegeau, dar oricum -- aceasta este o bezea. Este un alt exemplu pe care il am. Bezeaua este facuta exact in acelasi mod, dupa estimarile mele, ca si osul. Este facuta din poizaharide si proteine. Daca torni apa deasupra, se dizolva. Am putea sa facem produse din mancare in viitor? Nu e o idee rea. Nu stiu. Trebuie sa vorbesc cu Janine si cu cativa alti oameni despre asta, dar cred instinctual care bezeaua poate deveni ceva, o masina -- nu stiu.

Ma mai intereseaza modelele de crestere: felul neinfranat in care natura creste lucrurile astfel incat forma sa nu fie o restrictie. Toate aceste forme interconectate ma inspira in tot ceea ce fac desi as putea ajunge sa fac ceva incredibil de simplu. Acesta este un detaliu de scaun, facut din magneziu. Arata dialogul dintre elemente si frumusetea gandirii ingineresti si biologice, reprezentate in principiu ca o structura osoasa. Oricare dintre aceste elemente poate fi atarnat pe un perete, sub forma unui obiect de arta. Este primul scaun din lume facut din magneziu. Producerea lui costa 1,7 milioane de dolari. Se cheama Go by Bernhardt, USA. A aparut in revista Time in 2001 reprezentand noua limba a secolului 21. Frate. Pentru cineva crescut intr-un satuc din Tara Galilor, este destul. Arata cum faci o forma holistica, ca in industria auto, si cum apoi dezmembrezi ceea ce ai nevoie. Este un mod de lucru absolut minunat. Este un mod de lucru divin. Este organic si esential. Este un design absolut fara umpluturi si cand te uiti la el. vezi fiintele umane. Esti binecuvantat. Cand se aplica la polimeri, poti schimba elasticitatea, fluiditatea formei.

Aceasta este o idee de scaun dintr-o bucata facut dintr-un polimer injectat. Natura formeaza gauri in lucruri. Da libertate formei. Indeparteaza tot ce este surplus. Asta fac si eu. Fac lucuri organice care sunt esentiale. Arata si funky dar nu plec de la ideea de a face lucruri funky pentru ca ar fi un lucru absolut rusinos. Pornesc de la formele naturale. Daca ducem ideea de tehnologie a fractalilor mai departe, sa luam exemplul unei membrane, micsorand-o constant asa cum face natura: aceasta ar putea fi sezutul unui scaun, ar putea fi talpa unui pantof sport, ar putea fi o masina. Wow. Haideti sa facem asta. Asta trebuie facut. Asta exista in natura. Observatia ne va permite sa importam procesele din natura in procesul de design, din viata de zi cu zi. Asta fac.

Asta e o expozitie care acum e in Tokyo. Se numeste Superlichiditate. Este o investigatie sculpturala, facuta de mine. E ca un Henry Moore al secolului 21. Cand vezi o opera semnata de Moore ti se ridica parul. Apare o conexiune spirituala uimitoare. Daca ar fi fost designer de masini, am fi condus cu totii una facuta de el. Pe vremea lui, platea cele mai mare taxe din Marea Britanie. Aceasta este puterea design-ului organic. Contribuie la simtul nostru de a fi, simtul de relationare cu alte lucruri, senzualitatea si, stiti voi, genul acel de -- pana si partea socio-erotica, care este foarte importanta.

Aceasta este creatia mea. Acesta este tot procesul meu. Acestea sunt vandute drept opere de arta. Sunt printuri foarte mari. Dar asa ajung eu la acel obiect. In mod ironic, acel obiect a fost creat de procesul Killarney, care este un proces nou-nout pentru secolul 21, si parca il aud pe Greg Lynn razand de mama focului, in timp ce spun asta. O sa va vorbesc mai tarziu despre asta. Cand ma uit la aceste imagini, vad lucruri noi. Sunt auto-inspirat. Structuri moleculare diatomice, radiolarii, lucrurile pe care nu le puteam vedea dar le putem face acum. Acestea sunt golite de continut. Ele sunt facute practic din nimic. Sunt facute din silice. De ce nu structuri de masini de genul asta? Coralul, toate aceste forte naturale elimina ceea ce nu au nevoie si ofera frumusete maxima. Noi trebuie sa fim in acel taram. Vreau sa fac lucruri de aceasta maniera.

Acesta este un scaun nou care ar trebui sa iasa pe piata in septembrie. Este pentru o companie numita Moroso din Italia. Este un scaun din polimer injectat cu gaz. Aceste gauri pe care le vedeti colo sunt foarte mici, versiuni reduse ale extremitatilor structurilor diatomice. Merge pe directia polimerului si veti vedea -- urmeaza o imagine care va arata imaginea in ansamblu. Este extraordinar ca exista companii in Italia care sustin acest fel de a visa. Daca vedeti umbrele care vin prin scaun, acestea sunt probabil mai importante decat produsul in sine dar nici nu are nevoie de mai mult. Spatarul lipsit de continut te lasa sa respiri. Indeparteaza orice material de care nu ai nevoie si de fapt inmagazineaza forma, deci -- mi-a venit sa dansez atunci.

La asta lucrez acum. Ma uit la structuri cu o singura suprafata si felul in care curg -- cum se intind si cum curg. Este bazat pe tipoligiile mobilei, dar nu asta este motivatia finala. Este facut din aluminiu, ca un opus al acestuia, si este crescut. A crescut in mintea mea, si apoi a crescut in privinta intregului proces prin care il trec. Aici este acum doua saptamani la CCP din Coventry, care construieste piese pentru masinile Bentley si asa mai departe. Este construit chiar acum, in timp ce vorbim, si va fi expus la Phillips, anul viitor, in New York. Am un spectacol mare cu Phillips Auctioneers. Cand vad aceste animatii, o Iisuse, sunt dat pe spate. Asta se intampla in studio-ul meu, in fiecare zi. Merg, calatoresc. Ma intorc. Un tip are asta pe un computer -- este ca si cum, o Dumnezeule. Asa ca incerc sa creez aceasta energie de inventie in fiecare zi, in studioul meu. Aceasta efervescenta, o supa incarcata de sens care livreaza idei. Produse cu suprafata unica. Mobila este una buna. Cum faci sa creasca picioare dintr-o suprafata. As vrea sa construiesc asa ceva intr-o zi. Si poate ca mi-ar placea sa o construiesc si din faina, zahar, polimeri, aschii de lemn -- Nu stiu, par uman. Nu stiu. As vrea sa experimentez in aceasta directie. Nu stiu. Daca as avea ceva timp. Aici latura ciudata isi face prezenta din nou, si multe companii nu inteleg acest lucru. Acum trei saptamani eram la Sony, in Tokyo. Au zis, "Da-ne visul". "Care este visul nostru? Cum batem Apple?" Am zis, "Un lucru e sigur, sa nu copiati Apple". Am spus "Incercati domeniul biopolimerilor". S-au uitat prin mine. Ce pierdere. In orice caz. (Rasete) Nu, e adevarat. Sa le-o trag. Da-i naibii. Stiti, adica. (Rasete)

Eu livrez, ei nu vor sa ia. Am aceasta imagine de 20 de ani. Am aceasta imagine a picaturii de apa de 20 de ani, stand pe un pat fierbinte. Aceasta este imaginea unei masini, pentru mine. Aceasta este masina viitorului. Este o picatura de apa. Am bombanit despre asta incat nu-mi vine sa cred de cand. Masinile sunt toate gresite. O sa va arat ceva ciudat acum. In toata lumea, au ras cand am aratat asta. Singurul loc in care nu au ras a fost in Moscova. Masinile sunt facute din 30,000 de componente. Cat de ridicol este asta? Nu puteai sa le faci din 300? Are forma unui aspirator, a unei tigai din carbon-nylon. Totul este integrat holistic. Se deschide si se inchide ca o cutie de paine. Nu exista motor. Are un panel solar montat pe spate, si sunt baterii in roti. Sunt dotate ca la Formula 1. Le dai jos de pe perete. Le bagi in priza. Si pleci in treaba ta. O masina cu trei roti: inceata, feminina, transparenta, asa ca poti vedea oameni din ea. Conduci diferit. (Rasete) Vezi acel lucru. Il faci. Il faci, dar nu anesteziat, separat de viata. E o gaura in fata, fara niciun motiv. Este o masina de oras. Iti faci drumul. Te dai jos. Conduci pana la o trompa. Te dai jos. Ea te ridica. Directioneaza panoul solar catre soare, si noaptea este o lampa de strada. (Aplauze) Asta se intampla cand te lasi inspirat intai de lampile de pe strada, si apoi faci masina. Aceste bule -- pot sa vad aceste bule cu aceste pachete de hidrogen, plutind in jur, pe pamant, conduse de inteligenta artificiala.

Cand am aratat asta in Africa de Sud, toata lumea spunea "Da, chiar, masina pe bat. Asa". Va puteti imagina? O masina pe bat. Daca o pui langa arhitectura contemporana, se simte natural, in opinia mea. Si asta fac si cu mobila mea. Nu mai pun mobila de Charles Eames in cladiri. Uitati de asta. Mergem mai departe. Incerc sa construiesc mobila care sa se potriveasca cu arhitectura. Incerc sa construiesc sisteme de transport. Lucrez la o intreaga aeronava pentru Airbus -- fac toate aceste lucruri, in incercarea de a forta aceste case de vis inspirate din natura. Voi incheia cu doua lucruri.

Aceasta este steriolitografia unei scari. Este cu dedicatie catre James Watson. Am construit asta pentru studio-ul meu. M-a costat 250.000 de dolari s-o construiesc. Cei mai multi se duc si isi cumpara un Aston Martin. Eu am construit asta. Astea sunt informatiile care vin cu ea. Incredibil de complex. A durat doi ani de zile, pentru ca voiam un design fara adaosuri. Lucruri slabe, eficiente. Produse sanatoase. Aceasta e construita din compoziti. Este un singur element care se roteste pentru a crea un element holistic, si asta de aici este o balustrada din fibra de carbon care se sprijina in doua locuri. Materialele moderne ne permit sa construim lucruri moderne. Aceasta este o poza din studio. Asa arata cam in fiecare zi. Nu ai vrea sa ai frica de inaltimi, daca cobori pe ea. Practic, nu este nicio balustrada. Nu trece niciun standard. (Rasete) Cui ii pasa? (Rasete) Da, si are o balustrada interna care ii da forta. Este o integrare holistica.

Acesta este studio-ul meu. Este sub pamant. Este in Notting Hill langa toate mizeriile -- stiti voi, prostituate si toate alea. Este langa studio-ul original al lui David Hockney. Are un sistem de iluminare care se schimba, in decursul zilei. Angajatii mei se duc la pranz. Usa se deschide. Se intorc, pentru ca de obicei ploua, si prefera sa stea in studio. Aceasta este studio-ul meu. Craniul de elefant de la Universitatea din Oxford, 1988. L-am cumparat anul trecut. Sunt foarte greu de gasit. Daca cineva are un schelet de balena si este dispus sa mi-l vanda, l-as pune in studio. O sa ma intersectez putin cu cateva lucruri pe care o sa le vedeti in video. Este un video pe care l-am facut la ora 3 dimineata doar pentru a va arata cum este lumea mea reala. Nu vedeti niciodata asta. Nu vedeti niciodata arhitecti sau designeri care isi arata lumea lor adevarata.

Se numeste Plasnet. Este un policarbon -- un scaun nou din bio-policarbonat pe care il fac in Italia. Prima bicicleta din bambus cu ghidon pliabil. Ar trebui sa mergem pe totii pe o bicicleta ca asta. In timp ce chinezii cumpara toate masinile de doi lei, noi ar trebui sa mergem pe astfel de biciclete. Contrabalans. Cum spun, este un amestec intre Muzeul Natural de Istorie si laboratorul NASA. Este plin de prototipuri si obiecte. Este auto-inspirational. In rarele clipe pe care le petrec acolo, chiar ma bucur de el si vin foarte multi copii -- foarte foarte multi copii. Sunt un magnet pentru toti acei copii de investitori bancari -- labarii.

Asta -- imi pare rau -- (Rasete) -- este o samanta solara. Este un concept pentru noua arhitectura. Acest lucru de sus este prima lampa de gradina alimentata cu energie solara -- prima produsa. Giles Revell ar fi trebuit sa va vorbeasca astazi -- poze uimitoare ale lucrurilor pe care nu le puteti vedea. Primul model sculptural pe care l-am facut pentru acel lucru, in Tokyo. O multime de lucruri. Este un scaun in forma de frunza -- acel lucru auriu este numit Frunza. Este facut din Kevlar. Pe perete este cartea mea numita "Supernatural", care imi aminteste ce am facut, pentru ca uit. Este si o caramida aerata pe care am facut-o in Limoges anul trecut, in Concepte pentru Noua Ceramica in Arhitectura. [Neclar], lucrand la ora 3 dimineata -- si nu platesc orele suplimentare.

Orele suplimentare sunt pasiunea pentru design, asa ca fie intri in club fie nu. Nu, este adevarat. Este adevarat. Oameni precum Tom si Greg -- calatorim cum voi nu puteti -- este loc pentru tot. Nu stiu cum reusim. Saptamana viitoare sunt la Electrolux in Suedia, apoi sunt in Beijing, vineri. Vedeti voi cum ati putea face asta. Si cand vad pozele lui Ed ma gandesc, de ce ma mai duc in China? E adevarat. E adevarat. Pentru ca exista un suflet in acest lucru. Ne trebuie un nou instinct, pentru secolul 21. Trebuie sa combinam toate aceste lucruri. Daca toti oamenii care au vorbit in aceasta perioada ar lucra impreuna la o masina, ar fi o bucurie absoluta. Deci, aici este un nou sistem X-light pe care-l fac in Japonia. Acestia sunt pantofii Tuareg din Africa de Nord. Aici e o masca Kifwebe. Acestea sunt sculpturile mele. Un mulaj din jeleu de cupru. Suna ca o intrebare la un concurs de cultura generala sau ceva, nu-i asa? Deci, am cam terminat. Multumesc, James, pentru marea inspiratie. Multumesc foarte multe. (Aplauze)