Roger Ebert: Refacerea vocii mele

Acestea sunt cuvintele mele, dar asta nu este vocea mea. Acesta e Alex, cea mai bune voce digitală pe care am putut s-o găsesc, și care vine ca accesoriu standard pe fiecare Macintosh. Majoritatea vieții mele nu m-a preocupat abilitatea mea de a vorbi. Era ca respiratul. În acele zile trăiam într-un rai închipuit. După ce operațiile de cancer mi-au luat abilitatea de a vorbi, mânca sau bea, am fost forțat să intru în această lume virtuală în care un calculator îndeplinește pentru mine o parte din viața mea.

De mai multe zile ne-am bucurat de vorbitori eminenți și articulați, aici la TED. Și eu eram în stare să vorbesc așa. Poate nu eram așa de deștept, dar eram cel puțin la fel de vorbăreț. Vreau să dedic discursul meu de azi actului vorbirii și cum actul vorbirii sau al nevorbirii e legat așa de permanent de identitatea cuiva încât forțează nașterea unei persoane noi când este luat. Însă, am găsit că ascultatul unei voci de calculator pentru o durată mai mare poate fi monotonă. Deci am decis să recrutez câțiva din prietenii mei TED pentru a citi cuvintele mele. Voi începe cu soția mea, Chaz.

Chaz Ebert: "Chaz a fost cea care a stat lângă mine în timpul celor trei încercări de reconstrucție a fălcii mele și de refacere a abilității mele de a vorbi. Prima operație chirurgicală a fost pentru reapariția cancerului la glanda salivară în 2006, mă așteptam să ies din spital la timp pentru a mă întoarce la emisiunea mea de revizii de filme 'Ebert și Roper la cinema.' Am preînregistrat suficiente emisiuni pentru cele șase săptămâni de operații chirurgicale și recuperare. Doctorii au luat o bucată de os din piciorul meu și niște țesut din umărul meu pentru a le modela într-o nouă falcă. Limba, laringele și corzile vocale erau încă sănătoase și neafectate."

(Râsete)

(Râsete)

"Eram optimist și totul era bine în lume. Prima operație a fost un mare succes. M-am văzut în oglindă și arătam destul de bine. Peste două săptămâni eram gata să mă întorc acasă. Foloseam iPod-ul meu pentru a reda cântecul lui Leonard Cohen 'Sunt bărbatul tău' pentru doctori și infirmiere. Deodată am avut o sângerare catastrofică. Mi s-a rupt artera carotidă. Slavă Domnului eram încă în camera de spital și doctorii erau chiar acolo. Chaz mi-a spus că dacă, cântecul nu ar fi ținut așa de mult, puteam fi deja în mașină, în drum spre casă, și aș fi murit. Așa că, Leonard Cohen îți mulțumesc, pentru că mi-ai salvat viața."

(Aplauze)

"A fost o a doua operație -- care a rezistat pentru cinci sau șase zile și apoi a cedat de asemenea. Iar apoi o a treia încercare, care m-a peticit destul de bine, până a cedat. Un medic din Brazilia a spus că el nu a văzut pe cineva supraviețuind după o ruptură a arterei carotide. Și înainte de a pleca din spital, după un an de spitalizare, eu am avut șapte rupturi ale arterei carotide.

Nu a existat o anumită zi când cineva mi-a spus că nu voi mai vorbi; pur și simplu a devenit evident. Vorbirea umană este o ingenioasă manipulare a respirației în camera de sunet a gurii și a sistemului respirator. Trebuie să fim în stare să reținem și să manipulăm respirația pentru a putea forma sunete. În consecință, sistemul trebuie să fie in primul rând etanș pentru a putea captura aerul. Deoarece mi-am pierdut falca inferioară, nu mai puteam realiza etanșarea, deci limba mea și restul echipamentului meu vocal au devenit fără putere."

Dean Ornish: "La început pentru multă vreme am scris mesaje într-un caiet de notițe. Apoi am încercat să tastez cuvintele pe laptop și să utilizez vocea lui artificială. Asta era mai rapid și nimeni nu trebuia să încerce să-mi citească scrisul de mână. Am încercat mai multe voci de calculator disponibile online, și pentru câteva luni am avut un accent britanic, pe care Chaz a numit-o Sir Lawrence." (Râsete) "A fost cea mai clară pe care am găsit-o. Apoi Apple a scos vocea Alex, care era cea mai bună auzită de mine. Știa lucruri ca diferența între un semn de exclamare și unul de întrebare. Când vedea un punct, știa cum să facă să sune o propoziție ca și cum s-ar termina, în loc s-o lase în aer. Sunt tot felul de linii de cod HTML pe care le poți utiliza pentru a controla modularea vocii de calculator, iar eu am experimentat cu ele. Pentru mine, toate au o problemă fundamentală: sunt prea lente. Când mă găsesc într-o situație conversațională, trebuie să tastez repede și să răspund imediat. Oamenii nu au timpul sau răbdarea să aștepte după mine să experimentez pentru fiecare cuvânt sau frază.

Dar ce valoare are pentru noi sunetul propriei voci? Cum afectează asta personalitatea cuiva? Când oamenii aud vocea Alex pronunțând cuvintele mele, oare se simt mai detașați? Oare creează asta o separare sau o distanță între persoanele care vorbesc? Cum m-am simțit fără să pot vorbi? M-am simțit și încă mă simt foarte departe de restul oamenilor. Fără laptop mă simt incomod. Chiar și cu laptop, sunt conștient că majoritatea oamenilor n-au răbdare pentru dificultățile mele de vorbire.

Așa că Chaz a sugerat să găsim o companie care să facă o voce personalizată folosind vocea mea din emisiunile televizate dintr-o perioadă de 30 de ani. La început am fost împotrivă. M-am gândit că ar fi sinistru să-mi aud propria voce venind dintr-un calculator. Era ceva liniștitor într-o voce care nu era a mea. Dar apoi am decis să încerc. Așa că am contactat o companie din Scoția care crea voci de calculator personalizate. Ei nu făcuseră vreo voce din materiale înregistrate. Toate vocile lor au fost create de un vorbitor înregistrând cuvintele originale într-o cabină insonorizată. Dar erau doritori să încerce.

Așa că le-am trimis multe ore de înregistrări cu vocea mea, inclusiv câteva comentarii audio pe care le-am făcut pentru filme pe DVD-uri. Și suna ca mine, chiar era bine. Și era un motiv pentru asta, chiar eram eu. Dar nu a fost așa de simplu. Înregistrările mele de la emisiunile TV erau inutile fiindcă erau implicate prea multe alte sunete -- sunetul filmelor sau Gene Siskel certându-se cu mine." (Râsete) "Și cuvintele mele aveau de multe ori un anumit accent care nu se potrivea prea bine într-o propoziție.

Vă las să ascultați o mostră din acea voce. Acestea sunt câteva comentarii înregistrate pentru o emisiune Oprah Winfrey, unde am apărut împreună cu Chaz. Și iată vocea pe care o numim Roger Jr. sau Roger 2.0."

Roger 2.0: Oprah, nu pot să-ți spun cât de grozav e să fiu iar în emisiunea ta. Am vorbit multă vreme și acum suntem din nou aici. Aceasta e prima versiune a vocii mele de calculator. Mai are nevoie de îmbunătățiri, dar cel puțin sună ca mine și nu ca HAL 9000. Când l-am auzit prima dată, mi-a trecut un fior pe şira spinării. Când tastez ceva, această voce va spune ceea ce am tastat. Când citesc ceva, va citi cu vocea mea. Am tastat aceste cuvinte în avans, deoarece cred că nu ar fi fost interesant să stați aici privind cum tastez.

Vocea a fost creată de o companie din Scoția numită CereProc. Mă face să mă simt bine că multe din cuvintele auzite acum au fost întâi pronunțate în timp ce comentam 'Casablanca' sau 'Cetățeanul Kane'. Aceasta e prima voce creată de ei pentru un individ. Există mai multe voci foarte bune disponibile pe calculatoare, dar toate sună ca altcineva, în timp ce această voce sună ca mine. Plănuiesc s-o utilizez la televiziune, radio și pe Internet. Oamenii care au nevoie de o voce trebuie să știe că majoritatea calculatoarelor sunt livrate cu sisteme de vorbire incluse. Mulți oameni cu probleme de vedere le folosesc pentru a citi singuri pagini de web. Dar trebuie să spun că în clasa întâi îmi spuneau că vorbesc prea mult, și acum încă mai pot face asta.

(Râsete)

Roger Ebert: Așa cum auziți, sună ca mine, dar cuvintele sar în sus și în jos. Intonația nu e naturală. Oamenii buni din Scoția continuă să-mi îmbunătățească vocea, și sunt optimist în această privință. Dar până acum vocea Alex din Apple este cea mai bună auzită de mine. Am scris despre ea pe blog și chiar am primit un comentariu de la actorul care interpreta Alex. Spune că a înregistrat multe ore cu intonații diferite pentru a fi utilizate în voce. E nevoie de un eșantion foarte mare.

John Hunter: "Toată viața mea am vorbit fără oprire. Acum mi-am pronunțat ultimele cuvinte și nici nu-mi amintesc prea bine care au fost ele. Mă simt ca eroul din povestirea lui Harlan Ellison cu titlul 'Nu am gură și trebuie să strig.' David Christian ne-a explicat miercuri ce fracțiune minusculă reprezintă rasa umană din durata de viață a universului. Pentru majoritatea milioanelor și miliardelor de ani, nu a existat deloc viață pe Pământ. Pentru majoritatea anilor cu viață pe Pământ nu a existat viață inteligentă. Abia după ce am învățat să trecem cunoștințele de la o generație la următoarea, a devenit posibilă civilizația. În termeni cosmologici, asta a fost cu 10 minute în urmă. În final a sosit unealta cea mai avansată și misterioasă a omenirii: computerul. Asta s-a întâmplat mai ales în timpul vieții mele.

Primele din cele mai timpurii calculatoare au fost construite în orașul meu natal, Urbana, locul de naștere a lui HAL 9000. Când am auzit discursul uimitor al lui Salman Khan, miercuri, despre site-ul web Academia Khan, care predă sute de materii elevilor din toată lumea, m-a lovit o amintire. Era prin 1960. Ca reporter la un ziar local și încă în liceu, am fost trimis la laboratorul de calculatoare al Universității Illinois, pentru a lua un interviu creatorilor unui lucru numit PLATO. Erau inițialele pentru Logică Programată pentru Operații de Predare Automate. Era un sistem de instruire asistat de calculator, care în acele zile rula pe un calculator numit ILLIAC. Programatorii spuneau că poate ajuta elevii la învățat.

Mă îndoiesc că în acea zi cu 50 de ani în urmă, ei ar fi visat măcar la realizările lui Salman Khan. Dar nu asta e important. Important e că PLATO a fost cu doar 50 de ani în urmă, o clipită în timp. A continuat să se dezvolte și să opereze sub diverse forme pe calculatoare din ce în ce mai sofisticate, până acum cinci ani. Am înțeles din Wikipedia că, pornind de la acel început modest, PLATO a realizat forumuri, mesagerie, testare online, email, camere de chat, limbaje pentru imagini, mesagerie instant, partajarea distantă a ecranului și jocuri cu mai mulți jucători.

"Întrucât și primul browser web a fost dezvoltat în Urbana, se pare că orașul meu natal din sudul Illinois a fost locul de naștere a majorității universului virtual, online pe care-l ocupăm azi. Dar nu sunt aici din partea Camerei de Comerț." (Râsete) "Sunt aici ca un om care vrea să comunice.

Toate astea s-au întâmplat în viața mea. Am început să scriu pe un calculator în anii 1970, când unul din primele sisteme Atech a fost instalat la Chicago Sun Times. Am stat la coadă la Radio Shack pentru a cumpăra unul din primele Model 100. Și când le-am spus oamenilor din sala presei de la Premiile Academiei (Oscar) că ar face bine să instaleze niște linii telefonice pentru conexiuni Internet, ei nu știau despre ce vorbeam. Primul meu calculator desktop a fost un DEC Rainbow. Îl mai ține cineva minte?" (Aplauze) "Sun Times m-a trimis la Festivalul de filme de la Cannes cu un calculator portabil de mărimea unei valize, numit Porteram Telebubble. Am devenit membru Compuserve când acesta avea mai puțini membri decât actuala mea rețea de pe Twitter."

(Râsete)

CE: "Toate acestea s-au întâmplat într-o clipită. Este de neimaginat ce se va întâmpla în viitor. Mă simt incredibil de norocos să trăiesc în acest moment din istorie. De fapt, sunt norocos să mai trăiesc în istorie, fiindcă fără inteligență și memorie nu există istorie. Vreme de miliarde de ani universul a evoluat complet inconștient. Acum trăim în era Internetului, care pare să creeze o formă de conștiință globală. Și din cauza ei, eu pot comunica la fel de bine ca înainte. Ne naștem într-o cutie spațio-temporală. Folosim cuvinte și comunicare pentru a evada din ea și să ajungem la alții.

Pentru mine Internetul a început să fie o unealtă utilă iar acum a devenit ceva pe care mă bazez pentru existența mea zilnică. Nu pot vorbi, pot tasta doar cu o anumită viteză. Vocile de calculator nu sunt foarte sofisticate câteodată, dar cu calculatorul meu, pot comunica mai larg decât oricând înainte. Simt de parcă blogul meu, emailul meu, Twitter și Facebook mi-ar fi dat un înlocuitor pentru conversația zilnică. Ele nu sunt o îmbunătățire, dar sunt cel mai bun lucru pe care-l pot face. Ele îmi dau o posibilitate de a vorbi. Nu toată lumea are răbdarea soției mele, Chaz. Dar online toată lumea vorbește cu aceeași viteză.

Această întreagă aventură a fost o experiență de învățare. De fiecare dată când a cedat o operație, am rămas cu mai puțină carne și oase. Acum nu mai am deloc falcă. În timp ce recoltau țesut din umerii mei, operațiile mi-au produs durere de spate și mi-au redus abilitatea de a umbla. Este ironic că picioarele sunt în regulă, și sunt umerii cei care mă încetinesc. Când mă vedeți azi, arăt ca fantoma de la operă."

Dar nu, nu arăți așa.

(Râsete)

(Aplauze)

"E în firea umană să privești la unul ca mine și să presupui că mi-am pierdut mintea. Oamenii --" (Aplauze) "Oamenii vorbesc tare --"

Îmi pare rău. Scuzați-mă.

(Aplauze)

"Oamenii îmi vorbesc tare și rar. Câteodată presupun că sunt surd. Sunt oameni care nu vor să mă privească în ochi."

Credeți-mă, el nu a vrut prin asta să -- oricum, lăsați-mă doar s-o citesc. (Râsete) N-ar trebui să-ți lași soția să citească așa ceva.

(Râsete)

"Este în firea umană să nu privești la boală. Nu apreciem o aluzie la propria mortalitate fragilă. De aceea scrisul pe Internet mi-a salvat viața. Abilitatea mea de a gândi și de a scrie nu au fost afectate. Iar pe web, vocea mea reală își găsește exprimarea. Am întâlnit de asemenea mulți alți omeni cu invalidități care comunică în acest mod. Unul din prietenii mei de pe Twitter poate tasta doar cu degetele de la picioare. Unul din cele mai vesele bloguri de pe web este scris de un prieten de al meu numit Ologul Deștept." (Râsete) "Căutați-l pe Google și vă va face să râdeți. Toți acești oamei spun, într-un fel sau în altul, că ceea ce vezi nu e tot ce obții.

Așa că nu am venit aici să mă plâng. Am multe care mă fac fericit și alinat. Se pare că, cel puțin acum, nu mai am cancer. Scriu la fel de bine ca oricând. Sunt productiv. Dacă aș fi fost în această stare cu câteva momente cosmologice înainte, aș fi fost izolat ca un pustnic. Aș fi fost prins în capcana propriului cap. Datorită dezvoltării cunoașterii umane, datorită revoluției digitale, am o voce, și nu trebuie să țip."

RE: Așteptați. Mai am un lucru de adăugat. Un tip merge la psihiatru. Psihiatrul spune: "Ești nebun." Tipul spune: "Vreau o a doua opinie." Psihiatrul spune: "În regulă, ești urât."

(Râsete)

Știți cu toții testul pentru inteligența artificială -- testul Turing. Un expert uman are o conversație cu un om și cu un calculator. Dacă expertul nu poate deosebi mașina de om, mașina a trecut testul. Eu propun acum un test pentru vocile de calculator -- testul Ebert. Dacă o voce de calculator poate spune cu succes o glumă și s-o livreze la fel de bine ca Henny Youngman, atunci eu vreau acea voce.

(Aplauze)