Robert Wright: Evoluția compasiunii

Voi vorbi despre compasiune si despre regula de aur din perspectiva laica si într-un fel din perspectiva stiintifica. Voi incerca sa va ofer un pic din istoria progresiva a compasiunii si a regulii de aur. Uneori voi folosi limbaj clinic asa ca nu va suna recomfortant ca discutiile obisnuite despre compasiune. Vreau sa va previn.

Subliniez de la bun inceput: Compasiunea e minunata. Regula de aur e minunata. Sunt un mare fan al ambelor. Si cred ca e minunat ca religiile lumii, liderii religiilor lumii declara compasiunea si regula de aur ca principii fundamentale indispensabile credintei lor.

In acelasi timp nu cred ca religiile merita tot creditul. Natura le-a dat o mana de ajutor aici. Voi demonstra in seara aceasta ca regula de aur si compasiunea sunt, intr-un fel, intrinseci naturii umane. Dar de asemenea voi dovedi ca odata ce intelegem felul in care sunt intrinseci naturii umane realizam ca doar afirmarea compasiunii si a regulii de aur nu e suficienta. Multa munca trebuie sa urmeze.

O scurta lectie de istoria compasiunii: La inceput exista compasiunea si nu ma refer doar la momentul aparitiei fiintelor umane, ci chiar inainte de asta. Cred ca, probabil in linia evolutiei umane, inainte chiar de a exista Homo sapiens, sentimente cum ar fi compasiunea, iubirea si simpatia si-au facut oarecum loc in fondul genetic, si biologii au o idee destul de clara cum s-a intamplat asta prima data.

S-a intamplat prin aplicarea principiului cunoscut de selectia aproapelui. Ideea de baza a selectiei aproapelui e aceea ca daca un animal simte compasiune pentru o ruda apropiata si aceasta compasiune determina animalul sa-si ajute ruda, atunci, compasiunea va sfarsi prin a ajuta genele în perpetuarea compasiunii. Deci, din punctul de vedere al unui biolog, compasiunea e de fapt modalitatea prin care o gena se ajuta pe sine insasi.

V-am avertizat ca nu va fi prea placut. Voi ajunge și acolo. Sper sa devina putin mai placut. Pe mine nu ma deranjeaza foarte mult, ca rationamentul darwinist asupra compasiunii e interesul propriu, la nivel genetic. De fapt, vestea proasta in selectia aproapelui e ca acest gen de compasiune e implementat in mod firesc doar in cadrul familiei. Asta-i partea proasta. Partea buna e că această compasiunea e fireasca. Vestea proasta e ca aceasta compasiune ce tine de favorizarea aproapelui e in mod natural limitata la familie.

Mai sunt vesti bune care au aparut de-a lungul evolutiei, un al doilea gen de logica evolutiva. Biologii o numesc altruism reciproc. Aici, ideea principala este: Compasiunea va determina sa faceti lucruri bune pentru persoane care, mai apoi, vor returna favorul. Stiu ca aceasta persectiva asupra compasiunii nu-i exaltantă ca altele auzite in trecut. dar, din perspectiva unui biolog, compasiunea altruismului reciproc opereaza din interes propriu. Oamenii nu sunt constienti de asta cand simt compasiune. Nu opereaza constient din interes propriu, dar pentru un biolog, asta e motivatia. Si astfel, ajungem sa extindem compasiunea asupra prietenilor si aliatilor.

Sunt sigur ca, daca unui prieten apropiat i s-ar intampla ceva ingrozitor, multora din voi v-ar parea foarte rau. Dar, daca cititi in ziar ca ceva ingrozitor s-a intamplat cuiva de care n-ati auzit niciodata, probabil nu va afecteaza. Asa e natura umana. Deci, asta-i inca o poveste cu vesti bune si rele. E bine ca aceasta compasiune a fost extinsa in afara familiei de aceasta motivatie evolutiva. Vestea proasta e ca nu aduce cu sine compasiunea universala. Deci, mai avem de lucru.

Mai exista un rezultat al acestei dinamici de altruism reciproc, care cred ca-i o veste buna, anume ca manifestarea altruismului reciproc in specia umana i-a facut pe oameni sa dobandeasca o apreciere intuitiva a regulii de aur. Nu afirm neaparat ca regula de aur e inscrisa in gene, dar poti merge intr-un trib de vanatori-culegatori care n-au fost expusi niciuneia din marile traditii religioase, niciunei etici filozofice, si veti descoperi, daca veti petrece timp cu acesti oameni, ca, in principiu, ei cred ca o fapta buna merita o alta fapta buna, si ca faptele rele ar trebui pedepsite. Psihologii evolutionisti cred ca aceasta intuitie isi are originea in gene. Deci, ei inteleg ca, daca vrei sa fii tratat bine, trebuie sa-i tratezi bine pe ceilalti. Si e benefic sa-i tratezi pe ceilalti bine. E aproape o intuitie innascuta.

Deci, asta e partea buna. Acum, daca ati fost atenti, probabil ati anticipat ca exista si vesti proaste, ca n-am ajuns inca la iubirea universala, si, e adevarat pentru ca, desi regula de aur e fireasca, tot firesti sunt si exceptiile de la regula de aur.

De exemplu, niciunul din noi nu vrem sa ajungem la inchisoare, dar cu totii credem ca exista oameni care ar trebui inchisi. Adevarat? Deci gândim c-ar trebui sa-i tratam diferit de cum am vrea noi sa fim tratati. Avem si o explicatie pentru asta. Faptele lor rele ne valideaza convingerea ca trebuie sa ajunga la inchisoare.

Niciunul nu extindem regula de aur cu adevarat nelimitat si universal. Avem capacitatea de-a evidentia exceptiile, de a-i include pe oameni in categorii speciale. Si problema e ca in cazul trimiterii oamenilor la inchisoare, aveti impartialitatea determinarii juridice, prin intermediul careia stiti cine e exclus de la regula de aur, dar in viata de zi cu zi, in felul in care luam deciziile cu privire la cei carora nu le vom aplica regula de aur folosim o formula mult mai dura si mai excluxiva, care spune, in principiu: daca esti dusmanul meu, rivalul meu, daca nu esti prietenul meu, daca nu esti din familia mea, sunt mai putin inclinat sa-ti aplic regula de aur.

Cam toti facem lucrul asta, se vede peste tot in lume. Se vede in Orientul Mijlociu. Oameni din Gaza care arunca proiectile in Israel. N-ar vrea ca ei sa fie tinta proiectilelor, dar spun : "Ei bine, israelienii sau o parte din ei au comis fapte care-i includ intr-o categorie speciala." Israelienii nu si-ar dori sa le fie impusa o blocada economica, dar impun una in Gaza si spun : "Ei bine, palestinienii, sau o parte dintre ei, si-au facut-o cu mana lor."

Prin urmare, aceasta excludere de la regula de aur sporeste necazurile lumii. E natural firii umane sa faca asa. Deci, desi regula de aur e oarecum innascuta ea nu induce singura dragostea universala. Nu va salva lumea.

Dar am o veste buna care ar putea salva lumea. Stati bine pe scaune? Bine, pentru ca, inainte sa va dau vestea buna, va trebui sa fac o incursiune stiintifica intr-un domeniu academic. Deci, sper ca v-am captat atentia cu promisunea vestii bune care poate salva lumea.

E vorba de 'suma nenula' despre care ati mai auzit cate ceva. Sa facem o introducere sumara in teoria jocului. Nu va strica. E vorba de jocurile cu suma nula si suma nenula. Daca intrebati ce fel de situatie ii determina pe oameni sa devina prieteni si aliati, raspunsul expert este: o situatie cu suma nenula. Daca intrebati ce fel de situatie ii determina pe oameni sa-si defineasca semenii ca dusmani, raspunsul e: o situatie cu suma nula.

Deci, ce inseamna acesti termeni? Un joc de suma nula e adoptat in toate sporturile, in care exista un invingator si un invins. Deci, succesele lor insumeaza zero. Astfel, in tenis, fiecare punct e fie bun pentru tine si rau pentru celalalt, fie bun pentru oponent dar rau pentru tine. Oricum sansele voastre insumeaza zero. Asta e un joc de suma zero.

Acum, daca jucati la dublu, coechipierul vostru e intr-o relatie de suma nenula cu voi, pentru ca fiecare punct e fie bun pentru amandoi, pozitiv, castigator-castigator, fie rau pentru amandoi, invins-invins. Acesta e un joc de suma nenula. In viata reala exista multe jocuri de suma nenula. In domeniul economic, de ex., daca achizitionati ceva, inseamna ca preferati sa aveti marfa si nu banii, iar comerciantul prefera sa aiba banii si nu marfa. Amandoi simtiti ca ati castigat. In razboi, doi aliati joaca un joc de suma nenula. Se va incheia fie ca invingator-invingator, fie ca invins-invins.

Deci, sunt multe jocuri de suma nenula in viata reala. Si puteti reformula ceea ce am afirmat mai devreme despre modul in care compasiunea si regula de aur sunt aplicate, concluzionand: compasiunea e oferita firesc pe canalele cu suma nenula, in care oamenii se percep intr-o potentiala situatie de castigator-castigator alaturi de unii prieteni sau aliati. Aplicarea regulii de aur are loc natural in situatii cu sume nenule. Asa ca, aceste rețele de sume nenule sunt sferele unde e de asteptat ca regula de aur si compasiunea sa faca minuni. In situatiile cu suma zero asteptarile sunt diferite.

Acum sunteti pregatiti pentru vestea buna care am spus ca poate salva lumea. Acum pot sa admit ca s-ar putea sa n-o salveze, acum ca v-am retinut atentia trei minute cu lectii teoretice. Dar, s-ar putea s-o salveze totusi. Vestea buna e ca istoria a extins natural aceste retele de suma nenula, aceste canale ale compasiunii. Va puteti intoarce in timp pana in epoca de piatra si cred ca, de la revolutia industriala, drumuri, roata, scrisul multe din tehnologiile folosite in transport si comunicare au facut ca, in mod implacabil, mai multi oameni sa poata fi in relatii de suma nenula cu tot mai multi oameni aflati la distante tot mai mari. Cam asta e istoria civilizatiei. Asta-i motivul pentru care organizarea sociala a evoluat de la satul vanator-culegator la statele antice, la imperii, la lumea globala de astazi. Istoria globalizarii e, in mare, o istorie de sume nenule.

Probabil ati auzit termenul interdependenta aplicat lumii moderne. Asta e un alt termen pt. sumele nenule. Daca succesele voastre sunt interdependente cu ale altora atunci sunteti intr-o relatie de suma nenula cu acestia. Vedeti asta mereu in lumea moderna. Ati vazut recent in recenta criza economica, cand lucruri rele s-au intamplat in economie, resimtite de mare parte a planetei. Daca se intampla lucruri bune e bine pentru mare parte a planetei.

Sunt fericit sa afirm ca exista dovezi clare ca aceasta conexiune de suma nenula poate extinde principiile moralitatii. Considerati atitudinea americanilor fata de japonezi in al doilea razboi mondial, uitati-va la descrierile japonezilor in presa americana, ca fiind aproape suboameni, si la faptul ca am aruncat bomba atomica, fara sa gandim prea mult. Comparati acea atitudine cu cea de acum. Cred ca in parte se datoreaza interdependentei economice.

Orice forma de interdependenta, de relatie de suma nenula, te forțeaza sa conștientizezi umanitatea oamenilor. Cred ca asta-i bine. Iar lumea e plina de dinamici de suma nenula. Problemele de mediu, in multe feluri, ne pun in aceeasi barca. Exista relatii de suma nenula de care oamenii poate nu sunt constienti.

De ex., poate ca multi crestini americani nu gandesc ca sunt intr-o relatie de suma nenula cu musulmanii din cealalta parte a lumii, dar sunt, pentru ca, daca musulmanii devin mai multumiti cu locul lor in lume si simt ca si-au gasit un loc in ea, e bine pentru americani deoarece vor fi mai putini teroristi sa ameninte siguranta americana. Daca devin tot mai nefericiti, va fi rau pentru americani.

Deci, sunt destule sume nenule. Intrebarea este : daca sunt atatea sume nenule, de ce lumea n-a fost inundata inca de dragoste, pace si intelegere? Raspunsul e complicat. Poate face subiectul unei alte discutii, dar, cu siguranta, exista doua motive: in primul rand exista in lume multe situatii de suma nula. De asemenea, oamenii nu recunosc uneori dinamica sumelor nenule din lume. Cred ca in ambele aspecte, politicienii pot sa joace un rol.

Nu e vorba doar de religie. Cred ca politicienii pot stimula relatiile de suma nenula, caci parteneriatele economice sunt mai bune decat blocajul in astfel de situatii. Politicienii pot si ar trebui sa fie constienti ca oamenii din intreaga lume se uita la ei, se uita la natiunile lor, si le interpreteaza mesajele ca o relatie de suma nula sau suma nenula cu o natiune. De ex., America, sau oricare alta, psihologia umana foloseste indicii cum ar fi: Simtim ca suntem respectati? Pentru ca istoric, daca nu esti respectat probabil nu vei ajunge intr-o relatie de suma nenula, din care sa profite ambele parti. Deci, trebuie sa fim constienti de semnalele pe care le transmitem. In parte depind de o politica buna.

Un lucru care incurajez pe toti sa-l faca, politicieni, lideri religiosi si noi toti, este acela de-a extinde imaginatia morala. Asta inseamna abilitatea de-a va pune in locul altor oameni in circumstante foarte diferite. Nu e acelasi lucru cu compasiunea, dar e benefic compasiunii. Deschde caile spre compasiune. Si mi-e teama ca aici avem o alta situatie cu vesti bune si vesti rele, anume ca imaginatia morala face parte din natura umana. Asta e bine, dar din nou tindem s-o implementam selectiv.

Odata ce definim o persoana ca fiindu-ne dusman, ne e greu sa ne punem in pielea lui in mod firesc. Daca vreti sa luati un caz dificil, de ex., pentru un american, cineva din Iran, care arde un steag american pe care il vedeti la televizor. Americanii obisnuiti vor fi reticenti in exercitiul moral de a se transpune in mintea acelei persoane si nu vor accepta ideea ca au multe in comun cu acea persona. Ei bine, ei considera ca America nu-i respecta, ca vrea sa-i domine si urasc America. A existat vreodata cineva care v-a dispretuit atat de mult incat pe scurt i-ati cam urat? Vor respinge acea comparatie si e natural, e firesc.

Si, la fel, o persoana din Iran, cand incercati sa umanizati pe cineva din America care a afirmat ca Islamul e malefic, va avea o problema cu asta. Prin urmare e dificil sa determini oamenii sa-si extinda imaginatia morala intr-o arie in care nu apare firesc. Cred ca merita efortul pentru ca ne ajuta sa intelegem, daca vreti sa reduceti numarul celor care ard steaguri, sa intelegem ce-i determina s-o faca. Si cred ca e un bun exercitiu moral.

Asta e domeniul in care liderii religiosi pot interveni, pentru ca ei sunt specialisti in a reformula problemele pentru oameni, captand centrul emotional al creierului pentru a-i determina pe oameni sa inteleaga si sa-si reevalueze gandirea. Vreau sa spun ca liderii religiosi fac afaceri cu inspiratia. E marea lor chemare acum sa-i determine pe oamenii din intreaga lume sa-si extinda imaginatia morala constientizand ca din multe puncte de vedere sunt in aceeasi barca.

As rezuma aparenta lucrurilor din perspectiva lumeasca, in ce priveste compasiunea si regula de aur, afirmand ca e o veste buna faptul ca regula de aur si compasiunea sunt intr-un fel innascute naturii umane. E regretabil ca tind sa fie implementate selectiv. Va trebui mult efort pentru a schimba asta. Dar nimeni n-a spus ca a face munca lui Dumnezeu va fi usor. Multumesc. Aplauze.