Robert Wright despre optimism

Se pare ca am la dispozitie 18 minute sa va conving ca istoria are o directie - o sageata. Ca la modul absolut este un lucru bun, ca sageata arata catre ceva pozitiv. Cand cei de la TED m-au abordat pentru a tine un discurs optimist (Rasete) caricatura lui Muhammad inca nu declansase revolte la nivel global. Gripa aviara inca nu ajunsese in Europa. Gruparea Hamas nu castigase inca alegerile palestiniene, provocand diverse contramasuri ale Israelului. Si sa fiu sincer, daca stiam cand am fost rugat sa tin discursul asta voios ca, chiar atunci cand voi tine discursul voios, apocalipsa se va desfasura, (Rasete) probabil ca as fi raspuns "E ok daca vorbesc despre altceva?" Dar nu am facut-o, asa ca iata-ne. O sa fac tot ce pot. O sa fac tot ce pot.

Trebuie sa va avertizez: optimismul meu despre lume in general a fost mereu destul de subtil, uneori chiar evaziv. (Rasete) Felul in care pot sa fiu inaltator si inspirational - a existat mereu o anumita dimensiune macabra in felul in care incerc sa inalt sufleteste, asa ca daca inspiratia macabra (Rasete) daca inspirarea macabra nu este o contradictie in termeni, imi e teama ca asta este maximul la care puteti spera astazi, asta daca imi iese. O sa vad ce pot face, ok?

Intr-un fel afirmatia ca istoria are o directie nu este atat de controversata. Daca ne referim doar la structura sociala, de acord, categoric a devenit mai complexa in ultimii putin peste 10.000 de ani, atingand nivele din ce in ce mai inalte. Si, de fapt, intretine o tendinta veche, care precede fiintele umane, care spune ca evolutia biologica "facea" pentru noi. Pentru ca ce s-a intamplat la inceput, treaba asta statea inchisa intr-o celula, apoi celulele au inceput sa se grupeze in societati. S-au apropiat intr-atat incat au format organisme multicelulare, apoi au aparut organismele multicelulare complexe; si acestea au format societati.

Dar la un moment dat, unul dintre aceste organisme multicelulare face ceva absolut uluitor cu treaba asta, si anume lanseaza o a doua evolutie: evolutia culturala. Si in mod surprinzator, aceasta evolutie sustine traiectoria pe care evolutia biologica a stabilit-o inspre o complexitate si mai mare. Prin evolutie culturala intelegem evolutia ideilor. Multi dintre voi au auzit termenul "memes". Evolutia tehnologiei, la care sunt foarte atent, stiti voi, unul dintre primele lucruri pe care le-am avut a fost un topor de mana. Trec generatii, cineva spune, hei! de ce sa nu il punem pe un bat? (Rasete) Ii incanta pe cei mici. Cea mai tare chestie dupa un joc video.

Nu pare sa impresioneze, dar evolutia tehnologica este progresiva, astfel, inca 10, 20.000 de ani, si tehnica armamentului ne aduce aici. (Rasete) Impresionant. Si rata evolutiei tehnologice accelereaza, astfel incat, doar un sfert de secol mai tarziu, avem de-a face cu asta. (Rasete) Si cu asta. (Rasete) Imi pare rau -- a fost o gluma proasta, dar am incercat sa gasesc o modalitate de a ma intoarce la ideea de apocalipsa in desfasurare, si m-am gandit ca asta o sa ajute. (Aplauze)

Ok. Deci, ce amenintare poate aparea odata cu apocalipsa asta? Este vorba despre colapsul organizarii sociale globale. Mai intai va rog sa ma lasati sa va aduc aminte de cata munca a fost nevoie sa ajungem unde suntem, sa fim in pragul organizarii sociale globale autentice. La inceput, am avut societatile complexe, satul de vanatori-culegatori. Stonehange este ramasita domniei unui sef, ceea ce a rezultat odata cu inventarea agriculturii: statul multi-satesc cu conducere centralizata. Odata cu aparitie scrisului apar orasele. Asta e neclara. Imi cam place pentru ca seamana cu un organism monocelular si ne aduce aminte prin cate niveluri a trecut deja organizarea organica pentru a ajunge in ascest punct. Apoi au venit, dupa cum stiti, imperiile.

As vrea sa subliniez ca organizarea sociala poate transcede berierele politice. Acesta este Drumul Matasii care uneste Imperiul Chinez cu cel Roman. Deci avem de-a face cu complexitatea sociala care se intinde pe tot continentul cu toate ca nicio organizare politica nu a reusit ceva similar. Astazi avem statele nationale. Ideea este ca, in mod evident, exista o colaborare si o organizare dincolo de granitele nationale. Aceasta este o fotografie a Pamantului noaptea, pe care v-o arat deoarece mi se pare draguta. Conduce intr-un fel la idea ca avem de-a face cu un sistem integrat.

Ok. Am explicat pana acum aceasta crestere a complexitatii prin referinta la ceva care poarta numele de insumare ne-nula. Presupunand ca sunt cativa dintre voi care nu au parcurs lectura propusa, foarte rapid, ideea centrala este distinctia dintre jocurile cu suma-nula, in care corelarile sunt inverse: intotdeauna exista un invingator si un invins. In jocurile cu suma ne-nula corelarile pot fi pozitive. Deci ca in tenis, de obicei avem castig-pierdere, intotdeuna se insumeaza in mod nul, dar daca joci la dublu, persoana de aceeasi parte a fileului este in aceeasi barca cu tine, deci jucati cu ea un joc cu suma ne-nula. Ori la bine, ori la rau. O multime de forme de comportamente cu suma ne-nula in domeniul economic, sau in viata de zi cu zi, duc la cooperare.

Ceea ce vreau sa spun de fapt este ca jocurile cu suma ne-nula au fost parte din viata dintotdeauna. Le aveam in societatile de vanatori-culegatori, dar si mai apoi, prin evolutie, apar noi forme de tehnologie care usureaza, sau incurajeaza jocurile cu suma ne-nula, care implica mai multi oameni pe un teritoriu mai vast. Structura sociala s-a adaptat sa gazduiasca aceasta posibilitate si sa inhame acest potential, astfel apar orasele si avem toate jocurile cu suma ne-nula, la care nu va puteti gandi, care se joaca peste tot in lume. De exemplu, v-ati gandit vreodata cand ati cumparat o masina, cam cati oameni, de pe cate continente, au contribuit la producerea acelei masini? Astia sunt oameni implicati cu care jucati un joc cu suma ne-nula. Adica, in mod cert, exista o multime in jur.

Acum, treaba asta suna intr-un fel a viziune pozitiva asupra lumii, pentru ca atunci cand va ganditi la ne-nul, va ganditi la castig-castig, ceea ce e bine. Ei bine, exista cateva motive pentru care nu e totusi o viziune pozitiva. In primul rand: nu neaga existenta razboiului exploatarii inegalitatilor. Dar exista un motiv si mai important pentru care nu este pozitiva, pentru ca un joc cu suma ne-nula ne spune in mod sigur doar ca destinele se vor corela pentru bine sau rau. Nu prezice neaparat un rezultat castig-castig.

Deci, intr-un fel, intrebarea este pe ce baze sunt eu pozitiv in ceea ce priveste istoria? Si raspunsul este, in primul rand, la o analiza as zice ca oamenii si-au jucat jocurile cu mai multe rezultate castig-castig decat esec-esec. La o privire atenta cred ca istoria este un pozitiv net in zona jocurilor cu suma ne-nula. Si o marturie pentru asta este lucrul care ma uimeste cel mai tare, ma impresioneaza cel mai tare, imi da aripi, si anume ca exista o dimensiune morala a istoriei, exista un vector moral. Am avut parte, de-a lungul timpului, de progres moral.

Acum 2500 de ani, membrii unei cetati grecesti ii considerau pe membrii unei alte cetati grecesti ca fiind sub-umani si ii tratau ca atare. Si apoi a aparut revolutia morala, si s-a decis ca, de fapt, grecii sunt fiinte umane. Numai persii nu sunt oameni si deci nu merita sa fie tratati prea frumos.

Dar acesta a fost un progres - da-ti-le un pic de credit. Si astazi, avem parte de si mai mult progres. Ma gandesc - sper - ca cei mai multi oameni de aici ar spune ca toate persoanele de peste tot sunt fiinte umane, merita sa fie tratate decent, mai putin daca fac ceva oribil, indiferent de rasa sau religie. Si ar trebuie sa cititi istoria voastra antica pentru a realiza revolutia care a avut loc. Aceasta nu era o viziune prevalenta acum cateva mii de ani, iar eu atribui asta dinamicii acestei sume ne-nule. Cred ca de aici vine atata toleranta in ceea ce priveste nationalitatile, etniile, religiile, asa cum se intampla astazi. Daca ma intrebati pe mine de ce nu as fi in favoarea bombardarii Japoniei, ei bine, as glumi numai pe jumatate cand as spune ca ei mi-au construit masina. Avem aceasta relatie cu suma ne-nula si cred ca aceasta duce la acea toleranta care, intr-o masura, iti permite sa intelegi ca binele altuia se coreleaza in mod pozitiv cu al tau. Esti mai dispus sa le acorzi credit.

Cred intr-un fel ca aceasta este moralitatea business-class. Din pacate, nu prea am zboruri trans-atlantice la business class ca sa stiu, sau de fapt nici un fel de zboruri la business class. Dar presupun ca la business class nu prea auzi exprimari bigote despre grupuri rasiale, sau grupuri etnice, pentru ca oamenii de la business class dintr-un zbor trans-atlantic fac afaceri cu toti oamenii astia; fac bani de pe urma tuturor acestor oameni. Si cred ca, cel putin in acest sens, capitalismul a fost o forta constructiva si mai important, este o insumare ne-nula care s-a constituit intr-o forta constructiva de raspandire intre oameni a constiintei morale. Ok, cred ca dinamica sumei ne-nule, care nu este neaparat de natura economica -- nu este intotdeauna comert -- ne-a condus pe calea unui adevar moral, care este egalitatea fundamentala a tuturor. Asta a facut. In timp ce se globaliza, ne-a dus spre un nivel global de organizare sociala ne-a condus inspre adevarul moral. Cred ca asta este minunat.

Acum, inapoi la apocalipsa in desfasurare. Si va puteti intreba, ok, totul e in regula, suna foarte bine -- directia morala in istorie -- dar ce ne facem cu asa numita inclestare a civilizatiilor? In primul rand as spune ca se potriveste in cadrul sumei ne-nule. Daca va uitati la relatia dintre asa numitele Lume Musulmana si Lume Occidentala -- doi termeni care nu imi plac, dar pe care nu prea pot sa ii evit -- intr-o perioada atat de scurta de timp, sunt cel putin eficiente. Este o suma ne-nula. Si prin asta spun ca, daca lumea Musulmana devine mai plina de ura, mai rea, mai putin fericita cu locul ei pe lume, pentru lumea Occidentala va fi mai rau. Daca ei vor fi mai fericiti, pentru Occident va fi bine. Deci este o dinamica de tip suma ne-nula.

Si as vrea sa spun ca dinamica sumei ne-nule se va intensifica in timp datorita trendurilor tehnologiei, dar se va intensifica in sensul negativ. Este vorba despre corelarea negativa a sanselor care va deveni din ce in ce mai posibila. Si unul dintre motive este ceva ce eu numesc cresterea mortalitatii urii. Din ce in ce mai mult este posibil ca sustinatorii urii din afara sa se poata manifesta in forme organizate de violenta pe teritoriu american. Si asta e ceva nou si cred ca este probabil sa se agraveze -- capacitatea aceasta -- datorita tendintelor in tehnologia informatiei, in tehnologiile care pot fi folosite pe post de munitie ca biotehnologia si nanotehnologia. S-ar putea sa auzim mai mult despre asta in ziua de azi.

Si mai este ceva ce ma ingrijoreaza in mod special, si anume ca aceasta dinamica va conduce catre un ciclu de feed-back, care ne va aseza pe o panta alunecoasa. Ce-mi trece prin minte: terorismul se intampla aici, noi reactionam exagerat. Pentru ca nu suntem indeajuns de precisi in aceasta revansă poate duce la mai multa ura in afara, la mai mult terorism. Reactionam exagerat fiind umani, simtim nevoia razbunarii si astfel devine din ce in ce mai rau. Putem numi asta raspunsul pozitiv al vibratiilor negative, dar cred ca in ceva atat de inspaimantator, chiar nu ar trebui sa folosim termenul de pozitiv deloc, nici macar in sens tehnic. Asadar sa o numim spirala mortii negativismului. (Rasete) Va asigur ca daca se intampla, la final, atat Occidentul cat si lumea musulmana vor fi suferit.

Deci ce facem? Ei bine, intai de toate, am putea face ceva mai mult pentru controlul armamentului, reglementarile internationale ale tehnologiilor periculoase. Am o intreaga predica guvernamentala la nivel global de care va voi scuti acum, pentru ca mi se pare ca oricum nu va fi suficienta oricum, cu toate ca este esentiala. Cred ca vom avea de-a face cu o si mai mare runda de progres moral in lume. Cred ca va trebui sa vedem mai putina ura intre grupuri, mai putina habotnicie, stiti voi, grupuri rasiale, grupuri religioase, ce-o fi. Trebuie sa recunosc ca ma simt un pic prostut spunand asta. Suna de un optimism incurabil. Ma simt ca Rodney King spunand "de ce nu ne putem impaca cu totii?" Dar stati, nu prea vad o alta alternativa, dat fiind modul in care am descris situatia. Va trebui sa existe un progres moral. Va trebui sa scadem cantitatea de ura din lume, avind in vedere cat de periculoasa devine. In sprijinul meu, as spune, oricat de naiv ar suna, ca totul isi are originea in cinism.

Trebuie spus -- (Rasete) -- multumesc, multumesc. Trebuie spus, va amintiti: intreaga mea viziune asupra moralitatii se reduce la interesul propriu. Se intampla cand sansele oamenilor se coreleaza. Se intampla cand bunastarea voastra duce inspre a mea, cand decid ca sunt cu totul in favoarea bunastarii tale. Asta-i raspunzatoare pentru aceasta crestere a progresului moral pana acum, si spun ca avem din nou o corelare a sanselor. Si daca oamenii ii vor raspunde inteligent, vom vedea dezvoltarea tolerantei si asa mai departe -- normele de care avem nevoie. Vom vedea evolutia mai departe a acelei moralitati business-class.

Deci aceste doua lucruri, daca atrag atentia omenilor si le inoculeaza corelarea pozitiva si oamenii fac ceea ce este in interesul propriu, ceea ce constituie mai departe evolutia morala, atunci ar putea avea un efect constructiv. Si asta e motivul pentru care unesc cresterea mortalitatii urii si spirala mortii negativismului sub rubrica: motive sa fim veseli. (Rasete) Fac ce pot. (Rasete) Nu m-am crezut niciodata Dl. Pozitiv. Fac doar tot ce pot. (Rasete)

Acum, declansarea unei revolutii morale ar trebui sa fie dificila, nu? Adica ce facem? Si cred ca raspunsul e ca o groaza de oameni diferiti vor trebui sa faca o groaza de diverse lucruri. Incepem acolo unde suntem. Vorbesc in calitate de american care are copii, a caror securitate peste 10, 20, 30 de ani ma ingrijoreaza -- ceea ce as vrea sa incep sa fac este sa inteleg de ce atat de multi oameni in lume ne urasc. Am impresia ca este un proiect demn. Imi place si pentru ca, prin el insusi, este un exercitiu de mantuire morala. Fiindca, pentru a intelege de ce cineva, intr-o cultura complet diferita, face ceva -- cineva pe care tu il vezi ca pe un strain -- care face lucruri pe care tu le consideri stranii intr-o cultura pe care tu o consideri stranie, sa intelegi intr-adevar de ce face lucrurile pe care le face, este o realizare cu valoare de mantuire morala pentru ca trebuie sa faci legatura intre experienta lui si a ta. Sa intelegi intr-adevar, trebuie sa zici "Ah, am priceput. Deci atunci cand ei au resentimente, e intr-un fel ca atunci cand eu am resentimente cand se intampla asta, si intrucatva pentru aceleasi motive." Aceasta este adevarata intelegere. Si cred ca este o imbunatatire a busolei tale morale cand reusesti sa faci asta.

Este dificil in special atunci cand oamenii te urasc, pentru ca nu prea vrei sa intelegi de ce oamenii te urasc. Adica, vrei sa stii motivul, dar nu vrei sa fii capabil sa relationezi cu el. Ai vrea sa nu aibe sens, nu-i asa? Nu ai vrea sa spui: "Ei bine, cred ca inteleg cum o persoana aflata in astfel de circumstante poate sa urasca tara in care traiesc." Nu e un gand prea placut, dar cred ca este ceva pe care va trebui sa ne obisnuim sa il facem si

la care sa lucram. As vrea acum sa subliniez ca a intelege, stiti ca exista oameni care nu agreaza toata treaba asta cu intelegerea esentialului, a cauzelor esentiale ale lucrurilor; nu vor sa stie de ce oamenii ne urasc. Eu vreau sa inteleg. Motivul pentru care incercam sa intelegem de ce ne urasc, este sa ii facem sa nu ne mai urasca. Ideea, cand trecem prin tot acest exercitiu moral de a ajunge sa le apreciem umanitatea si sa ii intelegem mai bine, este parte din efortul de a-i face pe ei sa ne inteleaga umanitatea, pe termen lung. Cred ca este primul pas intr-acolo. Asta este telul pe termen lung.

Exista oameni care se ingrijoreaza de asta, si de fapt, eu insumi, se pare, am fost denuntat la o televiziune nationala acum cateva seri din cauza unui articol pe care l-am scris. Era cam ceea ce spun acum, si acuzatia era ca eu, citez, "nutresc afectiune pentru teroristi" Vestea buna este ca persoana care a spus-o este Ann Coulter. (Rasete) (Aplauze) Adica, daca tot e sa ai un dusman, fa in asa fel incat sa fie Ann Coulter. (Rasete) Dar nu e o ingrijorare nebuneasca, pentru ca intelegerea comportamentului poate duce la un fel de empatie si poate face un pic mai dificil sa oferi iubirea rationala si asa mai departe. Dar cred ca suntem mai aproape de a gresi prin neintelegerea corecta a situatiei, decat de a o intelege intr-atat de clar incat sa nu putem trimite armata sa omoare teroristi.

Asa ca nu sunt foarte ingrijorat. Deci -- (Rasete) -- va trebui sa lucram pe mai multe fronturi, dar daca reusim - daca reusim -- atunci inca o data, insumarea ne-nula si recunoasterea dinamicii sumei ne-nule ne vor fi impins la un nivel moral mai inalt. Ceva de genul unei salvari a unui nivel moral mai inalt, ceva ce pur si simplu salveaza lumea. Daca va uitati la cuvantul salvare in Biblie -- intelesul crestin cu care suntem familiari, salvarea sufletelor, oamenii care merg in Rai -- este unul mai tarziu. Intelesul original al cuvantului salvare in Biblie se refera la salvarea sistemului social. "Iahve este Salvarea noastra." inseamna "El a salvat poporul lui Israel", care, la acea vreme, era o organizare sociala destul de inalta.

Acum, organizarea sociala a ajuns la nivel global, si banuiesc, daca se poate spune ca va aduc vesti bune, este ca tot ce cere salvarea lumii este urmarirea inteligenta a propriilor interese intr-o maniera disciplinata si grijulie. Va fi greu. Zic sa incercam totusi, pentru ca am ajuns prea departe ca sa stricam totul acum. Multumesc. (Aplauze)