Rajesh Rao: O piatra Rosetta pentru manuscrisul Indus

As dori sa încep printr-un experiment de gândire. Imaginați-vă că suntem cu 4000 de ani in viitor. Civilizația, așa cum o știm noi, a încetat să existe -- fără cărti, fără dispozitive electronice, fără Facebook sau Twitter. Toate cunoștințele despre limba engleza si despre alfabetul englez au fost pierdute. Acum imaginați-va arheologii săpând printre molozurile unuia dintre orașele noastre. Ce ar putea găsi? Probabil niște bucăți dreptunghiulare de plastic cu niște simboluri ciudate pe ele. Poate niște bucăți circulare de metal. Poate niște recipiente cilindrice cu niște simboluri pe ele. Si probabil ca un arheolog ar deveni instantaneu celebru când ar descoperi -- îngropat undeva în dealurile din Americii de Nord -- o multitudine de versiuni ale acelorași simboluri. Acum, hai sa ne punem întrebarea: ce ar putea sa spună despre noi asemenea artefacte oamenilor cu 4000 de ani in viitor?

Aceasta nu este o întrebare ipotetica. De fapt, este exact genul de întrebare cu care ne confruntam când încercăm să înțelegem civilizația de pe Valea Indus, care a existat acum 4000 de ani. Civilizația Indus a fost aproximativ contemporană cu binecunoscutele civilizații egiptene si mesopotamiene, dar, de fapt, a fost mult mai mare decât oricare dintre cele doua civilizații. A ocupat o zonă de aproximativ un milion de kilometri pătrați cuprinzând ceea ce este acum Pakistan, India de nord-vest și părți din Afganistan și Iran. Dat fiind faptul că a fost o civilizație atât de vastă, v-ați aștepta să găsiți conducători foarte puternici, regi, și monumente imense care sa glorifice acești regi puternici. De fapt, arheologii n-au găsit nici una din acestea. Au găsit obiecte mici ca acestea.

Aici este un exemplu de astfel de obiecte. Evident, aceasta este o copie. Dar cine este această persoană? Un rege? Un zeu? Un preot? Sau poate o persoană obișnuită ca voi sau ca mine? Nu știm. Însă oamenii Indus au lăsat, de asemenea, în urma lor artefacte cu inscripții pe ele. Ei bine nu, nu bucăți de plastic, ci sigilii de piatră, tăblițe de cupru, ceramică și, surprinzător, o tablă mare cu semne, care a fost descoperită îngropată în apropierea porții unui oraș. Acum nu știm dacă scrie Hollywood, sau Bollywood. De fapt, nu știm nici măcar ce scrie pe vreunul dintre obiectele acestea. Și asta pentru ca scrisul Indus este nedescifrat. Nu știm ce înseamnă nici unul din aceste simboluri.

Cel mai adesea simbolurile sunt găsite pe sigilii. Deci vedeți acolo sus un astfel de obiect. Este obiectul pătrat cu un animal asemănător unicornului pe el. Acesta este un obiect de arta magnific. Deci cât de mare credeți ca este? Poate ca atât de mare? Sau poate atât de mare? Lasați-mă să vă arăt. Aceasta este o copie a unui astfel de sigiliu. Este doar 2,5 cm pe 2,5 cm mărime -- destul de micuț. Deci pentru ce erau folosite? Știm că erau folosite pentru a ștampila etichete de zgură care erau atașate pachetelor cu marfă trimise dintr-un loc în altul. Știți acele bonuri atașate cutiilor de la FedEx? Acestea erau folosite la realizarea acelor bonuri. V-ați putea întreba ce conțin aceste obiecte în ceea ce privește textul. Probabil ca reprezintă numele expeditorului sau vreo informație despre produsele care sunt trimise dintr-un loc în altul -- nu știm. Trebuie să descifrăm manuscrisul ca să răspundem la această întrebare.

Descifrarea manuscrisului nu este doar un puzzle intelectual; de fapt, a devenit o întrebare care a devenit adânc interconectată cu politica și istoria culturală a Asiei de sud. De fapt, manuscrisul a ajuns un fel câmp de luptă pentru trei grupuri diferite de oameni. Primii sunt un grup de oameni care sunt foarte îndârjiți în credința lor că manuscrisul Indus nu reprezintă deloc o limbă. Acești oameni consideră că simbolurile sunt similare cu acele simboluri găsite pe semnele de circulație sau cu emblemele găsite pe scuturi. Mai este un al doilea grup de oameni care cred ca scriptul Indus reprezintă o limbă indo-europeană. Dacă privim harta Indiei de azi, observăm că majoritatea limbilor vorbite în India de nord aparțin familiei de limbi indo-europene. Deci unii oameni cred că scriitura Indus reprezintă o limba indo-europeană veche cum ar fi sanscrită.

Mai este un ultim grup de oameni care cred că indușii au fost strămoșii oamenilor care trăiesc astăzi în India de sud. Acești oameni cred că manuscrisul Indus reprezintă o formă veche a familiei lingvistice Dravidiene care este familia lingvistică vorbită astăzi în majoritatea Indiei de Sud. Iar inițiatorii acestei teorii se referă la acel mic grup de oameni din nord care vorbesc dravidiana, de fapt, aproape de Afganistan, și susțin că, probabil, cândva în trecut, limbile dravidiene erau vorbite în toată India si că asta sugerează faptul că civilizația Indus, probabil, este de asemenea dravidiană.

Care dintre aceste ipoteze ar putea fi adevarată? Nu știm, dar probabil ca dacă am descifra manuscrisul am putea răspunde la această întrebare. Însă descifrarea manuscrisului este o sarcină foarte provocatoare. În primul rand, nu există nici o piatră Rosetta. Nu ma refer la software; ma refer la un artefact antic care sa contină în același text atât un text cunoscut, cat și un text necunoscut. Nu avem un asemenea artefact pentru manuscrisul indus. Și mai ales, nici măcar nu știm ce limbă vorbeau. Și ca situația să devină și mai dificilă, majoritatea textelor care le avem sunt extrem de scurte. Deci, după cum v-am arătat, de obicei se găsesc pe aceste sigilii care sunt foarte, foarte mici.

Și astfel, având aceste obstacole formidabile, îți poți pune întrebarea și te-ai putea îngrijora dacă se va putea descifra vreodată scriitura Indus. În continuarea discursului as vrea sa va spun cum am învățat să nu îmi mai fac griji și să îmi placă provocările ridicate de scriitura Indus. Întotdeauna am fost fascinat de scriitura Indus chiar de când am citit despre ea într-un text din școala gimnazială. Și de ce am fost fascinat? Pai este ultimul manuscris major nedescifrat din lumea antică. Traiectoria mea profesională m-a condus spre a deveni un neurolog computațional așadar, în munca mea de zi cu zi creez modele computerizate ale creierului pentru a încerca să înțeleg cum face creierul predicții, cum ia creierul decizii, cum învață creierul și așa mai departe.

Însă în 2007, traiectoria mea s-a intersectat din nou cu manuscrisul Indus. Atunci eram în India și am avut minunata oportunitate de a întâlni niște oameni de știintă indieni care utilizau modele computerizate pentru a încerca să analizeze scriitura. Și atunci am realizat că aceasta este o oportunitate pentru mine de a colabora cu acești oameni de știință, asa ca am profitat de ocazie. Și aș dori să vă descriu câteva din rezultatele pe care le-am descoperit. Sau mai bine haideți să le descifram împreună. Sunteți pregatiți?

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceți când aveți o scriitura nedescifrată este să încercați să stabiliți direcția scrisului. Aici sunt două texte care conțin niște simboluri. Puteți să-mi spuneți dacă direcția scrisului este de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta? Va dau câteva secunde. Bine. Câți de la dreapta spre stânga? Bine. Bine. De la stânga spre dreapta? Oh, e aproape 50/50. Bine. Raspunsul este: dacă vă uitați în partea stângă a celor două texte, veți observa o înghesuire a semnelor și, se pare ca, acum 4000 de ani când scribul scria de la dreapta spre stânga, au rămas fără spațiu. Asa ca a trebuit să înghesuie semnele. De asemenea, unul din semne este sub textul de sus. Asta sugerează că direcția scrisului era, probabil, de la dreapta spre stânga. Și astfel, acesta este printre primele lucruri pe care le știm, ca direcția scrisului este un aspect cheie al scriiturilor lingvistice. Iar acum manuscrisul Indus are această caracteristică particulară.

Ce alte particularități de limbaj mai prezintă scriitura? Limbile conțin șabloane. Dacă v-aș da litera Q și v-aș cere să preziceți litera care urmează, care credeți că ar fi aceasta? Majoritatea ați spune U, ceea ce este corect. Acum, dacă v-as cere să mai preziceți încă o literă, care credeți că ar fi aceasta? Aici ar fi mai multe variante. Ar fi E. Ar putea fi I. Ar putea fi A, dar cu siguranță nu B, C sau D, nu-i așa? Și scriitura Indus prezintă șabloane similare. Multe dintre texte încep cu simbolul acesta în formă de diamant. Iar acesta, la rândul lui, tinde să fie urmat de către aceste simboluri asemănătoare ghilimelelor. Acesta este similar cu exemplul Q și U. Acest simbol poate, la rândul lui, să fie urmat de aceste simboluri în formă de pește și alte câteva semne, însă niciodată de alte semne ca cele de jos. Ba mai mult, sunt anumite semne care preferă să fie la sfârșitul textelor, cum ar fi acest semn în formă de ulcior. Iar acest semn, de fapt, pare sa fie cel mai frecvent întalnit semn din manuscris.

Date fiind aceste șabloane, iată care a fost ideea noastră. Ideea a fost sa folosim computerul care sa învețe aceste șabloane și astfel, am dat computerului textele existente. Și computerul a învățat un model statistic al simbolurilor care tind sa apară împreună și al simbolurilor care tind să urmeze unul după altul. Având modelul computerului, putem testa modelul prin a îi pune întrebări. Putem să ștergem intenționat niște simboluri și putem să îi cerem să prezică simbolurile lipsă. Aici sunt niște exemple. Ați putea privi asta ca pe, probabil cel mai vechi joc de Roata Norocului.

Ceea ce am aflat a fost ca în 75% din cazuri computerul a avut succes în predicția simbolului corect. În restul cazurilor, tipic, răspunsul corect era a doua sau a treia variantă. Există și o utilitate practică a acestui procedeu. Multe dintre aceste texte sunt deteriorate. Aici aveți un exemplu al unui asemenea text. Iar acum putem folosi modelul computerului pentru a încerca să completăm textul și pentru a face cea mai bună predicție. Acesta este un exemplu al unui simbol care a fost prezis. Acesta ar putea fi foarte util în descifrarea manuscrisului prin generarea mai multor date pe care să le analizăm.

Iată încă un lucru care poate fi realizat cu modelul computerului. Așadar, imaginați-vă o maimuță care stă în fața unei tastaturi. Cred că ar ieși un amestec de litere care ar arata cam așa. Despre un astfel de amestec de litere se spune că are un nivel foarte ridicat de entropie. Acesta este un termen teoretic din fizică și informatică. Imaginați-vă doar ca este un adevărat amalgam de litere Câți dintre dumneavoastră ați vărsat vreodată cafea pe tastatură? Probabil ca v-ați întâlnit cu problema tastaturii lipicioase -- în principiu, este același simbol repetat de mai multe ori. Despre acest tip de secventa se spune ca are un nivel scăzut de entropie deoarece nu variază deloc. Pe de alta parte, limbajul are un nivel intermediar de entropie; nu este nici prea rigid, nici foarte aleator. Ce putem spune despre scriitura Indus? Acesta este un grafic care reprezinta entropia unui întreg grup de secvențe. Sus este o secvență aleatoare uniformă care este un amalgam de litere -- iar ceea ce am mai descoperit interesant a fost secvența de ADN a genomului uman și muzica instrumentală. Ambele sunt foarte, foarte flexibile, motiv pentru care se găsesc în zona de entropie ridicată. La partea inferioară a scalei se găsește o secvență rigidă, o secvență formată doar din A-uri, și, de asemenea, se mai găsește un program de calculator, în cazul acesta în limbajul Fortran care se supune unor reguli stricte. Scriiturile lingvistice ocupă partea de mijloc.

Dar scrierile Indus? Am descoperit ca scrierile Indus se încadrează, de fapt, în categoria scrierilor lingvistice. Când acest rezultat a fost publicat pentru prima oară a fost foarte controversat. Unii oameni au fost foarte indignați, iar acești oameni erau cei care considerau că scrierea Indus nu reprezintă o limbă. Am început chiar să primesc e-mail-uri ofensatoare. Studenții mei mi-au spus că ar trebui să iau serios în considerare o metodă de protecție. Cine ar fi crezut că descifrarea poate constitui o profesie periculoasă? Ce demonstrează, de fapt, acest rezultat? Arată faptul că scriitura Indus prezintă o trăsătură importantă a limbajului. Deci, după cum spune zicala, dacă arată ca o scriere lingvistică și se comportă ca o scriere lingvistică, atunci, probabil că, avem de-a face cu o scriere lingvistică. Ce alte dovezi mai există cum că scriitura Indus ar codifica o limbă?

De fapt, scriitura Indus poate codifica o multitudine de limbaje. De exemplu, aceasta este aceeași propoziție scrisă în engleză și aceeași propoziție în olandeză folosind aceleași litere ale alfabetului. Dacă nu știți olandeză și știți doar engleză, iar eu vă dau niște cuvinte în olandeză, îmi veți spune că aceste cuvinte urmează un șablon mai neobișnuit. Ceva nu este în ordine, și veți spune că, probabil, aceste cuvinte nu sunt în engleză. Același lucru se întamplă și cu scriitura Indus. Calculatorul a găsit mai multe texte -- doua dintre acestea sunt aici -- care prezintă un șablon neobișnuit. Primul text, de exemplu: acest semn în formă de ulcior este dublat. Acesta este cel mai frecvent întalnit semn în scriitura Indus și doar în acest text apare dublat.

De ce anume? Ne-am întors și ne-am uitat unde anume au fost găsite aceste texte deosebite și se pare ca au fost găsite foarte, foarte departe de Valea Indus. Au fost găsite în Irac-ul si Iran-ul zilelor noastre. De ce au fost găsite acolo? Ceea ce nu v-am spus este că oamenii Indus erau foarte, foarte descurcăreți. Făceau schimb de mărfuri cu oameni care locuiau destul de departe de ei. Și, în această situație, călătoreau pe mare până în Mesopotamia, Irac-ul de astăzi. Ceea ce pare să se fi întâmplat aici este ca negustorii induși, comercianții, utilizau aceasta scriitură pentru a scrie o limbă straină. Este exact ca și exemplul nostru cu engleza și olandeza. Și asta ar explica de ce avem aceste șabloane ciudate care sunt foarte diferite de cele care le vedeți în text, găsite pe valea Indus. Asta sugereză faptul că aceeași scriitură, scriitura Indus, putea fi folosită pentru a scrie în limbi diferite. Rezultatele de până acum par să ducă spre concluzia ca, probabil, scriitura Indus chiar reprezintă un limbaj.

Dacă nu reprezinta un limbaj, atunci cum am putea citi simbolurile? Aceasta este următoarea nostră mare provocare. Deci, veți putea observa ca majoritatea acestor simboluri seamănă cu imaginea unor oameni, unor insecte, unor pești, unor păsări. Majoritatea scriiturilor antice folosesc regula rebusului, care utilizează imagini pentru a reprezenta cuvinte. Deci, ca exemplu, avem cuvântul acesta. Puteți să il scrieți utilizând imagini? Vă dau câteva secunde. Ați înțeles? Bine. Minunat. Aceasta este soluția mea. Puteți folosi imaginea unei albine urmată de imaginea unei frunze -- și rezultă "credință", da? Ar putea fi și alte soluții. În cazul scriiturii indus, problema se pune invers. Trebuie sa deslușești sunetele fiecărei imagini astfel încât întreaga secvență să aibă sens. Este exact ca un puzzle de cuvinte, doar ca aceasta este mama tuturor puzzle-urilor deoarece miza este foarte mare în eventualitatea rezolvării acestuia.

Colegii mei, Iravatham Mahadevan si Asko Parpola, au făcut niște progrese în acest caz. Și aș dori să vă dau un exemplu scurt din munca lui Parpola. Acesta este un text foarte scurt. Conține șapte linii verticale urmate de acest semn în formă de pește. Și aș dori să precizez ca aceste sigilii erau folosite pentru a ștampila etichetele de zgură atașate pachetelor cu marfă, Deci este foarte probabil ca aceste etichete, sau cel puțin o parte dintre ele, să conțină numele comercianților. Și se pare ca în India exista o tradiție îndelungată a numelor bazate pe horoscop și constelații prezente în momentul nașterii. În limbile dravidiene, cuvântul pește este "meen" care pare sa sune exact ca și cuvântul pentru stea. Și astfel, șapte stele vor reprezenta "elu meen" care este cuvântul dravidian pentru constelația Carul Mare. Analog, mai exista o secventa de sase stele, iar aceasta se traduce "aru meen" care este denumirea dravidiana veche pentru constelația Pleiadele. În final, mai sunt și alte combinații, cum ar fi acest semn al peștelui cu ceva deasupra care seamănă cu un acoperiș. Iar acesta ar putea fi tradus ca "mey meen" care este vechiul nume dravidian pentru planeta Saturn. A fost destul de captivant. Se pare că ajungem undeva.

Însă, dovedesc toate acestea ca sigiliile conțin nume dravidiene bazate pe planete și constelații? Încă nu. Deci nu avem nici o modalitate de a valida aceste descifrări, însă dacă din ce în ce mai multe din acestea capătă sens, iar dacă secvențe din ce în ce mai lungi se dovedesc a fi corecte, atunci vom știi că suntem pe calea cea bună. Astăzi, Putem sa scriem cuvântul TED în hieroglife egiptene și în scriitura cuneiformă, deoarece ambele au fost descifrate in secolul al 19-lea. Descifrarea acestor două scriituri l-au dat posibilitatea acestor civilizații să ne vorbească în mod direct. Maiașii au început să ne vorbească în secolul al 20-lea, însă civilizația Indus rămane tăcută.

De ce ar trebui sa ne pese? Civilizația indus nu aparține doar Indiei de sud sau Indiei de Nord sau Pakistanului; aparține tuturor. Aceștia sunt strămosii noștri -- ai voștri și ai mei. Au fost reduși la tăcere de un accident istoric nefericit. Dacă am descifra scriitura le-am da posibilitatea sa ne vorbească din nou. Ce ne-ar spune? Ce am putea afla despre ei? Despre noi? Abia aștept sa aflu!

Vă mulțumesc!

(Aplauze)