Philip Zimbardo sugerează o abordare sănătoasă a timpului.

Vreau să vă împărtășesc câteva idei despre puterea secretă a timpului, într-un timp foarte scurt.

Video: Bine, porniți numărătoarea inversă. 30 de secunde până la emisie. Liniște, vă rog ! A venit timpul. Încheiați secvența. Dubla unu. 15 secunde până la emisie. Zece, nouă, opt, șapte, șase, cinci, patru, trei, doi...

Philip Zimbardo: Să începem cu conversația despre principiile ispitirii lui Adam. Haide Adam, nu fi fricos. Ia o mușcătură. Eu așa am făcut. O singură mușcătură, Adam. Nu o abandona pe Eva. Nu știu ce să zic. Nu vreau să am probleme. Bine. O bucățică. Ce naiba ? (Râsete)

Viața înseamnă tentație. E vorba de slăbiciune, rezistență, da, nu, acum, mai târziu, impulsivitate, chibzuință, focalizare asupra prezentului și asupra viitorului. Virtuțile promise cad pradă pasiunilor momentului.

Dintre adolescentele care au jurat abstinență sexuală și virginitate până la căsătorie, îți mulțumim George Bush, majoritatea, 60%, au cedat tentațiilor sexuale din primul an. Și cele mai multe nu au folosit metode contraceptive. Promisiuni deșarte.

Acum să-i tentăm pe copiii de patru ani cu ceva dulce. Ei pot mânca acum o singură bezea. Dar dacă așteaptă până la întoarcerea cercetătorului, ei pot mânca două. Dacă îți plac bezelele, merită să aștepți. Două treimi din copii nu rezistă tentației. Ei nu pot să aștepte. Ceilalți, bineînțeles, pot. Ei rezistă în fața tentației și amână prezentul pentru mai târziu.

Walter Mischel, colegul meu de la Stanford, s-a întors după 14 ani, ca să descopere ce era diferit la acei copii. Existau diferențe enorme între copiii care au rezistat și copiii care au cedat, din mai multe puncte de vedere. Copiii care au rezistat au luat cu 250 de puncte mai mult la SAT. E enorm. Aveau deja un alt coeficient de inteligență. Nu erau copii-problemă. Erau studenți mai buni. Aveau încredere în ei și erau hotărâți. Ce e important pentru mine, dar și pentru voi, e faptul că se focalizau pe viitor și nu pe prezent.

Ce este perspectiva temporală ? Despre asta voi vorbi azi. Perspectiva temporală studiază felul în care indivizii împart cursul experienței umane în zone sau categorii temporale. Facem asta automat și inconștient. Acestea variază în funcție de cultură, țară, individ, clasă socială, educație. Problema e că unele devin majoritare, pentru că înveți să le folosești mai mult decât pe celelalte.

Ce îți influențează deciziile ? Iei o decizie pe care îți vei baza o acțiune. Pentru unii oameni, contează doar situația imediată, ce fac alții și ce simt ei. Pe oamenii care iau decizii după acest format îi vom numi „orientați spre prezent”, pentru că sunt focalizați pe prezent.

Pentru alții, prezentul e irelevant. Contează doar: „Cum se compară această situație cu cele din trecut ?” Deciziile lor se bazează pe amintiri. Pe aceștia îi vom numi „orientați spre trecut”, pentru că se focalizează pe ce a fost.

Pentru alții, nu contează nici trecutul și nici prezentul. Doar viitorul. Ei anticipează întotdeauna consecințele. Analizează avantajele și dezavantajele. Pe ei îi vom numi „orientați spre viitor”. Se focalizează pe ceea ce va veni.

Așa că paradoxul temporal, paradoxul perspectivei temporale, e ceva ce îți influențează luarea oricărei decizii, în mod inconștient. Mai precis, cât de mult preferi una din aceste perspective temporale. Ele sunt în număr de șase. Poți fi orientat spre prezent în două moduri. Tot în două moduri poți fi orientat spre trecut și spre viitor. Te poți focaliza pe trecutul-pozitiv sau trecutul-negativ. Poți avea un prezent-hedonist, adică să te bucuri de viață, sau un prezent-fatalist. Nu contează. Viața ta e controlată. Poți fi orientat spre un viitor pentru care ți-ai stabilit țeluri sau spre unul transcendental: viața începe după moarte. Dezvoltarea flexibilității mentale de a comuta între perspectivele temporale, în funcție de cerințele situației, este ceea ce trebuie să învățați să faceți.

Care este profilul temporal optim ? Ridicat la trecutul-pozitiv. Puțin ridicat la viitor. Și moderat la prezentul-hedonist. Și întotdeauna scăzut la trecutul-negativ și prezentul-fatalist. Combinația temporală optimă e ceea ce obții de la trecut. Trecutul-pozitiv îți dă o bază. Te conectează cu familia și cu identitatea ta. Viitorul îți dă aripi, să zbori spre noi destinații și noi provocări. Ceea ce obții de la prezentul-hedonist. e energia de a explora propria persoană, locurile, oamenii, senzualitatea.

Orice perspectivă temporală în exces are mai multe părți negative decât pozitive. Ce sacrifică adepții viitorului pentru succes ? Își sacrifică timpul petrecut cu familia și prietenii. Își sacrifică timpul liber și plăcerile personale. Își sacrifică hobby-urile și somnul. Asta le afectează sănătatea. Ei trăiesc pentru muncă, performanță și control. Sunt sigur că asta rezonează și cu unii membri TED. (Râsete)

A rezonat și cu mine. Am avut o copilărie săracă, într-un ghetou din sudul Bronxului, într-o familie siciliană. Toți trăiau în trecut și în prezent. Sunt o persoană orientată spre viitor, care a făcut toate aceste sacrificii pentru că profesorii au intervenit și m-au orientat spre viitor. Mi-au spus să nu mănânc bezeaua, pentru că pot primi două dacă aștept, până am învățat să creez un echilibru. Am adăugat prezentul-hedonist și o focalizare pe trecutul-pozitiv. Așa că, la 76 de ani, sunt mai energic ca niciodată, mai productiv și mai fericit decât am fost vreodată.

Teoria poate fi aplicată la multe dintre problemele lumii, schimbând rata abandonului școlar, luptând cu dependențele, îmbunătățind sănătatea tinerilor, vindecând sindromul post-traumatic cu metafore temporale, făcând vindecări miraculoase, promovând sprijinul și conservarea, reducând reabilitarea fizică acolo unde rata abandonului e de 50%, schimbând viziunea despre teroriștii sinucigași și abordând conflictele familiale ca pe niște nepotriviri ale zonelor temporale.

În încheiere, vreau să vă spun că multe dintre enigmele vieții pot fi rezolvate, înțelegând perspectiva ta și pe a altora asupra timpului. Iar ideea este atât de simplă, atât de evidentă, dar cred că consecințele ei sunt cu adevărat profunde. Vă mulțumesc. (Aplauze)