Peter Hass: dezastrul tehnologic din Haiti

Am aflat de cutremurul din Haiti pe Skype. Soţia mea mi-a trimis un mesaj, "Uau, cutremur", şi apoi a dispărut timp de 25 de minute. Au fost 25 de minute de teroare absolută pe care au simţit-o mii de oameni din S.U.A. Mi-a fost teamă de tsunami. Ce nu mi-am dat seama a fost că exista o teroare mai mare în Haiti, iar aceasta era prăbuşirea cladirilor. Am vazut cu toţii pozele clădirilor prăbuşite din Haiti. Acestea sunt instantanee făcute de soţia mea la câteva zile după cutremur, în timp ce eu încercam să ajung în ţară. Acesta este palatul naţional, echivalentul Casei Albe. Acesta este cel mai mare supermarket din Caraibe la momentul cel mai aglomerat al cumpărăturilor. Acesta este un colegiu medical. Aici învăţau 300 de asistente. Spitalul general din apropiere a scăpat fără daune. Acesta este Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Am auzit cu toţii despre pierderile umane extraordinare din cutremurul din Haiti, dar nu am auzit suficient de ce acele vieţi au fost pierdute. Nu am auzit de ce clădirile s-au prăbuşit. Până la urmă, clădirile, nu cutremurul, au ucis 220.000 de oameni, au rănit 330.000, au pus pe drumuri 1,3 milioane de oameni, au întrerupt alimentarea cu mâncare şi apă şi provizii pentru o naţiune întreagă. Acesta este cel mai mare dezastru dintr-o zonă metropolitană în ultimii zeci de ani. Şi nu a fost un dezastru natural. A fost un dezastru tehnologic.

AIDG lucrează în Haiti din 2007, asigurând suport tehnologic şi de afaceri companiilor mici. Iar după cutremur, am început să aducem ingineri seismologi care să îşi dea seama de ce s-au prăbuşit clădirile, să analizeze ce era sigur şi ce nu. Lucrând cu MINUSTAH, care este misiunea O.N.U. în Haiti, cu Ministerul Lucrărilor Publice, cu diferite ONG-uri, am inspectat peste 1.500 de clădiri. Am inspectat şcoli şi reşedinţe private. Am inspectat centre medicale şi depozite de alimente. Am inspectat clădiri guvernamentale.

Acesta este Ministerul Justiţiei. După acea uşă se află Arhivele Judiciare Naţionale. Colegul din uşă, Andre Filitrault, care este directorul Centrului de Cercetare Interdisciplinară pentru Ştiinţa Cutremurelor la Universitatea din Buffalo, analiza dacă este sigură recuperarea arhivelor. Andre mi-a spus, după ce a vazut cum au cazut aceste clădiri mereu şi mereu în acelaşi mod, că aici nu este o cercetare nouă. Nu exista nimic aici din ce nu ştiam. Punctele de rupere erau la fel -- pereţi şi dale neconectate corespunzător la coloane -- aceasta este o dală din acoperiş care atârnă de pe clădire -- structuri cu grinde, sau structuri asimetrice, care au fost scuturate violent şi s-au prăbuşit, materiale de contrucţie proaste, beton insuficient, compresie insuficientă în blocuri, armături moi, armături expuse şi ruginite.

Acum există o soluţie la aceste probleme. Şi ştim cum să contruim corespunzător. Dovada acestui lucru a apărut în Chile, la aproape o lună, când un cutremur cu magnitudinea de 8,8 a lovit Chile. Asta înseamnă de 500 de ori intensitatea celui de 7,0 care a lovit Port-au-Prince -- 500 de ori intensitatea, şi totuşi doar sub o mie de victime. Raportat la densitatea populaţiei înseamnă mai puţin de unu la sută din impactul cutremurului din Haiti. Care a fost diferenţa dintre Chile şi Haiti? Standardele seismice şi zidăria compactă, unde clădirea se comportă ca un întreg -- pereţi şi coloane şi acoperişuri şi dale conectate să se susţină reciproc, în loc să se spargă în obiecte separate şi să cadă. Dacă vă uitaţi la această clădire din Chile, este ruptă în două, dar nu este o grămadă de moloz. Chilienii construiesc zidării compacte de zeci de ani.

Chiar acum, AIDG lucrează cu KPFF Consulting Engineers, Arhitectură pentru Umanitate, pentru a aduce educaţia privind zidăria compactă în Haiti. Acesta este Xantus Daniel. El este zidar, doar un lucrător în construcţii, nu este maistru, care a avut parte de instrucţia noastră. La ultimul loc de muncă lucra cu şeful său, şi au început să toarne greşit coloanele. Şi-a luat şeful deoparte, şi i-a arătat materialele pentru zidăria compactă. I-a arătat, "Ştii, nu trebuie să facem asta greşit. Nu ne va costa mai mult să facem lucrurile cum trebuie." Şi au refăcut acea clădire. Au legat armăturile corect. Au turnat coloanele corect. Iar acea clădire va fi sigură. Şi fiecare clădire pe care o vor construi va fi sigură.

Pentru a ne asigura că aceste clădiri sunt sigure nu trebuie să recurgem la politică, trebuie să ajungem la zidarii care muncesc şi să-i ajutăm să înveţe tehnicile corespunzătoare. Sunt multe grupări care fac acest lucru. Iar colegul cu vestă, Craig Toten, a insistat să scoată documentaţie pentru toate grupările care fac acest lucru. Prin Haiti Reconectat, prin Schimbare pentru Clădiri, Arhitectură pentru Umanitate, AIDG, există posibilitatea să ajungem la 30.000, 40.000 de zidari din toată ţara şi să creăm o mişcare a construcţiilor corespunzătoare. Dacă ajungi la oamenii care muncesc în această manieră colaborativă este foarte accesibil. Din miliardele cheltuite pentru reconstrucţie, se pot instrui zidari cu câţiva dolari pentru fiecare casă care vor ajunge să construiască toată viaţa.

În cele din urmă, sunt două modalităţi prin care se poate reconstrui Haiti, modalitatea la vârf este felul în care Haiti a construit de zeci de ani. Modalitatea la vârf este o clădire construită prost şi care va cădea. Modalitatea la bază este o construcţie cu o zidărie compactă, în care zidurile sunt strâns legate, clădirea este simetrică, şi va rezista la cutremure. Pentru toate dezastrele există o oportunitate de a construi case mai bune pentru generaţiile următoare, astfel că atunci când va lovi următorul cutremur va fi un dezastru, dar nu o tragedie.

(Aplauze)