Peter Diamandis: Următorul salt gigantic

Misiunea vieţii mele încă din copilărie a fost şi este, să vă duc pe toţi în spaţiu. Încă în timpul vieții noastre vom părăsi Pământul, vom lua pământeni și îi vom transfera permanent. Și asta e emoţionant. De fapt, cred că e un imperativ moral să deschidem frontierele spaţiului cosmic. Știți , e prima dată când vom avea ocazia să avem redundanţă planetară, o şansă, dacă vreţi, de a salva o dublură a biosferei. Dacă vă gândiţi la spaţiul cosmic, tot ce preţuim pe această planetă -- metale, minerale, teren, energie -- există în cantitaţi infinite în spaţiu.

De fapt, Pământul e o firimitură într-un supermarket plin de resurse. Analogia, pentru mine, e Alaska. Noi, americanii am cumpărat-o prin 1850. E așa-numita "nebunia lui Seward". O evaluam în funcţie de numarul de piei de focă pe care le puteam ucide. Iar apoi am descoperit aceste lucruri : aur, petrol, pescuit și cherestea -- şi a devenit o economie de 1 trilion de dolari. Iar acum ne petrecem luna de miere acolo. La fel se va întâmpla în spaţiu. Suntem pe calea celei mai mari explorări pe care a cunoscut-o rasa umană.

Explorăm din 3 motive, cel mai nesemnificativ fiind curiozitatea. Știți, a alimentat bugetele NASA până în prezent. Câteva imagini de pe Marte, 1997. De fapt, în următorii 10 ani, fără îndoială vom descoperi viaţă pe Marte şi vom realiza că aceasta e practic omniprezentă, sub sol şi în diferite părţi ale acelei planetei.

Un motiv mai puternic, cel mult mai puternic, e frica. Ne-a dus pe Lună. Literalmente de frică -- împreună cu U.R.S.S. am concurat până la Lună. Avem aceşti asteroizi gigantici, asteroizi uriași, mii sau milioane în spaţiu, şi, deși probabilitatea e infimă, impactul, calculat efectiv, cu unul din aceştia lovind Pământul e atât de imens încât a aloca ceva timp privind, cercetând, şi pregătindu-ne să ne apărăm nu e irațional.

Şi bineînțeles al 3-lea motiv, unul drag mie ca antreprenor, e bogăţia. De fapt, imensă bogăţie. Dacă vă gândiţi la acești asteroizi, există clasa nichel fier, care pe piaţa metalelor din grupa platinei valorează în jur de 20 trilioane de dolari, dacă puteți merge şi lua una din aceste roci. Planul meu e să cumpăr acţiuni pe piaţa metalelor preţioase, şi apoi să pretind că merg în spaţiu să iau unul. Asta va finanţa misiunea de a explora unul. Frica, curiozitatea şi lăcomia ne-au motivat. Şi pentru mine -- sunt băiatul scund din dreapta. Asta a fost -- motivaţia mea a apărut în timpul misiunii Apollo.

Iar Apollo a fost unul din cei mai puternici stimulatori. Dacă te gândești la ce s-a întamplat la începutul anilor 1960, la 25 mai, când Kennedy spunea "Vom merge pe Lună". Oamenii şi-au lăsat slujbele şi au plecat în locaţii obscure pentru a participa la această misiune incredibilă. Şi habar nu aveam despre călătoria în cosmos. Am evoluat de la trimiterea lui Alan Shepard în zbor suborbital la călătoria pe Lună în doar 8 ani, iar media de vârsta a celor ce ne-au dus acolo era 26 de ani. Nu cunoșteau imposibilul. Au trebuit să inventeze totul. Iar asta, prietene, e o motivaţie extraordinară. Acesta e Gene Cernan, un bun prieten, spunând, "Dacă pot ajunge pe Lună" -- e deocamdată ultimul om care a ajuns pe Lună -- nimic, nimic nu e imposibil". Dar desigur, am considerat mereu guvernul ca fiind cel care să ne ducă acolo.

Dar anticipez, guvernul nu ne va duce acolo. Guvernul nu-şi poate asuma riscurile deschiderii acestei preţioase frontiere. Lansarea unei nave spațiale costă 1 miliard de dolari. E un număr patetic. Nu e verosimil. Nu ar trebui să ne mulțumim cu asta. Un lucru pe care l-am realizat cu Ansari X PRIZE a fost să validăm riscul acestei provocări. Din moment ce abordăm şi cucerim o nouă frontieră, ar trebui să ni se permită să riscăm. De altfel, oricine spune că nu ar trebui, trebuie înlăturat, pentru că pe măsură ce înaintăm, cele mai mari descoperiri pe care le vom face sunt înaintea noastră. Cei care investesc în afacerile spaţiale sunt mamiferele cu blană şi desigur complexul militar-industrial -- cu Boeing, Lockheed şi NASA -- fiind dinozaurii. Capacitatea noastră de a accesa aceste resurse pentru a câștiga redundanţă planetară -- putem acum aduna toate informaţiile, codurile genetice, tot ce e stocat în bazele noastre de date, şi le putem crea o dublură în afara planetei, în caz că ne-am confrunta cu una din acele situaţii dezastruoase.

Dificultatea e de a ajunge acolo şi, desigur, costurile de-a orbita sunt cheia. Ajuns pe orbită, ai parcurs 2/3 din drum, energetic vorbind, spre oriunde ai călători -- spre Lună, spre Marte. Există în prezent doar 3 vehicule -- racheta americană, Soyuz-ul rusesc şi vehiculul chinezesc -- care vă duc acolo. O navă spaţială cu o persoană în spațiu costă cca 100 milioane dolari. O companie pe care am lansat-o, Space Adventures, vă va vinde un bilet. Am făcut până acum doua călătorii. Vom anunţa încă două cu destinaţia staţia spaţială Soyuz, pentru 20 milioane dolari. E scump, dar a înţelege potenţialul --

(Râsete)

E scump. Dar oamenii sunt dispuşi să plătească pentru asta! Trăim vremuri unice în prezent. Pentru prima dată, avem destulă bogăţie concentrată în mâinile câtorva indivizi şi tehnologie accesibilă să ne permită să abordăm explorarea spaţiului. Cât de mult se poate ieftini? Să vă ofer punctul final. Cu 20 milioane dolari azi poţi cumpăra un bilet. Dar cât de mult se poate ieftini?

Să ne amintim Fizica din liceu. Calculând energia potenţială, PE=mgh, necesară transferului la câteva sute de mile, iar apoi accelerezi la 17,500 de mile/oră -- amintiţi-vă că energia chinetică KE = ½mv² -- și calculezi. Circa 5.7 gigajouli de energie. Dacă o extinzi la o oră, sunt circa 1,6 megawați. Dacă folosim o sursă de micro-energie Vijay, care vinde cu 7 cenţi un KWh -- E cineva aici rapid la matematică? Cât va costa ca tu şi echipamentul tău să ajungă pe orbită? 100 de dolari. Asta e curba îmbunătăţirii preţului -- dar avem nevoie pe parcurs de descoperiri în fizică. Sunt de acord cu asta.

(Râsete)

Dar, istoria ne-a învăţat ceva, dacă îți poți imagina ceva, vei reuși într-un final. Nu mă îndoiesc că fizica, ingineria ne vor duce în punctul în care toţi ne vom permite zboruri spaţiale pe orbită foarte curând. Dificultatea e că trebuie să existe o piaţă reală pentru a susţine investiţia. În prezent, Boeing şi Lockheed nu cheltuie niciun dolar în cercetare și dezvoltare. Sunt strict bani de la guvern, şi foarte puţini. Şi, de fapt, marile corporaţii, guvernele, nu-şi pot asuma riscul. Aşa că e necesar ce numesc eu reacţie economică exotermică în spaţiu. Cât e piața comercială actuală globală, piața globală de lansare? 12 - 15 lansări pe an. Nr. de companii comerciale? 12 - 15 companii. O lansare pe companie. Nu-i destul. E o singură piaţă de desfacere, eu le numesc încărcături de carbon auto-încărcate. Vin cu proprii bani. Sunt uşor de făcut. Sunt oameni. Ansari X PRIZE a fost soluţia mea, citind despre Lindbergh pentru crearea vehiculelor să ne ducă acolo.

Am oferit 10 milioane dolari pentru prima navă reutilizabilă, care va duce 3 persoane până la 100 km, va reveni şi în 2 săptămâni va reface traseul. 26 de echipe din 7 ţări s-au înscris în competiţie, cheltuind între 1 şi 25 de milioane de dolari fiecare. Şi, desigur, am avut frumoasa SpaceShipOne, care a realizat cele două zboruri şi a câştigat competiţia. Aș dori să vă duc acolo, în acea dimineaţă, cu un film scurt.

(Film) Pilot: Porniți focul.

Richard Searfoss: Succes.

(Aplauze)

RS: Am atins altitudinea de 112 km.

(Aplauze)

RS: În calitatea mea oficială de șef al juriului în competiţia Ansari X PRIZE, declar Mojave Aerospace Ventures câștigătoarea premiului Ansari X PRIZE.

(Aplauze)

Peter Diamandis: Probabil cel mai greu a fost să strâng fonduri. Părea literalmente imposibil. Am mers la 100-200 de directori executivi, directori de marketing. Nimeni nu credea că s-a realizat. Toţi au spus: "Oh, ce părere are NASA? Oamenii vor muri, cum vei reuşi să lansezi proiectul?" Am găsit o familie de vizionari, familia Ansari şi Champ Car, şi am strâns o parte din bani, dar nu toţi 10 milioane.

Şi, ce am făcut în final, m-am dus la industria de asigurări şi am cumpărat o poliţă de asigurări pentru situaţii excepţionale. Companiile de asigurări au mers la Boeing şi Lockheed şi le-au spus: "Veţi concura?" Nu. "Veţi concura?" Nu. "Nimeni nu va câştiga concursul ăsta." Aşa că au pariat că nimeni nu va câştiga până la 5 ianuarie, iar eu am pariat că cineva va câştiga.

(Aplauze)

Cel mai grozav a fost că au plătit, iar cecurile au avut acoperire.

(Râsete)

Am avut multe realizări, iar succesul a fost imens. Cel mai mult mă bucur că SpaceShipOne va fi expusă la Muzeul Aerian Spaţial lângă "Spirit of St. Louis" şi "Wright Flyer". Nu e minunat? (Aplauze) Puţin despre viitor, paşi în cosmos, ce e accesibil pentru voi. În prezent, puteţi experimenta zboruri în gravitație zero. Până în '08, zboruri suborbitale, preţurile le găsiți pe Virgin, vor fi de circa $200.000. Există 3-4 activităţi serioase care vor reduce foarte rapid preţurile. Cred, până la 25.000 dolari pentru un zbor suborbital. Zboruri orbitale -- vă putem duce la staţia spaţială.

Și într-adevăr cred că, odată ce un grup e pe orbită în jurul Pământului -- dacă nu o fac ei, o fac eu -- vom depozita combustibil pe parcurs, vom crea o linie directă de zbor spre Lună şi vom înșfăca niște terenuri.

(Răsete)

O mențiune rapidă pentru designerii din public. Am aşteptat 11 ani să obţinem aprobarea FAA pentru zboruri fără gravitaţie. Iată nişte imagini amuzante. Iată-l pe Burt Rutan şi pe bunul meu prieten Greg Meronek în gravitaţie zero. Oamenii cred că o cameră cu gravitaţie zero are un buton de oprire -- dar e obținut prin zbor parabolic al unui avion. 7-UP a făcut o reclamă ce va fi transmisă luna asta. Să mărim volumul.

Video: Ca să câştigaţi primul bilet de zbor în spaţiu, căutaţi baxurile special marcate de Diet 7-UP. Când doriţi gustul care nu vă îngreunează, singura direcţie e în sus.

PD: Asta a fost filmat în avionul nostru, aşa că, acum puteţi face asta. Sediul nostru e în Florida. Să vă spun despre altceva ce mă entuziasmează. Viitorul premiilor. Premiile sunt o idee foarte veche. Am avut plăcerea să împrumut de la Longitude Prize şi Orteig Prize care au inițiat premiul Lindbergh. Şi am luat decizia în cadrul Fundaţiei X PRIZE să extindem acest concept spre alte domenii tehnice, şi ne-am asumat o nouă misiune: "să încurajăm descoperiri radicale în domeniul spaţial şi al altor tehnologii pentru binele umanităţii." Iar asta ne entuziasmează. Am arătat acest slide lui Larry Page care de scurt timp s-a alăturat echipei noastre.

Când donezi unei organizaţii nonprofit, poți primi 50 de cenţi la un dolar. Dacă ai o subvenţie care echivalează suma, e 2-3 la 1. Dacă acorzi un premiu poți obține profit de 50 la 1 pentru banii investiți. Iar asta e enorm. Iar apoi, s-a întors şi a spus, "Ei bine, dacă inițiezi un institut de premii care acordă 10 premii, obții 500 la 1." Am răspus, "Grozav." Aşa că încercăm să transformăm X PRIZE într-un institut de premii de talie mondială. Iată ce se întâmplă când oferi un premiu, când îl anunţi și echipele încep probele. Crește publicitatea, iar când e câştigat, publicitatea explodează dacă e manageriată bine -- şi asta e parte din beneficiile sponsorului. Apoi, după ce premiul e câştigat efectiv, ai beneficii sociale, tehnologie nouă, capabilități noi. Şi câştigurile sponsorilor reprezintă suma publicității şi beneficiilor sociale pe termen lung. Asta e valoarea inclusă într-un premiu.

Dacă încerci să creezi SpaceShipOne, sau orice altă tehnologie nouă, trebuie s-o finanţezi de la început şi să menţii finanţarea cu un rezultat incert. Reușești sau nu. Dar dacă oferi un premiu, partea frumoasă e că taxa de întreţinere e mică şi plătești pentru succes. Orteig n-a plătit 1 cent celor 9 echipe care au traversat -- au încercat să traverseze Atlanticul, iar noi n-am plătit 1 cent până când cineva a câştigat Ansari X PRIZE. Deci premiile sunt o soluţie bună. Voi inventatorii, antreprenorii, ştiţi că atunci când vă fixaţi un obiectiv, primul lucru e să credeţi că-l puteţi realiza. Apoi, trebuie să înfruntați posibile ridiculizări publice de genul -- e o nebunie, nu va merge niciodată. Apoi trebuie să convingeţi pe alții, ca de fapt ei să vă ajute să strângeţi fonduri, iar apoi, trebuie să vă zbateţi cu birocraţia guvernamentală şi instituţii care nu doresc să demarați şi să considerați posibilitatea eşecului. Ce face un premiu, ce am experimentat noi că face un premiu, literalmente vă ajută să grăbiţi sau să susţineţi toate astea, pentru că un premiu validează ideea că e o idee bună. Ei bine, trebuie că e o idee bună. Cineva oferă 10 milioane dolari pentru asta.

În fiecare din aceste domenii a fost ceva la care Ansari X PRIZE şi-a adus contribuţia la inovare. Deci, ca organizaţie, am inițiat un proces de descoperire a premiului constând în a găsi premiile şi a scrie regulile, şi ne gândim să creăm premii pentru mai multe categorii diferite, în domeniul energiei, mediului, nanotehnologiei -- voi mai vorbi despre astea imediat. Creăm echipe de premii în cadrul X PRIZE. Avem o echipă a premiilor spaţiale. Dorim un premiu orbital.

Considerăm mai multe premii pentru energie. Craig Ventura ni s-a alăturat, lucrăm cu el la premiul pentru secveţierea rapidă a unui genom, le vom anunţa în această toamnă, imaginaţi-vă că aţi putea mapa ADN-ul oricui sub $1000, revoluţionând medicina. Apă curată, educaţie, medicină şi chiar antreprenoriat social. Ultimul meu slide, cea mai importantă unealtă pentru rezolvarea marilor probleme ale umanităţii -- nu e tehnologia, nu sunt banii, e un singur lucru -- e mintea umană loială, pasionată.

(Aplauze)