Paul Stamets despre 6 moduri prin care ciupercile pot salva lumea

Iubesc o provocare, iar salvarea Pămîntului probabil că este una bună. Cu toţii ştim că Pămîntul este în pericol. Am intrat acum în al 6-lea X -- a şasea mare extincţie de pe planeta asta. M-am întrebat adesea dacă ar fi existat o Organizaţie Unită a Organismelor -- cunoscută de altfel ca „O-O” -- (Rîsete) -- iar fiecare organism ar fi avut dreptul să voteze, am fi fost votaţi pe planetă sau în afara planetei? Cred că votul acela are loc chiar acum.

Vreau să vă prezint o suită de şase soluţii micologice, folosind ciuperci, iar aceste soluţii sînt bazate pe miceliu. Miceliul infiltrează toate peisajele, ţine solul laolaltă, este extrem de tenace. Asta ţine pînă la 30.000 de ori masa sa. Ei sînt marii dezasamblori moleculari ai naturii -- magicienii solului. Ei generează solurile humus peste masele de uscat ale Pămîntuliu. Am descoperit acum că există un transfer multi-direcţional al nutrienţilor dintre plante, temperate de către miceliu -- deci miceliul este mama care dă nutrienţi de la anini şi mesteacăni la cucută, cedri şi brazi.

Dusty şi cu mine, ne place să spunem, duminica aici mergem la biserică. Sînt îndrăgostit de pădurea bătrînă, şi sînt un American patriotic deoarece le avem pe acelea. Majoritatea dintre voi sînteţi familiari cu ciupercile portobello. Şi sincer, întîmpin un mare obstacol cînd menţionez ciupercile cuiva, se gîndesc imediat la ciupercile portobello sau ciupercile magice, le lucesc ochii, şi cred că sînt puţin nebun. Aşa că sper să înlătur acea prejudecată pentru totdeauna cu acest grup. Noi o numin micofobia, frica iraţională de necunoscut cînd vine vorba despre ciuperci.

Ciupercile cresc foarte repede. Ziua 21, ziua 23, ziua 25. Ciupercile produc antibiotice puternice. De fapt, sîntem înrudiţi mai aproape de ciuperci decît de oricare alt regn. Un grup de 20 microbiologişti eucarioţi au publicat o lucrare acum doi ani construind opistoconta -- un super-regn care uneşte animalele şi ciupercile. Avem în comun aceiaşi patogeni. Ciupercilor nu le place să putrezească de la bacterii, aşa că cele mai bune antibiotice ne vin de la ciuperci. Dar iată aici o ciupercă a cărei timp a apus. După ce produc spori, putrezesc. Dar vă propun că secvenţa de microbi care apar pe ciupercile putrezite sînt esenţiale pentru sănătatea pădurii. Ei dau naştere copacilor, ei crează cîmpurile de reziduuri de substanţe organice care hrănesc miceliul.

Aşa că aici vedem o ciupercă producînd spori. Iar sporii germinează, iar miceliul se formează şi trece sub pămînt. Într-un singur inci cubic de sol, pot exista mai mult de opt mile de aceste celule. Piciorul meu acoperă aproximativ 300 de mile de miceliu.

Acestea sînt micrografuri foto de la Nick Read şi Patrick Hickey. Şi observaţi că pe măsură ce miceliul creşte, cucereşte teritoriu şi apoi începe reţeaua. Am fost un microscopist pe microscop electronic pentru mulţi ani, am mii de micrografuri electronice, şi cînd mă uit la miceliu îmi dau seama că sînt membrane de microfiltrare. Expirăm dioxid de carbon, la fel şi miceliul. Inhalează oxigen, exact la fel ca noi. Dar acestea sînt în esenţă stomacuri şi plămîni externalizaţi. Şi vă prezint un concept că acestea sînt membrane neurologice extinse. Şi în aceste cavităţi, aceste microcavităţi formează, şi pe măsură ce amestecă soluri, absorb apa. Acestea sînt mici fîntîni. Şi înăuntrul acestor fîntîni, încep să se formeze comunităţi microbiale. Şi astfel solul spongios nu numai că rezistă eroziunii, dar formează un univers microbial care dă naştere unei pluralităţi de alte organisme.

La început am propus, la începutul anilor '1990, că miceliul este Internetul natural al Pămîntului. Cînd te uiţi la miceliu, sînt foarte ramificaţi. Iar dacă este o ramură care este ruptă, foarte rapid, datorită nodurilor de intersecţie -- inginerii Internetului îi pot nume hot point-uri -- există căi alternative pentru a canaliza nutrienţi şi informaţie. Miceliul este conştient. El ştie că sînteţi acolo. Cînd vă plimbaţi prin peisaje, sare în urma paşilor voştri încercînd să prindă sfărîmături. Aşa că eu cred că invenţia Internetului calculatoarelor este o consecinţă inevitabilă a unui model biologic dovedit deja funcţional. Pămîntul a inventat Internetul calculatoarelor pentru beneficiul propriu, şi acum, noi fiind organismul de top al acestei planete, încercăm să alocăm resurse pentru a proteja biosfera.

Mergînd mai în afară, materia întunecată se conformează după acelaşi arhetip micelial. Cred că materia dă naştere vieţii, viaţa devine celule singulare, celulele singulare devin şiruri, şirurile devin lanţuri, lanţurile reţele. Şi aceasta este paradigma pe care o vedem în tot universul.

Majoritatea dintre voi s-ar putea să nu ştiţi că ciupercile au fost primele organisme care au venit pe uscat. Au venit pe uscat acum 1.3 miliarde de ani, şi plantele au urmat după cîteva sute de milioane de ani mai tîrziu. Cum este posibil aceasta? Este posibil deoarece miceliul produce acizi oxalici şi multe alţi acizi şi enzime, marcînd piatra şi acaparînd calciul şi alte minerale şi formînd oxalate de calciu. Provoacă sfărîmarea rocilor, şi primul pas în generarea solului. Acidul oxalic este două molecule de dioxid de carbon unite împreună. Deci ciupercile şi miceliul separează dioxidul de carbon sub forma oxalatelor de calciu. Şi multe tipuri de oxalate de asemenea separează dioxidul de carbon prin mineralele care sînt formate şi luate din matricea rocilor.

Aceasta s-a descoperit prima dată în 1859. Asta este o fotografie de Franz Hueber. Această fotografie este luată în anii 1950 în Arabia Saudită. Acum 420 milioane de ani, acest organism exista. A fost numit Prototaxites. Prototaxites, aşezat pe pămînt, avea cam trei picioare înălţime. Cele mai înalte plante de pe Pămînt în acea perioadă aveau mai puţin de două picioare înălţime. Dr. Boyce, la Universitatea din Chicago, a publicat un articol în Jurnalul de Geologie anul trecut, determinînd că Prototaxites era un fungus gigantic, o ciupercă gigantică. peste tot pe Pămînt s-au notat aceste ciuperci gigantice. Peste majoritatea maselor de uscat. Şi au existat pentru zeci de milioane de ani.

Acum am avut cîteva evenimente de extincţie, şi pe măsură ce înaintăm -- 65 de milioane de ani în urmă -- majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi despre asta -- am avut un impact cu un asteroid. Pămîntul a fost lovit de un asteroid, o cantitate imensă de sfărîmături a fost aruncată în atmosferă. Lumina solară a fost tăiată, iar ciupercile au moştenit Pămîntul. Aceste organisme care s-au aliat cu ciupercile au fost răsplătite, deoarece ciupercile nu au nevoie de lumină. Mai recent, la Universitatea Einstein, tocmai au determinat că ciupercile folosesc radiaţia ca pe o sursă de energie, în acelaşi mod în care plantele folosesc lumina. Aşa că perspectiva că ciupercile există pe alte planete, cred că este o concluzie anticipată, cel puţin în mintea mea.

Cel mai mare organism din lume se află în Oregonul de Est. Nu l-am putut rata. Are o dimensiune de 2.200 de acri. O dimensiune de 2.200 de acri, 2.000 de ani vechime. Cel mai mare organism de pe planetă este un covor micelian, cu o grosime de o celulă. Cum este posibil ca acest organism să fie atît de mare, şi totuşi să aibă o grosime de o celulă, în timp ce noi avem cinci sau şase straturi de piele care ne protejează? Miceliul, în condiţiile potrivite, produce o ciupercă -- izbucneşte cu o ferocitate atît de mare încît poate sparge asfaltul. Am fost implicaţi în cîteva experimente. Am să vă arăt şase, dacă pot, soluţii pentru a ajuta la salvarea lumii. Laboratoarele Battelle şi cu mine ne-am întîlnit în Bellingham, Washington, erau patru grămezi saturate cu motorină şi alte deşeuri petroliere. Una a fost grămada de control, o grămadă a fost tratată cu enzime, o grămadă a fost tratată cu bacterii iar grămada noastră a fost însămînţată cu ciuperca micelium. Miceliul absoarbe petrolul. Miceliul produce enzime -- peroxidaze -- care rup legăturile de carbon-hidrogen. Acestea sînt acelaşi legături care ţin hidrocarburile împreună. Deci miceliul devine saturat cu petrol, şi apoi, cînd ne-am întors peste şase săptămîni, toate reziduurile au fost înlăturate, toate celelalte grămezi erau moarte, negre, şi puturoase. Ne-am întors la grămada noastră, era acoperită cu sute de funzi de ciuperci stridie -- iar culoarea s-a schimbat într-una mai deschisă. Enzimele au transformat hidrocarburile în carbohidraţi -- zaharuri fungale.

Cîteva dintre aceste ciuperci sînt ciuperci foarte fericite. Sînt foarte mari. Arată cît de multă nutriţie ar fi putut obţine. Dar altceva s-a întîmplat, care a fost o epifanie în viaţa mea. Au produs spori, sporii atrag insectele, insectele au depus ouă, ouăle au devenit larve. Apoi au venit păsările, aducînd seminţe, iar grămada noastră a devenit o oază de viaţă. În timp ce celelalte trei grămezi erau moarte, negre şi puturoase, şi PAH-urile -- hidrocarburile aromatice -- au ajuns de la 10.000 de părţi per milion la mai puţin de 200 în opt săptămîni. Ultima imagine pe care n-o avem -- întreaga grămadă era o bermă de viaţă. Acestea sînt specii cheie. Specii de avangardă care deschid uşile pentru alte comunităţi biologice.

Aşa că am inventat saci de pînză -- de tipul buncărelor -- şi adăugînd miceliu -- folosind sfărîmături aduse de furtuni puteţi lua aceşti saci de pînză şi să-i puneţi în avalul unei ferme care produce E. coli, sau alte deşeuri, sau o fabrică cu toxine chimice, şi duce la restaurarea habitatului. Aşa că am format un loc în Mason County, Washington, şi am observat o scădere dramatică în cantitatea de coliforme. Şi vă voi arăta un grafic aici. Asta este o scară logaritmică, 10 la puterea a opta. Sînt mai mult de 100 milioane de colonii per gram, iar 10 la puterea a treia este aproximativ 1.000. În 48 de ore pînă la 72 de ore, aceste trei specii de ciuperci au redus cantiattea de bacterii coliforme de 10.000 de ori. Gîndiţi-vă la implicaţii. Aceasta este o metodă conservatoare de spaţiu care foloseşte sfărîmături de furtună -- şi este garantat că vom avea furtuni în fiecare an.

Deci această ciupercă, în special, ne-a atras atenţia de-a lungul timpului. Aceasta este soţia mea Dusty cu o ciupercă numită Fomitopsis officinalis -- Agaricon. Este o ciupercă exclusivă pădurilor bătrîne, pe care Dioscorides a descris-o prima dată în 65 A.D. ca un tratament împotriva consumului. Această ciupercă creşte în statul Washington, Oregon, California de Nord, Columbia Britanică, acum considerată dispărută în Europa. Nu pare aşa de mare -- să ne uităm mai atent. Aceasta este o ciupercă foarte rară. Echipa noastră -- şi avem o echipă de experţi care merg pe teren -- am fost pe teren de 20 de ori anul trecut în pădurea bătrînă. Am găsit un exemplar pentru a putea forma o cultură.

Păstrarea genomului acestor ciuperci din pădurea bătrînă cred că este absolut critic pentru sănătatea umană. Am fost implicat în programul BioShield al Departamentului Apărării al U.S. Am trimis peste 300 de mostre de ciuperci care au fost fierte în apă fierbinte, şi miecelium recoltînd aceste metaboliţi extracelulari. Şi în urmă cu cîţiva ani, am primit aceste rezultate. Avem trei tulpini diferite de ciuperci Agaricon care au fost foarte active împotriva viruşilor de variolă. Dr. Earl Kern, care este un expert în variolă al Departamentului Apărării din U.S., afirmă că orice compuşi care au un index de selectivitate de doi sau mai mult sînt activi. 10 sau mai mult sînt consideraţi foarte activi. Tulpinile noastre de ciuperci erau în gama foarte activi. Există un comunicat de presă verificat pe care-l puteţi citi -- este verificat de DOD, dacă căutaţi cu Google „Stamets” şi „smallpox”. Sau puteţi merge la NPR.org şi să ascultaţi un interviu live.

Aşa că, încurajaţi de asta, în mod natural ne-am îndreptat spre viruşii gripali. Şi, pentru prima dată, arăt asta. Avem trei tulpini diferite de ciuperci Agaricon foarte active împotriva viruşilor gripali. Iată numerele indecşilor de selectivitate -- împotriva variolei, aţi văzut zeci şi douăzeci -- acum, împotriva viruşilor gripali, comparat cu controalele ribavirin avem o activitate extraordinar de mare. Şi folosim un extract natural în limita de dozaj ca un farmaceutic pur. Am încercat-o împotriva viruşilor A -- H1N1, H3N2 -- de asemenea şi pe viruşii gripali B. Şi apoi am încercat un amestec, iar în amestec am încercat-o pe H5N1, şi am obţinut un index de selectivitate mai mare de 1.000. (Aplauze) Aşa că consider că putem argumenta că ar trebui să salvăm pădurea bătrînă avînd o importanţă de apărare naţională. (Aplauze)

Am devenit interesat de ciuperci entomopatogenice -- ciuperci care omoară insecte. Casa noastră a fost distrusă de furnici dulgher. Aşa că m-am dus la pagina de Internet a EPA, şi ei recomandau studii cu specii metarhizium al unui grup de ciuperci care omoară furnicile dulgher, de asemenea şi termitele. Am făcut ceva ce nimeni n-a mai făcut. Am urmărit miceliul cînd a încetat producerea sporilor. Aceştia sînt spori -- asta se află în sporii lor. Am putut să transform cultura într-o formă non-producătoare de spori. Iar industria a cheltuit mai mult de 100 de milioane de dolari pe capcane pentru a împiedica termitele să vă mănînce casa. Dar insectele nu sînt proaste, şi vor evita sporii cînd se apropie, aşa că am transformat culturile într-o formă care nu produce spori. Şi am luat farfuria păpuşii Barbie a fiicei mele am pus-o acolo unde un grup de furnici dulgher făceau cîmpuri de sfărîmături, în fiecare zi, în casa mea, şi furnicile erau atrase de miceliu, deoarece nu era nici un spor. L-au dat reginei. După o săptămînă, nu mai aveam deloc grămezi de rumeguş.

Şi apoi -- un dans delicat între cină şi moarte -- miceliul este consumat de furnici, au devenit mumificate şi, boing, o ciupercă ieşea din capul lor. (Rîsete) Acum după ce-au produs spori, sporii resping. Deci casa nu mai este propice invaziei. Deci aveţi o soluţie aproape permanentă pentru reinvazia termitelor. Deci casa mea s-a dărîmat, am primit primul brevet împotriva furnicilor dulgher, termitelor şi a furnicilor roşii. Apoi am încercat extracte, şi iată, putem dirija insectele în alte direcţii. Asta are implicaţii uriaşe. Apoi am primit al doilea brevet -- şi ăsta e unul mare. A fost numit un brevet Alexander Graham Bell -- Acoperă peste 200.000 de specii. Asta este cea mai distrugătoare tehnologie, mi s-a spus de directorii industriei de pesticide, pe care au văzut-o. Asta ar putea restructura total industriile de pesticide din lume. Aţi putea avea 100 de doctoranzi sub umbrela acestui concept, pentru că presupunerea mea este că ciupercile entomopatogenice, înainte de a produce spori, atrag chiar insectele care altfel sînt respinse de acei spori.

Şi astfel am inventat o Cutie de Viaţă pentru că aveam nevoie de un sistem de distribuţie. Cutia de Viaţă -- veţi primi un DVD al conferinţei TED -- adăugaţi pămînt, adăugaţi apă, aveţi ciuperci micorhizal şi endofitic precum şi spori, ca cei ai ciupercii Agaricon. Seminţele sînt apoi îngrijite de acest miceliu. Şi apoi puneţi seminţe de copaci acolo, şi apoi sfîrşiţi prin a creşte -- potenţial -- o pădure veche dintr-o cutie de carton.

Vreau să reinventez sistemul de distribuţie, şi folosirea cartonului în jurul lumii, astfel încît să devină amprente ecologice. Dacă este un site de tip YouTube pe care l-aţi putea crea, l-aţi putea face interactiv, particularizat codurilor poştale -- unde oamenii s-ar putea întîlni, şi prin sisteme de imagini din satelit, prin Virtual Earth sau Google Earth, puteţi confirma că credite de carbon sînt sechestrate de copacii care ies din Cutiile de Viaţă.

Puteţi lua o cutie de carbon de pantofi, aţi putea adăuga apă -- am dezvoltat asta pentru comunitatea de refugiaţi -- porumb, fasole, şi dovlecei, şi ceapă. Am luat cîteva containere -- soţia mea a spus că dacă eu pot face asta, oricine poate -- şi am ajuns să cresc o grădină de seminţe. Apoi recoltaţi aceste seminţe -- şi mulţumesc, Eric Rasmussen, pentru ajutorul tău în asta -- şi apoi recoltaţi grădina de seminţe. Apoi puteţi recolta sîmburii, şi apoi aveţi nevoie doar de cîţiva sîmburi -- adaug micelium, şi apoi inoculez ştiuleţii de porumb. Acum, trei ştiuleţi de porumb, fără alte boabe -- încep să se formeze multe ciuperci. Prea multe extracţii din banca de carbon, şi astfel această populaţie va fi desfiinţată. Dar priviţi ce se întîmplă aici. Ciupercile sînt apoi recoltate, dar foarte important, miceliul a convertit celuloza în zaharuri micotice. Aşa că m-am gîndit, cum putem aborda criza de energie din această ţară? Şi aşa am inventat Econol.

Generarea etanolului din celuloză utilizînd miceliul ca un intermediar -- şi beneficiaţi de toate avantajele pe care vi le-am prezentat mai devreme. Dar să mergeţi de la celuloză la etanol este neinteligent ecologic, şi cred că trebuie să fim inteligenţi ecologic în generarea combustibililor. Aşa că formăm băncile de carbon de pe planetă, reînnoim pămînturile -- acestea sînt speciile cu care trebuie să ne unim. Cred că miceliul poate ajuta la salvarea lumii. Mulţumesc frumos. (Aplauze)