Paul Conneally: Umanitarismul digital

Modelul umanitar s-a schimbat foarte puţin de la începutul secolului 20. Originile sale sunt adânc înrădăcinate în era analogică. Şi o schimbare majoră se prefigurează la orizont. Catalizatorul pentru această schimbare a fost cutremurul major produs în Haiti pe data de 12 ianuarie 2010. Haiti a fost cel care a schimbat jocul. Cutremurul a distrus capitala Port-au-Prince, a luat viaţa a 320.000 de oameni, a lăsat fără adăpost aproximativ 1,2 milioane de oameni. Instituţiile guvernamentale au fost complet decapitate, inclusiv palatul prezidenţial. Îmi amintesc că stăteam pe acoperişul Ministerului de Justiţie în centrul oraşului Port-au-Prince. Avea o înălţime de aproximativ 2 metri, strivită în totalitate de violenţa cutremurului.

Pentru aceia dintre noi, aflaţi pe teren, în acele prime zile, a fost clar, chiar şi pentru cei mai căliţi veterani ai dezastrelor, că Haiti era ceva diferit. Haiti a fost ceva ce nu mai văzusem înainte. Dar Haiti ne-a oferit totodată ceva fără precedent. Ne-a permis să privim într-un viitor al felului în care ar putea arăta răspunsul la dezastru într-o lume hiperconectată în care oamenii au acces la dispozitive mobile inteligente.

Pentru că, dincolo de distrugerea urbană din Port-au-Prince a venit un torent de SMS-uri -- ale oamenilor care cereau ajutor, rugându-ne să le acordăm asistenţă, impărtăşind date, oferind suport, căutându-i pe cei dragi. Aceasta a fost o situaţie cu care agenţiile de ajutorare tradiţionale nu s-au mai întâlnit. Eram într-una dintre cele mai sărace ţări de pe planetă, însă 80% din populaţie deţinea un dispozitiv mobil. Şi am fost nepregătiţi pentru această situaţie şi ei influenţau efortul de ajutorare.

De asemenea, în afara Haiti-ului, lucrurile arătau diferit. Zeci de mii de aşa-numiţi voluntari digitali navigau pe Internet transformau mesajele transmise pe twitter care fuseseră deja convertite din mesaje text şi le puneau în hărţi open-source, completându-le cu tot felul de informaţii importante -- oameni de la Crisis Mappers şi Open Street Map -- le postau pe internet, făcându-le disponibile pentru toată lumea -- mass-media, organizaţii umanitare şi pentru comunităţi în sine -- în scopul de a participa şi de a ajuta la efortul comun.

Înapoi în Haiti, oamenii au apelat tot mai mult la comunicarea prin SMS-uri. Oamenii care erau răniţi şi înfometaţi îşi anunţau problema, îşi anunţau nevoia de ajutor. Pretutindeni, pe marginile străzilor din Port-au-Prince, au apărut antreprenori care ofereau staţii pentru încărcarea telefoanelor mobile. Ei au înţeles mai bine decât am făcut-o noi nevoia inerentă a oamenilor de a putea comunica.

Niciodată nu ne-am mai confruntat cu acest gen de situaţie, doream să încercăm şi să înţelegem cum am putea folosi această incredibilă resursă, cum am putea utiliza acest mecanism, cu adevărat, această forţă incredibilă a tehnologiei telefoanelor mobile şi a SMS-urilor. Am început să purtăm discuţii cu un furnizor de servicii locale, numit Voila, care este o filială a Trilogy International. Am avut practic trei cerinţe. Am vrut să comunicăm printr-o formă de comunicare cu dublu sens. Nu am vrut să strige; aveam nevoie şi să ascultăm. Am vrut să ne permită să depistăm comunităţi geografice specifice. Nu aveam nevoie să vorbim cu întreaga ţară, în acelaşi timp. Şi am vrut să fie un sistem uşor de folosit.

Din mijlocul acestui moloz din Haiti şi din această distrugere a apărut ceva ce numim TERA -- Trilogy Emergency Response Application -- Aplicaţia Trilogia Răspunsului la Urgenţă care a fost folosită pentru a sprijini efortul de ajutorare de atunci încoace. A fost folosit pentru a ajuta comunităţile să se pregătească pentru dezastre Acesta a fost folosit pentru a avertizarea din timp în avans a dezastrelor legate de vreme. Este folosit pentru campanii de conştientizare pentru sănătatea publică cum ar fi prevenirea holerei. Şi este folosit chiar şi pentru problemele sensibile cum ar fi sporirea gradului de conştientizare legată de problema violenţei bazate pe sexul persoanelor.

Funcţionează însă acest program? Tocmai am publicat o evaluare a acestui program, şi rezultatele disponibile acolo pentru toată lumea, sunt remarcabile. 74 % dintre oameni au primit datele. Dintre cei cărora aceste date le erau destinate un procent de 74 % le-au primit. 96% dintre ei au găsit aceste date utile. 83% dintre ei au trecut la acţiune -- o dovadă că este o forţă care conferă intr-adevăr putere. şi 73 % dintre aceştia au trimis informaţiile mai departe.

Sistemul TERA a fost dezvoltat în Haiti cu ajutorul unor ingineri din regiune. Este o tehnologie adecvată pentru utilizator care a fost folosită în mod eficient în scop umanitar. Tehnologia permite transformarea. De-a lungul lumii care este în continuă dezvoltare, cetăţenii şi comunităţile folosesc tehnologia pentru a putea să aducă schimbări, schimbări pozitive, în propriile comunităţi. Această bază a fost consolidată prin puterea socială de partajare astfel încât ei schimbă vechile modele, vechiul model analog de control şi comandă.

Un exemplu al puterii de transformare a tehnologiei este în Kibera. Kibera este una dintre cele mai mari mahalale din Africa. Este situată la marginea oraşului Nairobi, capitala Kenyei. Oraşul reprezintă casa unui număr necunoscut de persoane -- unii spun că ar fi între 250.000 şi 1,2 milioane de locuitori. Dacă ai ajunge astăzi în Nairobi, şi ai lua o hartă turistică, ai vedea reprezentarea Kiberei ca un parc naţional verde, luxuriant, lipsit de aşezări umane.

Tinerii care locuiesc în Kibera în comunităţile lor, cu dispozitive portabile simple , GPS-uri şi telefoane mobile pentru SMS-uri, s-au trecut literalmente pe hartă. Ei au strâns o mulţime de surse de date şi au făcut invizibilul, vizibil. Oameni ca Josh şi Steve continuă să adauge din ce în ce mai multe informaţii, informaţii în timp real, pe care le introduc pe aceste hărţi prin tweeter şi text spre folosul tuturor. Puteţi afla despre ultima sesiune de muzică improvizată. Informaţii despre ultima altercaţie. Informaţii despre locurile de cult. Despre centrele de sănătate. Poţi simţi dinamismul a acestei comunităţi care trăieşte şi respiră. De asemenea, au propria reţea de ştiri pe YouTube care numără în prezent 36.000 de vizitatori.

Ei ne arată ce se poate face cu tehnologiile digitale mobile. Ne arată că magia tehnologiei constă în a face invizibilul, vizibil. Şi au găsit un mijloc de a se face auziţi Îşi spun propria poveste dincolo de descrierea oficială.

Şi vedem poveşti similare venind din toate colţurile globului. De exemplu, Mongolia, unde 30% din populaţie este nomadă, foloseşte sisteme de informare SMS pentru a urmări modelele de migraţie şi pe cele meteorologice. SMS-ul este folosit chiar şi pentru organizarea întâlnirilor turmelor de la distanţă. Şi dacă oamenii migrează în medii urbane, necunoscute, pot fi de asemenea, ajutaţi cu pregătirea unor suporteri sociali care îi aşteaptă totul datorat cunoştinţelor utilizării SMS-ului. În Nigeria, instrumentele SMS cu acces liber au fost folosite de lucrătorii de la Crucea Roşie pentru a strănge informaţii cu privire la comunităţile locale în încercarea de a înţelege mai bine şi a atenua răspândirea malariei. Colegul meu, Jason Peat, care a condus acest program, mi-a spus că este de 10 ori mai rapid şi mai iefitin decât modul tradiţional în care făceau aceste lucruri.

Şi acest sistem nu conferă doar putere comunităţilor, ci, cu adevărat important, este faptul că aceste informaţii rămân în comunitate acolo unde este nevoie, pentru a formula politicile de sănătate pe termen lung. Locuim pe o planetă cu o populaţie de 7 miliarde, cinci miliarde de abonamente de telefonie mobilă. Până în 2015, vor exista 3 miliarde de telefoane inteligente în întreaga lume. Comisia de broadband U.N. recent, a stabilit ca obiectiv să asigure accesul la broadband în proporţie de 50% pentru ţările în curs de dezvoltare faţă de 20 % cât reprezintă în prezent. Ne îndreptăm spre o lume hiperconectată în care, cetăţeni aparţinând tuturor păturilor culturale şi sociale vor avea acces la dispozitive mobile inteligente şi rapide.

Oamenii înţeleg, de la Cairo până în Oakland că există noi mijloace pentru a fi împreună, există noi mijloace pentru mobilizare, noi modalităţi prin care putem contribui. Această transformare trebuie înţeleasă de structurile şi modelele umanitare. Vocea comună a oamenilor prin intermediul noilor tehnologii, trebuie să fie integrată mai mult în strategiile şi planurile de acţiune ale organizaţiilor şi nu doar re-folosită pentru campanii de strângere de fonduri sau de marketing. Avem nevoie, de exemplu, să cuprindem datele importante, cunoştinţele care se găsesc acolo pentru liderii de piaţă care înţeleg semnificaţia folosirii şi valorificării unei cantităţi mari de date.

O idee pe care aş vrea să o luaţi în considerare, de exemplu, este să aruncaţi o privire la departamentele noastre de IT. Ele reprezintă în mod normal camera din spate sau subsolul furnizorilor de servicii hardware, însă au nevoie să fie avansate la dezvoltatori de strategii de software. Avem nevoie în organizaţiile noastre de oameni care ştiu cum este să lucrezi cu cantităţi mari de date. Avem nevoie de tehnologie ca principiu organizaţional de bază. Avem nevoie în consiliu de strategi în tehnologie care pot întreba şi răspunde, "Ce ar face Amazon şi Google cu toate aceste date?" şi le pot converti în bunuri umanitare.

Posibilităţile pe care noile tehnologii digitale le aduc pot ajuta organizaţiile umanitare, să se asigure că nu doar dreptul oamenilor la informare a fost respectat, sau că dreptul lor de a comunica este respectat, ci, mă gândesc la viitor, organizaţiile umanitare vor trebui să anticipeze totodată dreptul oamenilor de a accesa tehnologii critice de comunicare în scopul de a se asigura că vocile lor sunt auzite că aceştia sunt cu adevărat participanţi, că au fost cu adevărat învestiţi cu putere în lumea umanitară. Acesta a fost întotdeauna idealul greu de sesizat să asiguri participarea deplină a persoanelor afectate de dezastre în efortul umanitar. Acum avem instrumentele. Acum avem posibilităţile. Nu mai există nici un motiv pentru care să nu facem acest lucru. Cred că avem nevoie să aducem lumea umanitară de la analog la digital.

Multumesc mult.

(Aplauze)