Patrick Awuah despre educarea liderilor

Ca multi dintre dumneavoastra, incerc sa contribui si eu la o renastere a Africii. Problema transformarii in Africa este in realitate o problema de conducere. Africa poate fi transformata doar cu ajutorul unor lideri luminati. Si imi permit sa afirm ca maniera in care ne educam liderii este fundamentala pentru progresul de pe acest continent. As vrea sa va spun niste povesti care va vor lamuri viziunea mea. Am auzit ieri cu totii despre importanta povestilor. O prietena americana a voluntariat anul acesta ca asistenta medicala in Ghana. Iar ea in trei luni de zile a ajuns la o concluzie despre starea conducerii in Africa, concluzie la care eu am ajuns in peste zece ani. A fost implicata de doua ori in operatii in care s-a luat curentul in spital. Generatoarele de urgenta nu au pornit -- si nu era acolo nici o lanterna, nici o lumanare. Inturneric bezna. Pacientul era deschis -- de doua ori. Prima data a fost o cezariana. Din fericire bebelusul a iesit -- mama si copilul au supravietuit.

A doua oara a fost o interventie care necesita anestezie locala. Efectul anestezicului s-a dus. Pacientul incepe sa simta durere. Plange. Tipa. Se roaga. Intuneric bezna. Nici o lumanare, nici o lanterna. Si spitalul acela si-ar fi permis lanterne. Si-ar fi permis sa cumpere lucrurile acestea, dar nu au facut-o. Si acest lucru s-a intamplat de doua ori. Alta data a privit ingrozita cum asistentele au stat si s-au uitat la un pacient care murea, pentru ca ele refuzasera sa ii dea din oxigenul pe care il aveau. Astfel, peste trei luni, chiar inainte ca ea sa se intoarca in SUA, asistentele din Accra intra in greva. Ea a recomandat sa se folosesca ocazia aceasta pentru a concedia tot personalul. Pentru a lua totul de la inceput. Pentru a incepe de la zero.

Ce treaba are asta cu conducerea? Vedeti, vina apartine ministerului sanatatii, administratorilor spitalelor, doctorilor, asistentelor -- acestia reprezinta aproximativ 5% dintre colegii lor care primesc educatie si dupa ciclul secundar de invatamant. Ei sunt elita. Ei sunt liderii nostri. Deciziile lor, actiunilor lor conteaza. Si cand ei gresesc, literalmente, o natiune sufera. Deci, cand vorbesc despre conducere nu vorbesc doar de lideri politici. Am auzit destule despre ei. Vorbesc despre elita. Despre aceia care au fost pregatiti. Aceia a caror meserie este sa fie protectorii societatii lor. Avocatii, judecatorii, politistii, doctorii, inginerii, functionarii publici -- acestia sunt liderii. Iar noi trebuie sa ii pregatim corespunzator.

Experienta mea initiala si totodata memorabila legata de conducerea din Ghana s-a intamplat cand aveam 16 ani. Tocmai ce avusese loc lovitura de stat iar soldatii erau omiprezenti in societatea noastra. Erau omniprezenti. Intr-o zi ma duceam la aeroport sa ma intalnesc cu tatal meu, iar in timp ce mergeam pe o panta inverzita care se intindea de la parcare pana la cladirea terminalului, am fost oprit de doi soldati cu automate AK-47. Acestia mi-au cerut sa ma alatur unei multimi de oameni care alergau in sus si in jos pe un terasament. De ce? Pentru ca drumul pe care am mers era considerat interzis accesului. Nu scria nicaieri asta.

Aveam 16 ani. Eram foarte ingrijorat cu privire la ce vor crede colegii mei de la scoala, daca ma vor vedea alergand in sus si in jos pe acel deal. Eram in special preocupat de ce vor crede fetele. Si am inceput sa ma cert cu acesti oameni. Am fost un pic nesabuit, dar, stiti cum e, aveam 16 ani. Am fost norocos. Un pilot al Ghana Airways cade in aceeasi situatie penibila. Datorita uniformei, ii vorbesc diferit acestuia, si ii explica faptul ca ei doar respecta ordinele. Asa ca acesta le ia statia, vorbeste cu seful lor si ne elibereaza pe toti. Ce concluzii ati trage dintr-o experienta precum aceasta? Eu personal am tras mai multe. Conducerea conteaza. Acei oameni respectau ordinele unui ofiter superior. Am invatat ceva despre curaj. Era important sa nu te uiti la acele arme. Am invatat de asemenea ca poate fi folositor sa te gandesti la fete.

(Rasete)

La cativa ani de la acest eveniment am parasit Ghana cu o bursa si mi-am continuat educatia la Swarthmore College. A fost ca o gura de aer proaspat. Stiti, facultatea acolo nu iti cere sa memorezi informatii si sa le reproduci pentru ei, asa cum am fost invatat in Ghana. Ei vroiau sa gandim critic. Vroiau sa fim analitici. Vroiau sa fim preocupati de problemele sociale. La cursurile de economie primeam note mari pentru ca intelegeam bazele economiei. Dar am invatat ceva mai profund decat atat, respectiv ca liderii -- managerii economiei din Ghana -- luau decizii incredibil de proaste care au adus economia noastra in pragul colapsului. Si iar am ajuns la aceiasi invatatura -- conducerea conteaza. Conteaza foarte mult.

Dar nu am inteles in totalitate ce s-a intamplat cu mine la Swarthmore. Aveam o banuiala. Dar nu am realizat complet pana nu am inceput sa muncesc, si am inceput sa muncesc la Microsoft Corporation. Am facut parte din aceasta echipa -- din aceasta echipa care gandea si invata -- a carei sarcina era sa conceapa si sa implementeze noi software-uri care au creat lucruri de valoare in lume. Si a fost extraordinar sa fac parte din aceasta echipa. Extraordinar. Si atunci am realizat ce se intamplase cu mine la Swarthmore, transformarea -- capacitatea de a confrunta probleme, probleme complexe, si de a dezvolta solutii la acele probleme. Capacitatea de a crea este cel mai motivant lucru care i se poate intampla unui individ. Si eu am fost parte din asta.

In timpul in care am fost la Microsoft, veniturile anuale ale companiei au depasit produsul intern brut al Republicii Ghana. Si, apropo, cu trecerea timpului au continuat sa creasca. Diferenta s-a marit de cand am plecat. Deja am vorbit despre unul dintre motivele pentru care acest lucru s-a intimplat. Ma refer la faptul ca oamenii de acolo sunt atat de muncitori, de perseverenti, de creativi si atat de motivati. Dar sunt si niste factori externi: pietele libere, puterea legii, infrastructura. Aceste lucruri sunt oferite de institutii conduse de oameni pe care eu ii numesc lideri. Si acei lideri nu au aparut in mod spontan. Cineva i-a pregatit pentru a desfasura activitatile respective. Cat timp eram la Microsoft, s-a intamplat un lucru amuzant, Am devenit parinte. Si pentru prima data, Africa insemna pentru mine mai mult decat oricand inainte. Pentru ca am realizat ca starea continentului african va conta pentru copii mei si pentru copii lor. Ca starea lumii -- starea lumii depinde de ce se intampla cu Africa, din punctul de vedere al copiilor mei.

Si in acest timp in care treceam prin ceea ce am numit "criza mea de dinaintea varstei a doua", Africa era in dezordine. Somalia se dezintegrase in anarhie. Rwanda era in agonia cauzata de razboiul genocid. Si mi se parea ca acea directie era una gresita si ca eu trebuie sa ma intorc sa acord o mana de ajutor. Nu puteam sa stau pur si simplu in Seattle si sa imi cresc copii intr-un cartier din patura medie-superioara si sa fiu mandru de asta. Nu era lumea in care vroiam sa creasca copii mei. Asa ca am decis sa ma implic si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma intorc in Ghana si sa vorbesc cu o multime de oameni si sa incerc cu adevarat sa inteleg care erau adevaratele probleme. Si trei lucruri se regaseau in fiecare probelema: coruptia, institutiile slabe si oamenii care le conduc -- liderii.

La drept vorbind, eram un pic speriat, pentru ca atunci cand intalnesti aceste trei probleme ele par destul de greu de confruntat. Si unii ar spune sa stai linistit, nici sa nu incerci. Dar eu am ridicat intrebarea, "De unde vin acesti lideri?" Care este acel lucru la Ghana care produce lideri care sunt lipsiti de etica sau de capacitatea de a rezolva problemele?" Asa ca mi-am indreptat atentia catre ce se intampla in sistemul nostru educational. Si era la fel -- invatatul pe de rost -- de la scoala primara pana in facultate. Foarte putin accent pus pe etica. Si absolventul mediu, tipic al unei univeritati din Ghana are mai dezvoltat un simt al meritului decat simtul responsabilitatii. Asta nu este bine.

Asa ca am decis sa abordez strict aceasta problema. Pentru ca mi se pare ca orice societate, orice societate trebuie sa fie foarte preocupata de cum isi dezvolta liderii. Si Ghana nu era foarte preocupata. Acest lucru este de fapt adevarat pentru toate tarile africane sub-sahariene. Asa ca asta fac acum. Incerc sa aduc experienta pe care am avut-o la Swarthmore in Africa. Imi doresc sa fie un colegiu de stiinte umaniste in orice tara africana. Cred ca ar fi foarte important. Si ceea ce Universitatea Ashesi incearca sa faca este sa dezvolte o generatie de lideri etici, intreprinzatori. Incercam sa cream lideri de o integritate exceptionala, care sa aiba abilitatea de a se confrunta cu probleme complexe, de a pune intrebarile corecte si de a veni cu solutii viabile.

O sa admit ca sunt momente care seamana cu "Misiune Imposibila". Dar trebuie sa credem ca acesti copii sunt destepti. Ca daca ii implicam in propria lor educatie, daca le punem in discutie adevaratele probleme cu care se confrunta -- cu care intreaga noastra societate se confrunta -- si daca le oferim cunostintele care sa le permita sa abordeze lumea reala, acea magie se va produce. Intr-o luna de cand incepusem proiectul, abia incepusem cursurile. Deci, dupa o luna, am ajuns la birou, si aveam un email de la unul din studenti. Spunea, foarte simplu, "Acum gandesc". Si incheie prin a spune "Va multumesc." Este un enunt foarte simplu. Dar am fost miscat pana la lacrimi pentru ca am inteles ce se intampla cu acest tanar. Si este cel mai minunat lucru sa fii parte din motivarea cuiva in acest fel. Acum gandesc.

In acest an i-am provocat pe studentii nostri sa conceapa singuri un cod al onoarei. Este o dezbatere foarte vibranta care are loc acum in campus, daca ar trebui sa aiba un cod al onoarei, si daca da, cum ar trebui sa sune acesta. Unul dintre studenti a pus o intrebare care mi-a mers la inima. Putem crea o societate perfecta? Faptul ca a inteles ca un cod al onoarei facut de studenti constituie un pas catre perfectiune este incredibil. Adevarul este ca nu putem atinge perfectiunea. Dar daca facem pasi catre ea putem atinge excelenta. Nu stiu ce vor face in final. Nu stiu daca se vor decide sa aiba acest cod al onoarei. Dar discutiile pe care le poarta acum -- despre cum ar trebui sa arate buna lor societatea, despre cum ar trebui sa arate societatea lor excelenta -- este un lucru cu adevarat bun.

Am ramas fara timp? OK. Acum vreau sa las ecranul acela acolo pentru ca este important sa ne gandim la acel lucru. Sunt foarte incantat de faptul ca orice student al Universitatii Ashesi face munca in folosul comunitatii inainte de absolvire. Ca pentru multi dintre ei a fost o experienta care le-a schimbat viata. Acesti tineri, viitori lideri incep sa inteleaga adevarata menire a conducerii. Adevaratul privilegiu al conducerii, care este, pana la urma, sa serveasca omenirea. Sunt si mai incantat de faptul ca anul trecut corpul nostru de studenti a ales o femeie pentru functia de presedinte al Guvernului Studentilor. Este prima oara in istoria Ghanei cand o femeie a fost aleasa presedinte a Guvernului Studentilor la o universitate. Asta spune multe despre ea. Spune multe despre cultura care se dezvolta in campus. Spune multe despre colegii care au ales-o. A castigat prin 75% din voturi.

Si asta imi da multe sperante. Se pare ca si corporatiile din vestul Africii apreciaza de asemenea ce se intampla cu studentii nostri. Pana azi avem doua generatii care au absolvit. Si fiecare dintre ei a fost repartizat undeva. Si primim inapoi vesti foarte bune de la corporatiile din Ghana, din Vestul Africii. Si lucrul care ii impresioneaza cel mai mult este etica muncii. Stiti, pasiunea pentru ceea ce fac. Perseverenta, abilitatea de a face fata ambiguitatii, abilitatea de a infrunta probleme pe care nu le-au mai intalnit pana atunci. Acesta este un lucru bun, stiti, in ultimii cinci ani au fost momente cand asta parea a fi "Misiune Imposibila".

Si este minunat sa intrezarim, intr-un fel, aceste licariri ale sperantei de ce se poate intimpla daca ne educam copiii asa cum trebuie. Cred ca liderii actuali si viitori ai Africii au o sansa incredibila de a conduce o renastere pe continent. Este o sansa incredibila. Nu exista multe oportunitati precum aceasta in lume. Cred ca Africa a atins un punct de inflexiune cu marsuri ale democratiei si piete libere de-a lungul continentului. Am ajuns la un moment din care poate rasari o societate extraordinara in decurs de doar o generatie. Asta va depinde de o conducere inspirata. Si eu afirm ca maniera in care ne educam liderii va schimba cu totul situatia. Va multumesc si Dumnezeu sa va binecuvanteze.

(Aplauze)