Nicholas Negroponte despre "Un laptop pentru fiecare copil"

Am lucrat la MIT timp de 44 de ani. Am fost la primul TED. Mai e o singură altă persoană aici, cred, care a făcut asta. La toate celelalte TED-uri -- şi am fost la toate, sub regimul lui Ricky -- am vorbit despre ce făcea Laboratorul Media, care astăzi are aproape 500 de oameni. Şi dacă citiţi presa, se spunea săptămâna trecută că am părăsit Laboratorul Media. Nu am părăsit Laboratorul Media, ci am renunţat la funcţia de director -- care e un fel de titlu ridicol, dar altcineva l-a preluat, iar unul din lucrurile pe care le poţi face ca profesor, e să rămâi în proiect ca profesor. Iar acum voi face pentru restul vieţii mele "Un laptop pentru fiecare copil", ceea ce am şi făcut oarecum de un an şi jumătate, oricum. Vă voi spune deci despre asta, îmi voi folosi cele 18 minute pentru a vă spune de ce o fac, cum o facem, şi apoi ce facem. Şi la un moment dat voi da să circule prin sală ceea ce laptop-ul de 100 de dolari ar putea fi.

Chris m-a rugat să vorbesc despre câteva din chestiunile majore, aşa că m-am gândit să încep cu cele trei care m-au împins să fac asta. Primul e destul de evident. E extraordinar ca atunci când întâlneşti un şef de stat, şi îl întrebi: "Care este cea mai preţioasă resursă naturală a voastră?" Nu vor răspunde de prima dată "copiii", şi apoi când spui "copiii", vor fi foarte repede de acord cu tine. Aşa că asta nu e prea greu. (Râsete) Toată lumea e de acord că oricare ar fi soluţiile la problemele majore, ele includ educaţia, uneori poate să fie doar educaţia, şi nu poate fi niciodată fără vreun element al educaţiei. Asta e cu siguranţă o parte din ea.

Al treilea e un pic mai puţin evident. Şi anume, că noi toţi din această sală am învăţat cum să mergem, cum să vorbim, nu fiind învăţaţi cum să vorbim, sau cum să mergem, ci interacţionând cu lumea, având anumite rezultate drept consecinţă a faptului că eram capabili să cerem ceva, sau că eram capabili să ne ridicăm în picioare şi să apucăm ceva. În timp ce, pe la şase ani, ni s-a spus să nu mai învăţăm aşa, şi că toată învăţarea de atunci înainte va avea loc prin predare, fie că sunt oameni în faţa lor, cum fac eu acum, sau o carte, sau ceva. Dar se făcea prin predare. Şi unul din lucrurile generale pe care computerele le-au adus învăţării este că acum ea include un tip de învăţare care e un pic mai mult ca umblatul şi vorbitul, în sensul că o mare parte din învăţare e condusă de însuşi cel care învaţă.

Cu aceste principii -- unii dintre voi îl cunoaşteţi pe Seymour Papert, asta se întâmpla în 1982, când lucram în Senegal. Unii cred că laptop-ul de 100 de dolari s-a întâmplat doar acum un an, sau acum doi ani, sau că ne-a lovit dintr-o dată. Lucrurile au început acum mult timp, de fapt, în anii '60. Aici suntem în anii '80. Steve Jobs ne dăduse câteva laptopuri, eram în Senegal. Nu s-a întâmplat pe scară largă, dar măcar aduceam computere ţărilor în curs de dezvoltare, şi învăţam destul de repede că aceşti copii -- cu toate că engleza nu era limba lor, erau doar oarecum familiarizaţi cu alfabetul latin, dar puteau înota ca peştii; foloseau calculatoarele ca şi când ar fi făcut asta dintotdeauna.

Un pic mai recent, m-am implicat personal. Acestea sunt două întâmplări -- una a fost în Cambodgia, într-un sat care nu are electricitate, apă, televiziune, telefon, dar are acum internet broadband. Primul cuvânt englezesc al acestor copii este "Google", şi ştiu doar de Skype. Nu au auzit de telefonie. Mă rog, folosesc doar Skype. Şi se întorc acasă noapte; au o conexiune de bandă largă într-o colibă ​​care nu are electricitate. Părinţii îl iubesc, pentru că atunci când deschid laptop-urile, Este cea mai puternică sursă de lumină din casă. şi vorbesc despre locul în care metaforele şi realitatea se amestecă -- aceasta este de fapt şcoala.

În paralel cu aceasta, Seymour Papert l-a convins pe guvernatorul din Maine să legifereze un laptop pentru fiecare copil în anul 2002. Acum, la acel moment, cred că este corect să spun că 80 la sută dintre profesori au fost -- permiteţi-mi să spun, receptivi. În realitate, ei au fost împotriva lui, de fapt. Şi ei, cu adevărat, au preferat ca banii să fie utilizaţi pentru salarii mai mari, mai multe şcoli, indiferent. Şi acum, trei ani şi jumătate mai târziu, ghiciţi ce? Ei raportează cinci lucruri: scăderea absenteismului la aproape zero; participarea la întâlnirile părinte-profesor -- la care nu participa nimeni şi acum participă aproape toată lumea -- scăderea problemelor legate de disciplină; creşterea participării elevilor -- profesorii spun acum că e un fel distractiv de a preda; copiii sunt ocupaţi -- au laptop-uri! -- şi apoi a cincea, cea care mă interesează cel mai mult, este că serverele trebuie să fie oprite în anumite perioade de timp peste noapte doar pentru că profesorii primesc prea multe email-uri de la copiii care le cer ajutorul.

Deci, când vedeţi astfel de lucruri, acesta nu este ceva care trebuie să fie testat. Zilele proiectelor pilot s-au sfârşit, când oamenii spun, "Ei bine, am dori să facem trei sau patru mii în ţara noastră pentru a vedea cum funcţionează." La naiba cu tine. Aşează-te la rând pentru că altcineva o va face, şi apoi când îţi vei da seama că aceasta funcţionează, te poţi alătura, de asemenea. Şi aceasta este ceea ce facem. (Râsete)(Aplauze)

Deci, Un laptop pentru fiecare copil a luat naştere în urmă cu un an şi jumătate. Este o asociaţie non profit, care a strâns aproximativ 20 de milioane de dolari pentru a face inginerie doar pentru a obţine această construcţie, şi apoi, în cele din urmă, să îl producă. Dimensiunea este cu adevărat importantă. Şi nu este important pentru că poţi cumpăra componentele la un preţ mai mic, OK? Este pentru că poţi merge la un producător -- şi nu voi spune numele -- dar am vrut un ecran mic, care nu trebuia să aibă uniformitatea culorilor perfectă; putea avea chiar şi un pixel doi lipsă, nu trebuia să fie atât de luminos. Şi aceast producător a spus, "Ei bine, ştii, nu suntem interesaţi de aceasta. Suntem interesaţi în camera de zi. Suntem interesaţi de o uniformitate perfectă a culorilor. Suntem interesaţi de ecrane mari, de ecrane luminoase. Nu vă încadraţi în planul nostru strategic. " Şi i-am spus, "Ei bine, într-un fel asta este foarte rău, pentru că avem nevoie de 100 de milioane de unităţi pe an." (Râsete) Iar ei au spus, "Oh, poate că am putea deveni noi o parte a planului tău strategic." Şi de aceea dimensiunea contează. Şi de aceea nu vom lansa proiectul fără cinci până la 10 milioane de unităţi la prima rulare. Iar ideea este de a lansa cu o dimensiune suficient de mare astfel încât această dimensiune să coboare preţul. şi de aceea am spus şapte la 10 milioane acolo. Şi noi facem acest lucru fără o echipă de vânzări şi de marketing. Vreau să spun, că vă uitaţi la echipa de vânzări şi de marketing. Vom face aceasta prin deplasarea în şapte ţări mari, pe care le vom convinge să fie de acord şi să-l lanseze, şi apoi alţii pot urma. Avem parteneri, nu este greu de ghicit, Google ar fi unul dintre aceştia; toţi ceilalţi sunt într-un joc de aşteptare. Şi acest lucru a apărut foarte mult în presă. Este aşa numita Maşină Verde, pe care am introdus-o cu Kofi Annan în noiembrie, la Summit-ul Mondial care a avut loc în Tunisia.

Acum, o dată ce oamenii încep să se uite la asta, spun, ah, aceasta este un proiect laptop. Ei bine, nu, nu este un proiect de laptop. Este un proiect educaţional. Şi partea amuzantă - şi eu sunt destul de concentrat pe el - Eu spun oamenilor că obişnuiam să fiu un bec, dar acum sunt un laser - O să reușesc să construiesc acel lucru, şi se dovedeşte că nu este atât de greu. Deoarece economiile laptop-ului sunt următoarele: Eu spun 50 la sută aici, e mai degrabă 60, 60 la sută din costul unui laptop-ul este reprezentat de vânzări, marketing, distribuţie şi profit. Acum nu avem nici una dintre acestea, OK? Niciuna dintre acestea nu apare în costurile noastre, pentru că înainte de orice, îl vindem la costul de fabricaţie, şi guvernele îl vor distribui. Este distribuit în sistemul şcolar sub formă de manual. Aşa că piesa aceasta dispare, şi apoi ai afișajul şi restul lucrurilor. Acum monitorul laptopului tău costă, în cifre brute, 10 de dolari un inch de diagonală. Acum, aceasta poate scădea la opt, poate scadea la şapte; dar nu va scadea la doi, sau la unul şi jumătate, cu excepţia cazului în care faci lucruri destul de inteligente. Restul - această mică casetă maro - care este destul de fascinantă, deoarece restul laptop-ului tău este dedicat sieşi. Seamană cu o persoană obeză care trebuie să folosească cea mai mare parte parte din energia sa pentru a-şi deplasa corpul. OK? (Râsete)

Şi avem o situaţie astăzi, care este incredibilă. Bine, am folosit laptop-urile încă de la începuturile lor. Iar laptop-ul meu rulează mai lent, este mai puţin fiabil şi mai puţin plăcut decât a fost vreodată până acum. Şi în acest an este mai rău. Acum oamenii aplaudă, uneori obţii chiar ovaţii în picioare şi am spus, "Ce naiba e cu voi? De ce stăm cu toţii acolo?" Şi cineva -- al cărui nume nu îl vom menționa-- a numit recent laptop-ul nostru un "gadget". Şi am zis, Dumnezeu, laptop-ul nostru va merge ca un liliac ieșit din iad. Când îl deschizi, merge să facă "bing", va fi pornit; va fi folosit; acesta va fi la fel ca în 1985, când aţi cumpărat un Apple Macintosh 512. a funcționat foarte bine. Şi am mers în mod constant în jos.

Acum, aceşti oameni întreabă tot timpul ce este aceasta. Este ceea ce este. Cele două piese care sunt teoretic notabile sunt reţeaua de tip mesh, -- atunci când copiii îşi deschid laptop-urile, ei devin o reţea-- şi apoi, e nevoie de doar unul sau două puncte de interconectare. Poţi servi câteva mii de copiii cu doi megabiţi. Deci, într-adevăr poţi aduce într-un sat, şi apoi satele se pot conecta, şi într-adevăr poţi face asta destul de bine.

Modul dual de afişare -- ideea este de a avea un ecran care funcţionează atât în aer liber -- nu este amuzant să foloseşti telefonul mobil afară, în lumina soarelui? Ei bine, nu îl poţi vedea. Şi unul dintre motivele pentru care nu se poate vedea este că există o lumină de fundal de cele mai multe ori, la majoritatea telefoanelor. Acum, ceea ce facem noi este, să facem unul care va fi luminat atât din faţă, cât şi din spate. Şi dacă schimbarea va fi manuală sau folosind soft-ul rămâne de văzut. Când este luminat din spate este color, şi când este luminat din faţă este alb negru la o rezoluţie triplă.

Este totul funcţional? Nu. De aceea, o mulţime dintre oamenii noaştri locuiesc mai mult sau mai puţin în Taiwan acum. Şi, în aproximativ 30 zile, vom şti sigur dacă acesta funcţionează. Probabil cea mai importantă componentă este faptul că, într-adevăr, copiii pot asigura întreţinerea. Şi acest lucru este din nou ceva ce oamenii nu cred, dar eu chiar cred că este adevărat. Aceasta este computerul pe care l-am arătat în Tunisia. Acesta este mai mult direcţia în care ne îndreptăm. Şi este ceva ce nu ne-am gândit că era posibil. Acum, am de gând să vă dau să vedeţi. Acesta nu este un design, OK? Deci, aceasta este doar un fel de inginerie mecanică, de întruchipare a acesteia pentru a vă putea juca cu ea. Şi este în mod clar doar un model Cel funcţional este la MIT. Am de gând să-l dau acestui domn arătos. Cel puţin, poti decide apoi dacă merge spre stânga sau -- oh, difuzarea simultană. Îmi pare rău! Am uitat. Am uitat. OK, deci oriunde este camera -- OK, bun punct. Mulţumesc, Chris.

Ideea era că nu ar fi doar un laptop dar că ar putea fi transformat şi să fie într-o carte electronică. Deci, este un fel de carte electronică. Aceasta în cazul în care te duci afară, e în alb şi negru. Butoanele pentru jocuri lipsesc, dar va fi, de asemenea, o maşinărie pentru joc, maşină de carte. Setaţi-l în acest mod şi este un televizor. Etc, etc - este de ajuns pentru difuzarea simultană? OK, îmi pare rău. Îl voi lăsa pe Jim să decidă modalitatea de a trimite în cele din urmă. OK.

Şapte ţări. (Râsete) Spun "poate" pentru Massachusetts, deoarece aceştia de fapt, trebuie să facă o ofertă. Prin lege trebuie să licitezi, şi aşa mai departe şi aşa mai departe. Deci, eu nu îi pot numi chiar pe ei. În alte cazuri, ei nu trebuie să liciteze. Ei pot decide. Este guvernul federal, în fiecare caz. Este un fel de agonie, pentru că o mulţime de oameni spun, "Ei bine, hai să o facem la nivel de stat," pentru că, desigur, statele sunt mai agile decât federalii, tocmai din cauza dimensiunii. Şi totuşi luăm în considerare. Într-adevăr facem tranzacţii cu guvernul federal; într-adevăr facem tranzacţii cu ministerele educaţiei Şi dacă te uiţi la guvernele din întreaga lume, ministerele educaţiei tind să fie cele mai conservatoare, şi, de asemenea, cele care au salarii uriaşe. Toată lumea crede că ştie despre educaţie, o mulţime de cultură este construit în ea, de asemenea. E foarte greu. Şi este cu siguranţă drumul cel mai greu. Dacă vă uitaţi la ţări, acestea sunt distribuite destul de geo cultural .

Au fost cu toţii de acord? Nu, nu complet; probabil Thailanda, Brazilia si Nigeria sunt cele trei care sunt cele mai active, şi cel mai de acord. În mod intenţionat noi nu am semnat nimic, cu nimeni până când îl vom avea de fapt pe cel funcţional. Şi de când am vizitat fiecare dintre aceste ţări, cel puţin o dată la trei luni, Merg în jurul lumii la fiecare trei săptămâni. Iată un fel de program, şi am pus în partea de jos că am putea oferi câteva gratuit în doi ani, la această întâlnire(TED 2008). Toata lumea spune că este un laptop de 100 dolari; pe care nu îl poţi face. Ei bine, ghiciţi ce, nu putem. Ajungem, probabil, la 135 pentru început, apoi încet coboară. Şi acest lucru este foarte important, pentru că atât de multe lucruri au ieșit pe piaţă la un preţ şi apoi a crescut. Este un fel de lider de pierdere, şi apoi de îndată ce pare interesant, aceasta nu ti-l mai poți permite, sau nu poate fi scalat. Deci vizăm 50 de dolari în 2010.

Piaţa gri este o problemă mare. Şi unul dintre modurile - doar unul -- dar una dintre modalităţile de a ajuta în cazul pieţei gri este să faci ceva care este absolut unic Este un pic ca faptul că automobilele -- mii de automobile sunt furate în fiecare zi în Statele Unite ale Americii; dar nici măcar un singur camion poştal nu este furat. OK. Şi de ce? Pentru că nu există o piaţă pentru camioanele poştale, Arată ca un camion poştal. Poţi să-l vopeşti cu spray; poti face orice vrei. Tocmai am aflat recent: în Africa de Sud, nici un Volvo alb nu este furat. Punct. Nici unul. Zero Aşa că vrem să-l facem foarte mult ca un Volvo alb.

Fiecare guvern are o unitate de comandă. Acest lucru, probabil, este mai puţin interesant, dar încercăm să aducem toate guvernele să lucreze împreună şi nu este uşor. Economia acestui lucru este să începeţi cu guvernele federale, şi apoi, mai târziu, să mergi la altele -- indiferent dacă este finanţare de tip copil pentru copil, astfel încât un copil din această ţară cumpără unul pentru un copil dintr-o ţară în curs de dezvoltare, poate de acelaşi gen, poate de aceeaşi vârstă. Un unchi îl oferă unei nepoate sau unui nepot ca dar pentru ziua aniversară. Vreau să spun, există tot felul de lucruri care se vor întâmpla, şi ei vor fi foarte, foarte interesaţi.

Şi toată lumea spune - eu spun - că este un proiect educaţional. Oferim soft? Răspunsul este, cu siguranţă, sistemul are soft, dar nu, nu suntem furnizorii conţinutului învăţării. Acesta este într-adevăr făcut în ţări. Dar noi suntem cu siguranţă cei care îl construiesc. Şi noi credem cu siguranţă în procesul de învăţare prin practică, şi totul, de la logo, care a fost început în 1968, la lucruri mai moderne, cum ar fi Scratch, dacă aţi auzit de el, sunt parte foarte, foarte mare din acesta. Şi aceasta este lansarea produsului.

Visăm? Este aceasta adevărat? De fapt este real. Singura critică, şi oamenii într-adevăr nu doresc să critice acest lucru, pentru că este un efort umanitar, este un efort non-profit; şi a critica este un pic stupid, de fapt. (Râsete) Dar singurul lucru pe care oamenii l-au putut critica a fost, grozavă idee, dar tipii ăştia nu pot face acest lucru. Şi asta ar putea însemna fie că tipii ăştia, profesori şi aşa mai departe, nu au putut face acest lucru, fie că acest lucru nu este posibil. Ei bine, pe 12 decembrie, o companie numită Quanta a fost de acord să-l construiască, şi de atunci, ei produc aproximativ o treime din toate laptop-uri de pe planetă astăzi, acea întrebare a dispărut. Deci nu este o chestiune legată de intrebarea dacă se va întâmpla. Aceasta se va întâmpla. Şi dacă iese la 138 de dolari, ce dacă? Şi dacă iese cu şase luni întârziere, ce dacă? Asta este o aterizare destul de uşoară. Mulţumesc. (Aplauze)