Neil Turok îşi pune dorinţa câştigătoare a Premiului TED

A fost o surpriză incredibilă pentru mine să aflu că există cu adevărat o organizaţie căreia îi pasă de ambele părţi ale vieţii mele. Pentru că, de fapt, eu lucrez ca fizician teoretic. Eu dezvolt şi testez modele ale teoriei Big Bang, folosind date observaţionale. Şi am avut un al doilea serviciu în ultimii cinci ani ajutând cu un proiect în Africa. Şi primesc multe critici din cauza asta în Cambridge. Oamenii se întreabă, ştiţi, "Cum de ai timp să faci asta?" Şi aşa mai departe. Aşa că a fost pur şi simplu uimitor pentru mine să găsesc o organizaţie care să aprecieze ambele părţi.

M-am gândit să încep prin a vă spune câte ceva despre mine şi de ce trăiesc această viaţă schizofrenică. Ei bine, m-am născut în Africa de Sud şi părinţii mei au fost arestaţi pentru că s-au opus regimului rasist. Când au fost eliberaţi, am plecat şi ne-am refugiat în Kenya şi Tanzania. Ambele erau ţări tinere atunci, şi pline de speranţă pentru viitor.

Am avut o copilărie extraordinară. Nu aveam bani, dar eram în aer liber cea mai mare parte a timpului. Am avut prieteni fantastici şi am văzut minunile lumii, cum ar fi Kilimanjaro, Serengeti şi trecătoarea Olduvai. Ei bine, apoi ne-am mutat în Londra pentru liceu. Şi apoi -- nu am prea multe să spun despre asta. A fost destul de anost. Dar m-am reîntors în Africa la vârsta de 17 ani, ca profesor voluntar în Lesotho, care este o ţară minusculă, înconjurată în acel timp de Africa de Sud dominată de apartheid.

Ei bine, 80% dintre bărbaţii din Lesotho lucrau în minele de peste frontiere, în condiţii brutale. Cu toate aceastea, eu -- după cum sunt convins -- ca un bărbat tânăr şi alb destul de iritant când am ajuns în satul lor, am fost primit cu o ospitalitate şi căldură incredibile. Dar copiii erau partea cea mai bună. Copiii erau minunaţi: extrem de pasionaţi şi adesea foarte isteţi. Şi vă voi spune o poveste care m-a marcat.

Obişnuiam să încerc să duc copiii afară cât de des era posibil să încerc să leg materia academică de lumea reală. Şi nu erau obişnuiţi cu asta. Dar i-am dus afară într-o zi şi le-am spus, "Vreau să estimaţi înălţimea acestei clădiri." Şi mă aşteptam să pună o riglă lângă perete, să-l măsoare cu un deget, şi să estimeze înălţimea. Dar era acest băieţel, foarte mic pentru vârsta lui. Era băiatul uneia dintre cele mai sărace familii din sat. Şi nu făcea asta. Mâzgălea ceva cu creta pe asfalt. Aşa că, i-am spus -- eram iritat -- i-am spus, "Ce faci? Vreau să estimezi înălţimea clădirii." El a spus, "Bine. Am măsurat înălţimea unei cărămizi. Am numărat cărămizile şi acum înmulţesc." Ei bine -- (Râsete) -- nu m-am gândit la asta.

Şi multe experienţe ca aceasta mi s-au întâmplat. În alta am întâlnit un miner. Era acasă în permisia sa de trei luni de la mine. Stând lângă el într-o zi, mi-a spus, "Există un singur lucru care chiar mi-a plăcut la şcoală. Şi ştii care a fost? Shakespeare." Şi apoi mi-a recitat puţin. Acestea şi multe alte experienţe similare m-au convins că sunt tone de copii isteţi în Africa -- copiii inventivi, copiii intelectuali -- şi lipsiţi de oportunitate. Şi dacă Africa va fi refăcută, va fi de către ei, nu noi. Ei bine, după -- (aplauze) -- acesta e adevărul.

Ei bine, după Lesotho, am călătorit prin Africa înainte să mă întorc în Anglia -- atât de cenuşie şi deprimantă prin comparaţie. Şi m-am dus la Cambridge. Şi acolo, m-am îndrăgostit de fizica teoretică. Ei bine, nu voi explica această ecuaţie, dar fizica teoretică este cu adevărat un subiect uimitor. Putem scrie toate legile fizicii pe care le ştim pe un rând. Şi, de acord, este într-o notaţie foarte prescurtată. Conţine 18 parametri liberi, bine, pe care trebuie să-i includem în date.

Nu este povestea finală, dar este un rezumat incredibil de puternic despre tot ce ştim despre natură la cel mai de bază nivel. Şi cu excepţia unor foarte puţine lucruri importante, despre care aţi auzit aici -- cum ar fi energia neagră şi materia neagră -- această ecuaţie descrie -- pare să descrie totul despre univers şi ce este în el.

Dar rămâne un mare mister, şi acesta mi-a fost prezentat cel mai succinct de profesoara mea de matematică din şcoala primară din Tanzania, o doamnă scoţiană grozavă cu care încă păstrez legătura. Şi acum are peste 80 de ani. Şi când am încercat să-i explic munca mea, ea a făcut semn să omit toate detaliile, şi a spus, "Neil, doar o singură întrebare contează cu adevărat. Ce a explodat?" (Râsete) "Toată lumea vorbeşte despre Marea Explozie (Big Bang). Ce a explodat?"

Şi are dreptate. Asta este o întrebare pe care am evitat-o cu toţii. Explicaţia standard este că universul s-a născut cumva, plin de un tip ciudat de energie -- energia inflaţionară -- care i-a declanşat formarea. Dar misterul despre cum universul s-a dezvoltat în acea stare distinctă este complet nerezolvat. Am lucrat la acea teorie pentru o vreme, cu Stephen Hawking şi cu alţii. Dar apoi am început să explorez altă alternativă. Alternativa este că Big Bang-ul nu a fost începutul. Se poate ca universul să fi existat înainte de explozie, şi ca explozia să fi fost doar un eveniment violent într-un univers deja existent.

Ei bine, această posibilitate este de fapt sugerată de cele mai recente teorii, teoriile unificate, care încearcă să explice toţi cei 18 parametri liberi într-un singur cadru, care să sperăm că le va prezice pe toate. Şi vă voi împărtăşi un desen al acestei idei aici. Asta e tot ce pot transmite. Conform acestor teorii, există dimensiuni suplimentare în spaţiu, nu doar cele trei cu care suntem familiari, ci în fiecare punct din sală sunt mai multe dimensiuni, şi în special, există una destul de ciudată, în cea mai elegantă teorie unificată pe care o avem. Cea ciudată arată astfel: că trăim într-o lume tridimensională. Trăim într-una dintre aceste lumi, şi o pot arăta doar ca un strat, dar în realitate este tridimensional.

Şi la o distanţă mică, este un alt strat, de asemenea tridimensional, şi sunt separate de un gol. Golul este foarte mic, dar l-am mărit ca să-l puteţi vedea. Dar în realitate este o fracţiune minusculă de mărimea unui nucleu atomic. Nu voi intra în detaliile pentru care credem că universul este aşa dar asta rezultă din calculul matematic şi din încercarea de a explica fizica pe care o cunoaştem. Ei bine, am devenit interesat de asta pentru că mi s-a părut că era o întrebare evidentă. Şi anume, ce se întâmplă dacă aceste două lumi tridimensionale chiar s-ar ciocni? Şi dacă se ciocnesc, ar arată foarte mult ca Big Bang-ul. Dar este puţin diferit decât în imaginea convenţională. Imaginea convenţională a Big Bang-ului este un punct. Totul provine dintr-un punct; ai densitate infinită. Şi toate ecuaţiile eşuează. Nicio speranţă de a descrie asta.

În această imagine, veţi observa, explozia este extinsă. Nu este un punct. Densitatea materiei este finită, şi avem o şansă dată de un set consistent de ecuaţii care pot descrie tot procesul. Deci pentru a rezuma totul, am explorat această alternativă. Am arătat că poate explica toate datele pe care le avem despre formarea galaxiilor, fluctuaţiile din fundalul microundelor. În plus, există o metodă experimentală de a diferenţia această teorie de explicaţia inflaţionară pe care v-am spus-o mai devreme. Se referă la unde gravitaţionale.

Şi în acest scenariu, nu numai că Big Bang-ul nu a fost începutul, aşa cum puteţi vedea din imagine, dar se poate întâmpla în repetate rânduri. Se prea poate să trăim într-un univers fără sfârşit, atât în spaţiu cât şi în timp. Au existat explozii în trecut, şi vor exista explozii şi în viitor. Şi probabil că trăim într-un univers nemărginit. Ei bine, crearea şi testarea modelelor universului sunt, pentru mine, cea mai bună metodă de a mă bucura şi de a aprecia universul. Trebuie să facem cele mai bune modele matematice pe care le putem face, cele mai consistente. Şi apoi le analizăm amănunţit, logic şi cu date. Şi încercăm să ne convingem -- chiar încercăm să ne convingem că sunt eronate. Acesta este progresul: când demonstrăm că lucrurile sunt eronate. Şi în mod treptat, să sperăm că ne apropiem din ce în ce mai mult de înţelegerea lumii.

Pe măsură ce înaintam în carieră, ceva mă rodea permanent în interior. Cum rămâne cu Africa? Cum rămâne cu toţi acei copii pe care i-am lăsat în urmă? În loc să se dezvolte, aşa cum toţi am sperat în anii '60, lucrurile au evoluat în mai rău. Africa a fost cuprinsă de sărăcie, boli şi război. Asta a fost foarte grafic arătat de website-ul şi proiectul Worldmapper. Ideea era să reprezinte fiecare ţară pe o hartă, dar redusă la scară conform unei ponderi.

Aşa că uitaţi aici doar harta standard a suprafeţei lumii. Apropo, Africa este foarte întinsă. Şi următoarea hartă acum arată PIB-ul Africii în 1960, în perioada independenţei pentru multe state africane, Acum, acesta e 1990 şi apoi 2002. Şi uitaţi o previziune pentru 2015. Schimbări majore au loc în lume, dar ele nu ajută Africa.

Cum rămâne cu populaţia Africii? Populaţia nu este disproporţională cu suprafaţa sa. dar Africa conduce lumea în numărul de decese din cauze prevenibile: malnutriţie, infecţii simple şi complicaţii la naştere. Apoi există HIV/SIDA. Şi apoi avem decesele din război. Bun, momentan 45 000 de oameni mor în fiecare lună în Congo, drept consecinţă a războiului de acolo pentru coltan (n.r. mineral preţios) şi diamante şi alte lucruri. Încă mai continuă.

Cum rămâne cu capacitatea Africii de a face ceva pentru aceste probleme? Ei bine, acesta este numărul doctorilor din Africa. Acesta este numărul oamenilor din educaţia superioară. Şi aici -- cel mai şocant pentru mine -- numărul lucrărilor de cercetare ştiinţifică venind din Africa. Pur şi simplu nu există din punct de vedere ştiinţific. Şi lucrul acesta a fost argumentat foarte elocvent la TED Africa: că tot ajutorul care a fost dat a eşuat complet în a pune Africa pe picioarele ei.

Ei bine, tranziţia la democraţie în Africa de Sud în 1994 a fost literalmente un vis împlinit pentru mulţi dintre noi. Ambii mei părinţi au fost aleşi în primul parlament, împreună cu Nelson şi Winnie Mandela. Ei erau cel de-al doilea cuplu. Şi în 2001, mi-am luat o permisie de cercetare pentru a-i vizita. Şi în timp ce eram ocupat cu munca -- lucram la aceste lumi care se ciocnesc, pe vremea aceea. Şi am observat că exista un deficit substanţial de abilităţi, în mod special abilităţi matematice, în industrie, în guvern, în educaţie.

Abilitatea de a crea şi testa modele a devenit esenţială, nu doar pentru fiecare ramură a ştiinţei de astăzi, dar pentru însăşi societatea modernă. Şi dacă nu ai matematica, nu vei intra în perioada modernă. Aşa că am avut o idee. Şi ideea era foarte simplă. Ideea era să organizez un Institut African pentru Ştiinţe Matematice, sau IASM. Şi haideţi să recrutăm studenţi din întreaga Africă, să-i aducem împreună cu lectorii din toată lumea, şi să încercăm să le oferim o educaţie fantastică.

Ei bine, ca profesor la Cambridge, aveam multe contacte. Şi spre surpriza mea, m-au susţinut 100%. Au spus, "Du-te şi fă-o, şi noi vom veni să predăm." Şi ştiam că ar fi extrem de grozav să aducem studenţi străluciţi din aceste ţări, unde nu au nicio oportunitate, împreună cu cei mai buni lectori din lume, despre care ştiam că vor veni, în interesul Africii. Şi să-i punem împreună şi doar să lăsăm scânteile să sară. Aşa că am cumpărat un hotel abandonat lângă Cape Town. Este un hotel art deco de 80 de camere din anii 1920. Zona era cam murdară, aşa că am luat un hotel de 80 de camere pentru 100 000 de dolari. E o clădire frumoasă. Am hotărât să o recondiţionăm şi să răspândim vestea: că vom înfiinţa cel mai bun institut de matematică din Africa în acest hotel.

Ei bine, noua Africă de Sud este o ţară foarte captivantă. Şi pentru cei dintre voi care n-aţi fost acolo, ar trebui să mergeţi. Este foarte, foarte interesant ce se întâmplă. Am recrutat un personal minunat, un personal extrem de motivat. Alt lucru care s-a întâmplat, care a fost foarte bun pentru noi, a fost internetul. Cu toate că internetul este foarte scump peste tot în Africa, există internet cafe-uri peste tot. Şi tinerii africani isteţi sunt disperaţi să se alăture comunităţii globale, să aibă succes -- şi sunt foarte ambiţioşi. Vor să devină următorul Einstein.

Aşa că atunci când zvonul a apărut că IASM se deschide, s-a răspândit foarte repede prin e-mail şi pe website-ul nostru. Şi am primit o mulţime de aplicanţi. Ei bine, am proiectat IASM ca un mediu de învăţat deschis 24 de ore, şi a fost fantastic să dezvolţi o universitate de la început. Trebuie să reconsideri, pentru ce este universitatea? Şi lucrul ăsta este foarte incitant. Deci am înfiinţat-o pentru a avea predare interactivă. Fără predări monotone la tablă. Noi punem accentul pe rezolvarea problemelor, lucrul în grupuri, fiecare student descoperindu-şi şi maximizându-şi potenţialul, şi nu vânarea notelor.

Toţi trăiesc împreună în acest hotel, lectori şi studenţi şi nu e deloc surprinzător să găseşti un tutorial neprogramat la 1 dimineaţa. Studenţii nu părăsesc laboratoarele de calculatoare până la 2 sau 3 dimineaţa. Şi apoi sunt treji din nou pentru 8 dimineaţa. Cursuri, rezolvarea problemelor şi aşa mai departe. Este un loc extraordinar. Noi punem accentul în mod special pe ariile foarte relevante dezvoltării Africii, pentru că în acele arii, oamenii de ştiinţă care muncesc în Africa vor avea un avantaj comparativ. Vor publica, vor fi invitaţi la conferinţe. Vor ajunge bine; vor avea cariere de succes.

Şi IASM s-a descurcat extrem de bine. Uitaţi aici o listă a absolvenţilor de anul trecut, care au absolvit în iunie, şi ceea ce fac acum, toţi cei 48. Şi unde sunt este precizat aici. Şi unde au fost. Deci aceştia sunt studenţi postuniversitari. Şi toţi au continuat cu mastere şi programe de doctorat în locuri excelente. Cinci studenţi pot fi educaţi la IASM pentru costul educării unuia în Statele Unite sau Europa. Dar mai important, corpul studenţesc pan-african este o sursă continuă de putere, mândrie şi angajament pentru Africa. Ilustrăm progresul IASM colorând ţările din Africa.

Deci aici puteţi vedea în spatele listei. Când o regiune este colorată în galben: am primit o aplicaţie; portocaliu: am acceptat o aplicaţie; şi verde: un student a absolvit. Şi aici este unde ne aflam dupa prima absolvire în 2004. Şi ne-am propus un scop în a transforma continentul în verde. Uitaţi 2005, 2006, 2007, 2008. (Aplauze) Suntem pe cale de a ne împlini scopul iniţial.

Am filmat nişte studenţi de acasă înainte să vină la IASM. Şi vă voi arăta doar unul. Tendai Mugwagwa: Numele meu este Tendai Mugwagwa. Sunt licenţiată în ştiinţă şi educaţie. Şi voi frecventa IASM. Ce am înţeles despre curs este că acoperă destul de mult. Ştiţi, de la fizică la medicină, în mod special, epidemiologie şi de asemenea modelare matematică. Neil Turok: Tendai a venit la IASM şi s-a descurcat foarte bine. Şi o voi lăsa pe ea să continue de aici.

TM: Mă numesc Tendai Mugwagwa şi am fost o studentă la IASM în 2003 şi 2004. După ce am absolvit IASM, am continuat să fac un master în Matematică Aplicată la Universitatea Cape Town din Africa de Sud. După aceea, am plecat în Olanda unde acum fac un doctorat în Imunologie Teoretică.

Profesor: Tendai lucrează foarte independent. Ea comunică bine cu imunologiştii de la spital, deci per total am o studentă la doctorat foarte bună din Africa de Sud. Aşa că mă bucur că este aici.

NT: Alt student din primul an la IASM a fost Shehu. Şi este arătat aici cu profesorul său preferat din liceu. Şi apoi intrând la universitate în nordul Nigeriei. Şi după IASM, Shehu a vrut să facă fizică energetică, şi a venit la Cambridge. Mai are un pic şi termină doctoratul. Şi a fost filmat recent cu cineva pe care îl cunoaşteţi cu toţii.

Shehu: Şi de aici vom fi capabili să facem, să sperăm, preziceri mai bune şi apoi să le comparăm cu graficul şi să facem iar preziceri.

Stephen Hawking: Asta e bine.

NT: Aici sunt studenţii curenţi la IASM. Sunt 53 din 20 de ţări diferite, incluzând 20 de femei. Şi acum voi trece la afacerea mea cu TED. Ei bine, am avut o petrecere. Aşa e Africa -- avem petreceri frumoase în Africa. Şi luna trecută, au organizat o petrecere surpriză pentru mine. Aici e cineva pe care l-aţi văzut deja. (Aplauze) Vreau să numesc alţi câţiva oameni excepţionali din această poză. Deci eram la petrecere, după cum puteţi vedea ei mă eclipsează total în acest moment. Aceasta este Ezra. Ea e din Darfur. Este fizician, şi cumva îşi păstrează zâmbetul, în ciuda tuturor celor întâmplate acasă. Dar vrea să continue cu fizica şi se descurcă extrem de bine. Aceasta este Lydia. Lydia este prima femeie care a terminat matematica în Republica Central Africană. Şi acum este la IASM. (Aplauze)

Şi acum daţi-mi voie să ajung la dorinţa noastră TED. Ei bine, nu este dorinţa mea TED; este dorinţa noastră, după cum aţi înţeles deja. Şi dorinţa noastră are două părţi: una este un vis şi cealaltă este un plan. OK. Visul nostru TED este ca următorul Einstein să fie african. (Aplauze) În lupta pentru înălţimile geniului creativ, vrem să oferim miilor de oameni motivaţia, încurajarea şi curajul să obţină abilitaţile superioare de care au nevoie pentru a ajuta Africa. Printre ei nu vor fi doar oameni de ştiinţă sclipitori -- sunt convins de asta din ce am văzut la IASM -- ei vor fi Gates-ii africani, Brin-ii şi Page-ii viitorului.

Ei bine, am spus că avem şi un plan. Şi planul nostru este destul de simplu. IAMS este acum un model dovedit. Şi ce trebuie să facem acum este să-l replicăm. Vrem să desfăşurăm 15 centre IASM în următorii cinci ani, pe tot parcursul Africii. Fiecare va avea un corp studenţesc pan-african, dar se va specializa într-o arie diferită a ştiinţei. Vrem să folosim ştiinţa să depăşim barierele naţionale şi culturale, aşa cum se întâmplă la IASM. Şi vrem să adăugăm alte elemente curriculei. Vrem să adăugăm abilităţi antreprenoriale şi politice.

IASM-ul extins va fi o instituţie pan-africană coerentă, şi absolvenţii săi vor forma o reţea puternică, lucrând împreună pentru pace şi progres de-a lungul continentului. Pe parcursul anului trecut, am vizitat locuri în Africa, căutând potenţiale locaţii pentru noile centre IASM. Şi aici sunt cele pe care le-am selectat. Şi fiecare din aceste centre au o echipă locală puternică, fiecare este într-un loc frumos, un loc interesant, pe care lectorii internaţionali se vor bucura să-l viziteze. Şi partenerii noştri din Africa sunt extrem de entuziasmaţi din cauza asta. Toţi vor un centru IASM în ţara lor.

Şi în noiembrie anul trecut, la conferinţa tuturor miniştrilor africani de ştiinţă şi tehnologie, ţinută în Mombassa, s-a cerut un plan detaliat pentru a dezvolta IASM. Deci avem susţinerea politică de-a lungul continentului. Nu va fi uşor. În fiecare locaţie vor fi provocări imense. Oamenii de ştiinţă locali vor trebui să joace rolurile principale şi guvernele trebuie să fie convinse să se alăture. Condiţiile sunt foarte dificile, dar nu ne putem permite să compromitem acele principii care au făcut IASM să meargă.

Şi le rezumăm astfel: institutele trebuie să fie relevante, inovative, cost-eficiente şi de calitate superioară. De ce? Pentru că vrem ca Africa să fie bogată. E uşor să ne amintim regulile de bază de care avem nevoie. Deci, în încheiere, daţi-mi voie să spun că singurii oameni care pot repara Africa sunt tinerii africani talentaţi. Prin dezlănţuirea şi alimentarea potenţialului lor creativ, putem crea o schimbare de seamă în viitorul Africii. Pe parcursul timpului ei vor contribui la dezvoltarea Africii şi a ştiinţei în feluri pe care doar ni le putem imagina. Vă mulţumesc. (Aplauze)