Nathan Myhrvold: Poate acest laser distruge malaria?

Noi inventăm. Compania mea inventează tot felul de noi tehnologii în numeroase domenii variate. Şi facem asta din două motive. Inventăm din plăcere -- invenţile sunt un lucru plăcut de făcut -- şi inventăm totodată pentru profit. Cele două sunt legate, pentru că profitul are un efect îndelungat, deoarece dacă nu este amuzant nu ai avea timpul să o faci. Aşa că inventăm din plăcere şi pentru profit în cea mai mare parte a timpului, însă avem şi un program în care inventăm pentru umanitate - în care îi luăm pe unii dintre cei mai buni inventatori de-ai noştri şi le spunem: „Sunt domenii în care avem o idee bună pentru rezolvarea unei probleme pe care o are lumea?" -- şi o rezolvăm în modul în care încercăm noi să rezolvăm probleme, prin soluţii dramatice, nebuneşti neconvenţionale. Bill Gates este unul dintre acei cei mai deştepţi oameni de-ai noştri care lucrează la aceste probleme şi finanţează, de asemenea, această muncă, așa că îi mulţumesc. Aşa că voi discuta pe scurt despre câteva probleme pe care le avem şi câteva probleme pentru care avem nişte soluţii în desfăşurare.

Vaccinarea este una dintre tehnicile cheie din sănătatea publică, un lucru fantastic. Dar în lumea în curs de dezvoltare, multe vaccinuri expiră înainte să fie administrate, şi asta pentru că acestea trebuie păstrate la rece. Aproape toate vaccinurile trebuie să fie păstrate la rece. Altfel, ele se alterează foarte repede, iar dacă nu ai o reţea electrică stabilă, acest lucru nu se întâmplă, aşa că copiii mor. Şi nu doar irosirea vaccinurilor contează; ci faptul că acei copii nu sunt vaccinaţi. Aceasta este una dintre modalităţile prin care sunt transportate vaccinurile: Acestea sunt lăzi izolante Styrofoam. Ele sunt transportate de oameni, dar sunt, de asemenea, puse în portbagajele camionetelor. Noi avem o soluţie diferită. Acum, una dintre aceste lăzi Styrofoam va dura pentru cam patru ore dacă are gheață inăuntru.

Ei bine, ne-am gândit că asta nu e suficient de bine. Așa că am creat acest lucru. Durează şase luni fără energie; absolut zero energie pentru că pierde mai puţin de o jumătate de watt. Acesta este prototipul din a doua generaţie. A treia generaţie de prototip este, chiar acum, testată în Uganda. Motivul pentru care am putut să-l inventăm are la bază două idei: Prima este că acesta este asemănător unui vas criogenic Dewar, în care poţi păstra azot lichid sau heliu lichid. Vasele au o izolaţie incredibilă, aşa că hai să adăugăm şi aici nişte izolaţie incredibilă. Cealaltă idee este destul de interesantă, şi anume că nu mai poţi pătrunde înăuntru. Pentru că dacă o deschizi și pătrunzi înăuntru, laşi căldura să intre, iar atunci jocul s-a sfârşit. Aşa că interiorul acestui dispozitiv arată ca un automat de Cola. Scoate afară mici fiole individuale. O idee simplă, care sperăm să schimbe modul în care vaccinurile sunt distribuite în Africa şi în întreaga lume.

Să trecem la malarie. Malaria este una dintre marile probleme de sănătate publică. Esther Duflo a vorbit puţin despre asta. Două sute de milioane de oameni pe an. La fiecare 43 de secunde, un copil din Africa moare; 27 vor muri în timpul discursului meu. Şi e imposibil pentru noi cei din ţara aceasta să înţelegem cu adevărat ce înseamnă asta pentru oamenii implicaţi. Un alt comentariu de-al lui Esther a fost că reacţionăm la tragedii ca cea din Haiti, însă aceasta este o tragedie continuă. Aşa că ce putem face în legătură cu asta? Ei bine, oamenii au încercat multe lucruri timp de mulţi ani pentru a rezolva problema malariei. Putem pulveriza; însă aceasta ridică probleme legate de mediu. Putem încerca să tratăm oamenii şi să aducem asta în atenţia publică. Acestea sunt lucruri grozave, însă locurile în care malaria este o problemă foarte gravă nu au sisteme de sănătate publică. Un vaccin ar fi un lucru minunat, doar că acestea nu funcţionează încă. Oamenii au încercat mult timp. Avem câţiva candidaţi interesanţi. Însă este foarte greu să creezi un vaccin pentru aceasta. Putem distribui plase pentru paturi, iar acestea sunt foarte eficiente dacă sunt folosite. Însă nu sunt mereu folosite pentru asta. Oamenii pescuiesc cu ele. Plasele nu ajung mereu la toată lumea. Iar acestea au efect asupra epidemiei, însă nu putem eradica boala cu ele.

Malaria este o boală incredibil de complicată. Am putea petrece ore dicutând această problemă. Ea are un fel de stil de viaţă specific telenovelelor; celulele se înmulţesc, îşi sapă drum până în ficat, se infiltrează în celulele sanguine... Este o boală incredibil de complicată, însă acesta e unul din lucrurile pe care le considerăm interesante la ea şi unul dintre motivele pentru care lucrăm cu malaria: Există multe căi de intrare. Una dintre ele ar putea fi un diagnostic mai bun. Aşa că sperăm ca anul acesta să creem un prototip pentru toate aceste dispozitive. Unul realizează un diagnostic automat al malariei în acelaşi fel în care funcţionează glucometrul unui diabetic: Se ia o picătură de sânge, se pune în dispozitiv, iar acesta îţi spune automat. În ziua de azi, trebuie să efectuezi o procedură de laborator complicată, să creezi mai multe lamele de microscop şi să ai o persoană calificată care să le examineze.

Cealaltă chestiune este că ar fi şi mai bine dacă nu ar fi nevoie să extragem sângele. Şi dacă ne uităm prin ochi sau dacă ne uităm la vasele din albul ochiului, ar fi posibil, de fapt, să facem asta direct, fără să extragem deloc sânge, sau prin patul unghiei. Pentru că dacă ne uităm prin unghiile noastre, putem vedea vasele de sânge. şi o dată ce am văzut vasele de sânge, credem că putem observa malaria. O putem vedea din cauza unei molecule numite hemozoină. Aceasta e produsă de parazitul malariei şi este o substanţă cristalină foarte interesantă. Interesantă, în orice caz, dacă esti un fizician specializat în starea solidă. Putem face multe lucruri grozave cu ea.

Acesta este laboratorul nostru cu laser în femtosecunde. Adică acesta creează impulsuri de lumină care durează o femtosecundă. Asta înseamnă foarte, foarte, foarte puţin. Acesta este un impuls de lumină care care are doar o lungime de undă, aşa că avem o grămadă de fotoni care vin şi se ciocnesc simultan. Aceasta creează un vârf de energie foarte înalt şi ne permite să facem tot felul de lucruri interesante; ne permite în special să găsim hemozoina. Aici avem o imagine a globulelor roşii, iar acum putem efectiv întocmi o hartă care să ne arate unde se află hemozoina şi paraziţii care produc malaria în interiorul acelor globule roşii. Şi folosind atât această tehnică, cât şi alte tehnici optice, credem că putem realiza acele diagnostice. Mai avem încă o terapie pentru malarie care se bazează pe hemozoină: în cazurile acute, o cale de a lua efectiv parazitul şi de a îl filtra afară din sistemul sanguin. Asemănător cu procesul dializei, dar pentru eliminarea paraziţilor.

Acesta este supercomputerul nostru cu mii de nuclee. Noi suntem oameni oarecum orientaţi spre software, aşa că indiferent ce problemă ni s-ar pune, ne place să încercăm să o rezolvăm cu software. Una din problemele pe care le vei întâmpina dacă încerci să eradichezi sau să reduci malaria este că nu vei şti care este cel mai eficient lucru de făcut. OK, am auzit mai devreme de plasele pentru paturi. Putem cheltui o anumită sumă per plasă. Sau putem pulveriza. Putem administra medicamente. Există multe feluri diferite de intervenţii însă toate au feluri diferite de eficacitate. Cum ne putem da seama? Aşa că am creat, folosind supercomputerul nostru, cel mai bun model pe computer al malariei, pe care vi-l vom arăta acum.

Am ales Madagascar. Avem fiecare drum, fiecare sat, aproape fiecare centimetru pătrat din Madagascar. Avem toate datele precipitaţiilor şi toate datele temperaturilor. Acestea sunt foarte importante pentru că umiditatea şi precipitaţiile ne arată unde există bazine de apă în care ţânţarii se pot înmulţi. Aşadar acestea fixează cadrul în care să facem asta. După aceea, trebuie să introducem ţânţarii, şi trebuie să creem un model pentru aceştia şi pentru ritmul în care aceştia vin şi pleacă. În cele din urmă, rezultatul este acesta. Aceasta este răspândirea malariei în Madagascar. Iar aceasta este a doua parte a sezonului ploios. Acum vom trece la sezonul secetos. Dispare aproape complet în sezonul secetos, pentru că nu mai există niciun loc în care ţânţarii se pot înmulţi. Iar apoi, desigur, reapare violent următorul an. Prin acest fel de simulări dorim să eradicăm sau să controlăm malaria de mii de ori în software înainte să o facem în viaţa reală; să putem să simulăm atât schimbul economic, -- câte plase pentru paturi versus cât de multă pulverizare? -- cât şi schimbul social. -- ce se întâmplă dacă izbucnesc tulburări?

De asemenea, încercăm să ne studiem inamicul. Aceasta este o imagine a unui ţânţar surprinsă cu o cameră video de mare viteză. Iar, într-un moment, vom vedea o imagine a curentului de aer. Aici, încercăm să vizualizăm curentul de aer din jurul aripilor ţânţarului, cu particule mici pe care le iluminăm cu un laser. Sperăm că dacă înţelegem cum zboară ţânţarii vom înţelege cum să îi facem să nu mai zboare. De exemplu, una din modalităţile prin care îi putem face să nu ma zboare este folosirea DDT. Aceasta este o reclamă reală. Este unul din acele lucruri pe care put şi simplu nu le poţi inventa. Cândva, aceasta era tehnica principală, şi, dealtfel, multe ţări au scăpat de malarie prin DDT. Inclusiv Statele Unite. În 1935, erau înregistrate anual 150 000 de cazuri de malarie în Statele Unite, însă DDT-ul şi un efort masiv al sistemului de sănătate publică au reuşit să o distrugă.

Aşa că ne-am gandit, "Ei bine, am făcut toate aceste lucruri care sunt axate pe Plasmodium, parazitul implicat. Ce putem face în legătură cu ţânţarul? Ei bine, hai să încercăm să îl ucidem cu aparate electronice de larg consum." Da, sună absurd, însă fiecare dintre aceste dispozitive are în el ceva interesant pe care poate îl putem folosi. Blu-ray player-ul dvs. are un laser albastru foarte ieftin. Imprimanta dvs. cu laser are un galvanometru cu oglindă care este folosit pentru a dirija cu precizie un fascicul laser; asta creează acele puncte mici pe pagină. Şi, desigur, mai există procesarea de semnal şi camerele digitale. Aşa că ce-ar fi să punem laolaltă toate acestea şi să îi împuşcăm de pe cer cu lasere?

(Râsete)

(Aplauze)

În compania noastră, numim asta "momentul Dr. Evil".

(Râsete)

Cum ar fi dacă am putea face asta? Acum, să suspendăm scepticismul pentru un moment şi să ne gândim ce s-ar putea întâmpla dacă am putea face asta. Ei bine, am putea proteja ţinte de mare valoare precum clinicile. Clinicile sunt pline de oameni care au malarie. Aceştia sunt bolnavi, aşa că sunt mai puţin capabili să se apere de ţânţari. Vrei să îi protejezi cu adevărat. Desigur, dacă faci asta, ai putea, de asemenea, să îţi protejezi curtea. Iar fermierii şi-ar putea proteja recoltele pe care vor să le vândă lanţului Whole Foods, pentru că fotonii noştri sunt 100 organici. (Râsete) Sunt complet naturali.

Devine şi mai bine de atât. Ai putea, dacă eşti foarte deştept, să îndrepţi un laser nonletal spre insectă înainte să o ataci, şi i-ai putea asculta frecvenţa bătăilor aripilor sau ai putea măsura mărimea. Şi ai apoi ai putea decide: "Este o insectă pe care vreau să o omor sau una pe care nu vreau să o omor?" Legea lui Moore a făcut calculele ieftine; atât de ieftine încât putem cântări viaţa unei insecte individuale şi putem decide "da" sau "nu". (Râsete) Acum, rezultă că omorâm numai femelele ţânţar. Acestea sunt singurele care sunt periculoase. Ţânţarii beau sânge doar pentru a depune ouă. Ţânţarii chiar trăiesc... nutriţia lor zilnică se bazează pe nectar, pe flori -- de fapt, în laborator îi hrănim pe ai noştri cu stafide -- însă femelele au nevoie să consume sânge. Sună nebunesc, nu? Aţi vrea să vedeţi?

Publicul: Da!

Nathan Myhrvold: OK; departamentul nostru legal a pregătit un disclaimer, aşa că uitaţi-l. (Râsete) Acum, după ce ne-am gândit la asta un pic mai mult, ne-am gândit ca probabil ar fi mai simplu să facem asta cu un laser nonletal. Aşadar, Eric Johanson, care a construit acest dispozitiv, de fapt din componente luate de pe eBay;™ şi Pablos Holman de acolo are ţânţari în recipient. Avem dispozitivul aici. Şi vă vom arăta, în loc de laserul letal, care va fi un impuls scurt, instantaneu, vă vom arăta un indicator cu laser verde care va fi fixat pe ţânţar destul de multă vreme; altfel, nu l-aţi putea vedea prea bine Continuă de aici, Eric.

Eric Johanson: Avem aici un recipient pe cealaltă parte a scenei. Şi mai avem... acest ecran de computer care poate vedea ţânţarii în timp ce aceştia zboară în jur. Iar Pablos, dacă agită ţânţarii un pic îi vom putea vedea zburând. Aceasta este o rutină destul de simplă de procesare a imaginii, şi haideţi să vă arăt cum funcţionează. Aici puteţi vedea că insectele sunt urmărite în timp ce zboară, ceea ce e destul de distractiv. Apoi îi putem chiar aprinde cu un laser. Acum, acesta e un laser de mică putere, şi putem chiar percepe frecvenţa bătăilor aripilor. Aşa că e posibil să auziţi ţânţari zburând.

NM: Ce auziţi acum este bătaia unor aripi de ţânţari.

EJ: În sfârşit, haideţi sp vedem cum arată. Acolo puteţi vedea ţânţarii care zboară şi sunt iluminaţi. Aceasta este încetinită foarte mult ca să puteţi vedea ce se întâmplă. Aici o avem la viteză mare. Acest sistem care a fost construit pentru TED este aici pentru a ilustra că este tehnic posibil să pui în aplicare un sistem ca acesta, şi încercăm din greu să găsim o cale de a îl face foarte rentabil pentru utilizarea în locuri ca Africa sau în alte părţi ale lumii.

(Aplauze)

NM: Deci n-ar fi deloc distractiv să vă arătăm asta fără să vă arătăm ce se întâmplă de fapt când îi lovim. (Râsete) (Râsete) E foarte satisfăcător. (Râsete) Acesta este unul dintre primele pe care le-am făcut. Energia este puţin ridicată aici. (Râsete) Vom reveni aici în numai o secundă şi veţi vedea încă unul. Uite încă unul. Bang. Interesant este că îi omorâm tot timpul, însă nu am reuşit să facem aripile să se oprească în aer. Motorul aripilor este foarte rezistent. Vreau să spun, aici înpuşcăm aripi însă motorul aripilor râmâne activ până jos.

Aşadar, asta e tot ce am. Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)