Nathalie Miebach: Artă creată din furtuni

(Muzică)

Ce aţi auzit adineauri sunt interacţiuni între valorile presiunii barometrice, ale vântului şi ale temperaturii care au fost înregistrate în timpul uraganului Noel în 2007. Muzicienii au cântat citind o diagramă tridimensională a vremii, ca aceasta. Fiecare mărgea, fiecare bandă colorată în parte reprezintă un element de vreme care poate fi de asemenea citit ca o notă muzicală. Consider că vremea este extrem de fascinantă. Vremea este un amalgam de sisteme care este inerent invizibil pentru majoritatea dintre noi. Astfel că folosesc sculptura şi muzica pentru a o face nu doar vizibilă, ci totodată tangibilă şi audibilă.

Întreaga mea muncă începe foarte simplu. Eu extrag informaţii dintr-un mediu specific, folosind instrumente de adunare de date foarte simple -- în general, orice pot găsi în magazinul de unelte. Apoi compar informaţia mea cu lucrurile pe care le găsesc pe internet, imagini din satelit, date meteo de la staţii meteo sau geamanduri. Astfel adun atât date istorice, cât şi reale. Apoi compilez toate aceste numere pe aceste fişe pe care le vedeţi aici. Aceste fişe sunt pline cu numere. Şi, din toate aceste numere, încep cu doar două sau trei variabile. Aşa începe procesul meu de translaţie.

Mediul meu de translaţie este un coş foarte simplu. Un coş este făcut din elemente orizontale şi verticale. Atunci când le dau valori elementelor verticale şi orizontale, pot folosi schimbările acelor puncte de date în timp, pentru a crea forma. Folosesc stuf natural, pentru că stuful natural are multă tensiune pe care nu o pot controla pe de-a-ntregul. Asta înseamnă că numerele sunt cele care controlează forma, nu eu. Iar ce rezultă sunt forme ca aceasta. Aceste forme sunt alcătuite complet din date meteo sau ştiinţifice. Fiecare mărgea colorată, fiecare bandă colorată reprezintă un element de vreme. Şi, împreună, aceste elemente nu doar construiesc forma, ci revelează de asemenea relaţii comportamentale care s-ar putea să nu iasă la iveală printr-o grafică bidimensională.

Atunci când te apropii, vezi de fapt că este, într-adevăr, construită din numere. Elementelor verticale le corespunde o anumită oră din zi. Astfel că, de jur împrejur, avem un parcurs de 24 de ore. Dar este folosită şi pentru a prezenta o gamă de temperatură. Pe această grilă, pot apoi să ţes citirile de maree, temperatura apei, temperatura aerului şi fazele lunii. Traduc de asemenea datele meteo în partituri muzicale. Iar notaţia muzicală îmi permite o cale mai nuanţată de a traduce informaţia fără a o compromite.

Astfel că toate aceste partituri sunt constituite din date meteo. Fiecare culoare, punct, linie în parte este un element de vreme. Iar împreună, aceste variabile construiesc o partitură. Folosesc aceste partituri pentru a colabora cu muzicieni. Acesta este trio-ul 1913 care cântă una din piesele mele la Milwaukee Art Museum. Între timp, folosesc aceste partituri ca planuri pentru a traduce în forme sculpturale ca aceasta, care funcţionează încă în sensul că sunt o vizualizare tridimensională a vremii, dar acum ele incorporează matricea vizuală a partiturii muzicale astfel că poate fi realmente citită ca o partitură muzicală.

Ce îmi place la munca asta este că ne pune la încercare presupoziţiile despre genul de vocabular vizual care îşi are locul în lumea artei, faţă de ştiinţă. Această piesă de aici este citită foarte diferit, în funcţie de locul în care o pui. O pui într-un muzeu de artă, devine o sculptură. O pui într-un muzeu de ştiinţă, devine o vizualizare tridimensională de date. O pui într-o sală de concerte, dintr-o dată devine o partitură muzicală. Şi chiar îmi place asta, pentru că privitorul este cu adevărat provocat să perceapă care limbaj vizual este parte a ştiinţei, sau a artei, sau a muzicii.

Celălalt motiv pentru care îmi place în mod deosebit este pentru că oferă un punct de intrare alternativ în complexitatea ştiinţei. Iar nu fiecare are un doctorat în ştiinţă. Deci, pentru mine, aceasta a fost calea de a pătrunde.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)