Natalie Jeremijenko: Arta transformării ecologice a gândirii

Am auzit despre această idee deloc originală cum că noile tehnologii ar fi o șansă pentru transformare socială, idee care m-a motivat atunci, şi care continuă să mă amăgească şi astăzi. Voiam sa aduc la zi ce am făcut de atunci, dar este tot același refren -- și să vă prezint laboratorul meu și munca mea de acum, adică Clinica de Sănătate a Mediului pe care o conduc la Universitatea din New York. De fapt, este o reinterpretare a sănătății. Deoarece, de fapt, ceea ce încerc acum să fac, este să redefinesc ceea ce numim sănătate. Este ca o clinică de la orice altă universitate, însă oamenii vin aici cu probleme legate de mediu, și pleacă cu rețete pentru ceea ce pot face ca sa îmbunătățească sănătatea mediului, spre deosebire de a veni într-o clinică cu probleme medicale și de a pleca cu rețete pentru medicamente.

Există un citat potrivit al lui Hipocrate din Jurământul lui Hipocrate conform căruia, "Cea mai mare parte a sufletului rezidă în afara corpului, tratarea interiorului necesita tratarea exteriorului." Dar asta sugerează problema la care încerc sa ajung, că avem ocazia să redefinim ce este sănătatea. Pentru ca ideea conform căreia sănătatea este internă și fragmentată și individuală și farmaceutică este în mare măsură o greșeală. Și aș folosi acest studiu, un studiu recent al lui Philip Landrigan, ca să susțin o altă viziune asupra sănătății, în care acesta a mers la majoritatea pediatrilor din Manhattan și din zona New York-ului și a înregistrat pe ce își petreceau orele cu pacienții. 80 până la 90 la sută din timpul acestora era folosit pe cinci lucruri. Pe locul întâi: astmul, pe locul doi au fost întârzierile în dezvoltare, pe locul trei s-a situat creşterea cu până la 400% a incidenţei unor forme rare de cancer la copii în ultimii opt până 10 - 15 ani. Pe locurile patru şi cinci obezitatea infantilă şi probleme legate de diabet. Deci toate acestea -- ce au ele în comun? Mediul este implicat, în totalitate implicat, corect. Nu e vorba de microbi cu care medicii au fost pregătiți să se confrunte; este o definițe diferită a sănătății, sănătate care are un mare avantaj deoarece este exterioară, este împărțită, putem face ceva, spre deosebire de internă, predeterminată genetic sau individualizată.

Oamenii care vin în clinică sunt numiți, nu pacienți, ci impacienți, pentru ca sunt prea nerăbdători să aștepte schimbarea legislativă să se producă în problemele de sănătate locale și ale mediului. Și îi întâlnesc la Universitate, am și câteva birouri de teren pe care le instalez în locații diferite care asigură scufundarea în unele probleme de mediu cu care ne confruntăm. Îmi place aceasta de la biroul de teren belgian, unde ne-am întâlnit într-un sens giratoriu, tocmai pentru că sensul giratoriu reprezenta mișcarea socială fără sens care denotă gradul ridicat de transformare socială, spre deosebire de controlul ierarhic al intersecțiilor semaforizate. n acest caz, desigur, sensul giratoriu cu acele micro-decizii care se fac la fața locului de către oameni cărora nu li se spune ce sa facă. Dar, desigur, permite un trafic mai mare, mai puține accidente, si un model interesant de miscare socială.

Unele dintre lucrurile dezvoltate prin procedurile de monitorizare: aceasta este procedura birocratului mormoloc, sau ținerea sub observație dacă vreți. Sunt de fapt un grup de mormoloci care sunt numiți după un birocrat local ale cărui decizii afectează calitatea apei. Deci o îngrijorare despre calitatea apei va crește un mormoloc birocrat într-o mostră din apa de care sunt interesați. Și le dăm câteva lucruri pentru a face asta, pentru a-i ajuta sa facă dispozitive de companie animală în timp ce iși scriu blogul sau mailurile. Acesta este un cărucior pentru mormoloci pentru a vă scoate mormolocul la plimbare seara. Și lucrul interesant care se întamplă -- pentru ca folosim mormoloci, desigur, pentru ca au cele mai rafinate bio-simțuri pe care le avem, mai sensibile cu câteva grade de intensitate decât unele dintre simțurile noastre pentru a percepe, pentru a răspunde într-un mod biologic semnificativ, la întreaga clasă de agenți industriali contaminanți pe care ii numim perturbatori endocrinologici sau simulatori hormonali.

Dar scoțându-ți mormolocul la plimbare seara -- vedeți câteva scene de acțiune -- vecinii voștri probabil vor spune, " Ce faci?" Și apoi trebuie să vă prezențati mormolocul și persoana după care este numit. Trebuie să explicați ce faceți și cum etapele dezvoltării unui mormoloc sunt, desigur, ușor de observat și folosesc aceiași hormoni mediați T3 pe care ii folosim și noi. Așa că data viitoare când vă vede vecinul va spune, "Ce-ți mai face mormolocul?" Și îl puteți lăsa să socializeze online cu mormolocul vostru, pentru că Clinica de Sănătate a Mediului are un site pe internet de conectare socială nu numai pentru impacienți, oameni, dar și non-oameni, conectare online pentru oameni și non-oameni. Și desigur, acești perturbatori endocrinologici și lucrurile care sunt implicate în epidemia de cancer la sân, epidemia de obezitate, diminuarea cu doi ani și jumătate a mediei de vârstă la care se declanșează pubertatea la tinerele fete și alte lucruri adiacente. Punctul culminant este că ți-ai crescut cu succes mormolocul, observând evenimentele comportamentale și de dezvoltare, apoi vei merge și-ți vei prezenta mormolocul tizului său și vei discuta dovezile pe care le-ai văzut.

O alta procedură rapidă -- și voi trece prin ele repede, dar doar pentru a va face o idee concretă asupra a ceea ce facem aici -- în loc să cerem probe de urină, iți voi cere o probă de șoareci. E cineva aici destul de norocos să împartă, să coabiteze cu un șoarece -- un parteneriat domestic cu un șoarece? Foarte norocos. Șoarecii, desigur, sunt modelul organismului esențial. Sunt chiar modele mai bune ale sănătății mediului, pentru ca nu au numai aceeași biologie mamifera, dar împărțim in mare măsură aceeași dietă. Împart aceiași factori de stres din mediu, nivelurile de azbest si de plumb, orice altceva la care ești expus. Si sunt geografic limitați față de voi, pentru ca nu știm dacă voi ați fost expuși la poluanți organici persistenți la voi acasă sau la muncă sau în copilărie. Șoarecii sunt o reprezentare foarte bună. Deci începem prin a construi o capcană pentru ei mai bună, desigur. Aceasta este una dintre ele.

Este dificil sa faci față factorilor de stres din mediu. Ia cineva de aici antidepresive? (Râsete) O grămadă de oameni din Manhattan iau. Si testam dacă șoarecii și-ar administra și ei inhibitori selectivi ai receptării serotoninei (SSRI). Adică Prozac, adică Zoloft, adică drajeuri negre și detensionant pentru mușchi, toate acestea fiind medicamente pe care impacientul le lua. Deci credeți că șoarecii își administrau antidepresive? Ce este - (Publicul: Sigur. Da) Cum ați știut asta? Și ei au știut. Adică vodka și soluție, gin și soluție. Acestuia îi plăcea și apa și detensionantul pentru mușchi. Unde este exportul nostru? Vodka, gin -- (Publicul: [neclar]) Da. Da. Cunoașteți bine șoarecii. Așa au făcut, da. Așa că au băut tot atâta vodka pe cât au băut apă, ceea ce este interesant. Apoi desigur, ajunge în capcană. E un telefon vechi acolo -- o utilizare eficientă a telefoanelor vechi -- care apelează la clinică, iar noi mergem și luam șoarecele. Luăm proba de sânge și facem analizele de sânge și ale părului de pe șoareci.

Și vreau să subliniez marele avantaj de a privi sănătatea în modul acesta extern. Dar avem totuși câteva medicamente pe rețetă prin asta. Este foarte diferit de modelul medical. Orice faci ca să ameliorezi calitatea apei sau a aerului, sau sa o intelegi sau sa o schimbi, de beneficii se bucura oricine imparte calitatea apei si a aerului cu tine. Si efectul agregat, acel efect al acțiunii colective, este de obicei ceva ce putem folosi în avantajul nostru. Așa că vreau să vă arăt un produs eliberat pe rețetă la clinica numită "the No Park" Este o rețetă pentru a ameliora calitatea apei. Mulți impacienți sunt foarte preocupați de calitatea apei și a aerului. Ce facem este ca luăm un hidrant, un spațiu "nu parcați" asociat cu un hidrant, și prescriem scoaterea asfaltului pentru a crea un micro peisaj proiectat, pentru a crea o oportunitate de infiltrare.

Pentru că, mulți dintre voi știu, cea mai mare povară a poluării pe care o avem în New York, portul New Jersey acum nu o mai reprezintă sursele cheie, nici marii agenți poluanți, nu mai sunt GE, ci acea rețea masivă de drumuri, acele suprafețe impermeabile, care aduna toată neurotoxina de cadmiu provenită din conductele voastre pentru lichid de frană sau deșeurile uleioase de hidrocarbon în fiecare furtună și infrastructură medievală și o spală direct în sistemul estuar. Asta nu prea face bine. Acestea sunt mici oportunități de a interecepta acei agenți poluanți înainte ca ei să intre în port, și sunt produse de impacienți în diferite zone ale orașului în moduri interesante. Vreau doar să spun, a fost mai mult o metodă empirică totuși, sunt cam doi sau trei hidranți în fiecare zonă a orașului. Creând micro-peisaje proiectate pentru a le infiltra, nu le impiedicăm de la a fi folosite ca spatii de urgentă pentru parcarea vehiculelor, pentru că, desigur, o masină de pompieri poate veni sa parcheze acolo. Aplatizează câteva plante. Nicio problemă, se vor regenera. Dar dacă facem asta în fiecare - fiecare hidrant am putea redefini urgenta. Acel 99% din timp când o mașină de pompieri nu este parcată acolo, infiltrează agenți poluanți. Creste de asemenea fixarea de dioxid de carbon, izolând câțiva dintre agențiii poluanți din aer. Și combinat, aceste mici interceptări ar putea efectiv sa infiltreze poluarea de pe drumuri care acum merge către sistemul estuar, ce poate duce la ploi de șapte inchi sau la o furtună de o sută de ani.

Deci acestea sunt acțiuni mici care se adună într-un efect semnificativ pentru îmbunătățirea sănătății locale a mediului. Acesta este unul dintre cele ambițioase. Ceea ce criza climatică ne-a dezvăluit este o a doua criza, mai inselatoare si mai generalizata, si anume criza de actiune, adica ce sa facem. Cumva cumparand o salata locala, schimband un bec, conducand in limita legala, schimband cauciucurile regulat, nu pare suficient in fata crizei climatice. Si asta este un exemplu care s-a intamplat -- amintiti-va: adaposturi impotriva caderilor atmosferice. Ce este acest adapost pentru criza climaterica? A fost mobilizare civica. Biserici, grupuri scolare, spitale, rezidenti privati -- toata lumea sa construiasca un adapost din acesta in cateva luni. Si inca raman ca exemple de raspuns civic in fata amenintarii colective nesigure.

Adaposturile impotriva caderilor atmosferice impotriva crizei climaterice. As spune, arata cam asa, sau asa, ceea ce este o facilitate de agricultura urbana intensiva datorata cladirii laboratorului meu de la NYU. Ceea ce face este o idee foarte simpla de a lua -- 80 pana la 90 % din dioxidul de carbon produs in Manhattan este datorat constructiilor -- luam, exact ca o sera comerciala, luam dioxid de carbon din cladire -- aer plin de dioxid de carbon -- il fortam in facilitatea de agricultura urbana, si apoi alimentam aer imbogatit cu oxigen. Nu poti construi mult pe un acoperis, nu sunt facute pentru asta. Asa ca este ambulant, pentru a concentra toata incarcatura pe peretii si coloanele zidariei. Este construit ca o munca voluntara, folosind infrastructura cu sursa deschisa. Acesta este prototipul la scara de un sfert care functiona in Spania. Asa ar fi aratat, tinem pumnii, cu voia NYU.

Si ceea ce vreau sa va arat este -- de fapt aceasta este una din componentele a ceea ce abia am inceput sa testam -- este un semineu solar -- avem 17 acum asezate in jurul New York ului in acest moment -- care trag pasiv aer. Intelegeti un semineu solar. Aerul cald se ridica. Se pune un pic de plastic negru pe marginea unei cladiri, se va incalzi, si vom obtine un curent de aer pasiv. Ceea ce facem este sa punem in filtru standard HVAC deasupra. Acesta indeparteaza cam 95% din negrul de fum, substanta care, in combinatie cu ozon, este responsabila pentru aproximativ jumatate din efectul global de sera, deoarece se modifica, se asaza in zapada, schimba reflectorii, schimba calitatile de transmisie din atmosfera. Negrul de fum este acea funingine care de altfel locuieste in plamanii vostri draguti si roz, si cu care este asociat. Nu este ceva bun, si provine din combustia ineficienta, nu de la combustie insăsi. Cand il punem prin semineul nostru solar, indepartam efectiv cam 95% din asta. Iar apoi il scot cu studentii si efectiv dau iar drumul negrului de fum. Si facem creioane de lungimea funinginii pe care am scos-o din aer. Iata una din ele pe care o avem acum. Iata cine le-a pus si cine sunt utilizatorii avizi de creioane.

okay, deci vreau sa va arat inca doua interfete, pentru ca eu cred ca una dintre marile noastre provocari este re-gandirea relatiei noastre cu sistemele naturale, nu numai prin acest model de sanatate personalizata diferita, dar prin animalele cu care convietuim. Nu suntem singuri; animalele se alatura. de fapt, migratia urbana descrie acum miscarea animalelor anterior cunoscute ca salbatice in centrele urbane. Stiti, coiotul din Central Park, o balena in Canalul Gowanus, elanul din tinutul Westchester. Se intampla peste tot in Lumea Dezvoltata, probabil din cauza pierderii habitatului, dar si pentru ca orasele noastre sunt un pic mai acceptabile decat inainte. Si fiecare spatiu verde pe care il construim este o invitatie pentru non-oameni sa convietuiasca impreuna cu noi. Dar ne-a cam lipsit imaginatia in cum a face asta bine sau interesant. Si vreau sa va arat cateva interfete tehnologice care au fost dezvoltate sub porecla OOZ -- adica ZOO scris invers si fara cuști -- de a incerca sa reformam aceasta relatie. Aceasta este tehnologia comunicatiilor pentru pasari. Asa arata. Atunci cand o pasare aterizeaza pe ea, porneste un fisier sunet. Acesta se afla de fapt in Muzeul Whitney, unde erau sase, din care fiecare cu un argument diferit, un fisier sunet diferit. Spuneau lucruri de genul asta.

(Fluierat)

Voce Inregistrata: Iata ce am nevoie sa faci. Mergi acolo jos si cumpara cateva batoane sanatoase, acelea pe care le numiti mancare pentru pasari, si adu-le aici si imprastii-le. Iata o persoana buna,

Natalie Jeremijenko: Okay. (Rasete) Deci erau mai multe din acestea. Pasarile puteau sari de la una la alta. Acestia sunt obisnuitii porumbei urbani. Si un test anterior care sustine comportamentul ilicit cooperant de la oamenii de mai jos -- cam o suta la unu au decis ca acesta este argumentul care functioneaza cel mai bine la noi.

Voce Inregistrata; Tic, tic, tic. Acesta este sunetul mutatiilor genetice a gripei aviare devenind gripa umana letala. Stiti ce le incetineste? Sub-populatiile sanatoase de pasari, biodiversitatea crescanda in general. Este in interesul tau sa fiu sanatos, fericit, bine hranit. Prin urmare, ai putea imparti cateva dintre resursele tale nutritionale in loc sa le monopolizezi. Adică, imparte-ti pranzul.

(Rasete)

NJ: A functionat, si este adevarat. Proiectul final pe care as vrea sa vi-l arat este o noua interfata pentru pesti care tocmai a fost lansata -- de fapt lansarea oficiala va fi saptamana viitoare -- cu o comisie extraordinare din Liga Arhitecturala. E posibil sa nu stiti ca aveti nevoie sa comunicati cu pestii, dar acum exista un dispozitiv care va permite asta. Arata asa: balize care plutesc pe apa, proiecteaza aprox un metru in sus si unul in jos. Cand un peste inoata dedesubt, se aprinde o lumina. Arata asa. Mai exista si alta functie aici. Lumina din varf este -- imi pare rau daca va provoc rau de mare -- aceasta lumina este o fapt o proiectie a calitatii apei care oscileaza de la rosu, cand oxigenul dizolvat este scazut, pana la albastru/verde, cand oxigenul dizolvat este ridicat. Iar apoi puteti comunica cu pestele. Exista carti de vizita acolo jos care va vor da detalii de contact. Si ei va vor scrie inapoi. cand balizele primesc mesajul vostru, fac cu ochiul de doua ori pentru a spune ca au primit mesajul. Dar probabil cea mai populară a fost faptul ca am primit alta arie de la acesti baieti din râul Bronx, unde primul castor -- nebun cum este -- care s-a mutat si a construit o locuinta in New York in 250 de ani, sălășluiește. Deci noutati de la un castor. Va puteti inscrie sa primiti noutati de la el. Puteti vorbi cu el.

Si imi place sa ma gandesc ca aceasta este o interfatața care rescrie cum interactionam cu sistemele naturale. in special schimband cine are informatia, unde o au, cine poate intelege acea informatie, si ce poti face tu in legatura cu asta. In acest caz, in loc sa arunci guma de mestecat, sau Doritos sau orice altceva ai in buzunar spre peste -- Exista o portiune de apa in Isalanda cu care ma confrunt care se afla in mijlocul orasului. si cea mai mare povara cauzata de poluare de acolo nu este cea cauzata de drumuri, ci pâinea albă de la oamenii care hranesc pestii si pasarile. In loc sa facem asta, am creat niste batoane pentru pesti ca sa ii puteti hrani. Sunt delicioase. Sunt delicioase pentru toate speciile adica, delicioase pentru oameni si pentru non-oameni. Dar contin si un compus chelatic. Sunt adecvate din punct de vedere nutritional. nu ca Doritos. Asa ca de fiecare data cand doriti sa interactionati cu animalele, macar la fel de des ca semnul : "Nu hraniti animalele." Si sunt cam trei in fiecare parc din NYC. Si in Parcul National Yellowstone, sunt mai multe semne cu "nu hraniti animalele" decat animale pe care ai putea dori sa le hranesti. Dar in acea actiune, acea interactiune, rescriind asta, transformând-o intr-o șansă de a oferi mancare adecvata nutritional, asta ar putea spori resursele nutritionale pe care chiar noi le-am epuizat pentru a creste populatia de pesti si de a adauga si agent chelatic, care, ca orice alt compus chelatic folosit in medicina, se combina cu metalele grele bioacumulate si cu PCB care se gasesc in pestii ce traiesc in habitatul acesta si le permite sa il elimine ca pe o sare inofensiva unde este combinata cu un reactiv indepartandu-l eficient din bioexistenta.

Dar voiam sa spun ca acea interactiune, rescrierea acelei interactiuni, in actiune colectiva, actiune colectiva reparatoare, foarte difererita de abordarea utilizata de cealalta parte a râului Hudson. unde dragam PCB -- dupa 30 de ani de lupta legislativa si legala, GE plateste pentru dragarea celui mai mare site Superfund din lume -- il dragam, si probabil va fi trimis in Pennsylvania sau cea mai apropiată țară din Lumea a Treia, unde va continua să fie o baltă toxică. Relocarea nu este modalitatea de a rezolva problemele de mediu. Si este in mod tipic paradigma sub care am operat.

Prin utilizarea oportunității ca noile tehnologii, noile tehnologii interactive, prezente pentru rescrierea interacțiunilor noastre, pentru a le scrie, nu doar ca interacțiuni izolate, individuale, dar ca acțiuni colective combinate asta poate duce la ceva. putem începe sa acționăm față de unele dintre schimbările noastre importante de mediu.

Vă mulţumesc.

Aplauze