Naif Al-Mutawa: Supereroi inspiraţi de Islam

În octombrie 2010, Justice League din America se va alia cu Cei 99. Idoli ca Batman, Superman, Wonder Woman şi camarazii lor vor face echipă cu figuri ca Jabbar, Noora Jami şi colegii lor. Este o poveste a încrucişărilor culturale. Şi ce grup ar fi mai potrivit pentru a purta această discuţie decât aceia care sunt rezultatul luptei împotriva fascismului în istoria şi spaţiul din care provin. Când fascismul domina Europa în anii '30, o reacţie neașteptată a venit din America de Nord. Pe măsură ce simbolurile creştine se schimbau şi din semnul crucii se creau svastici, Batman şi Superman au fost creați de tineri evrei în SUA şi Canada tot din referinţe biblice.

Gândiţi-vă la un lucru: ca şi profeţii, toţi supereroii sunt orfani. Părinţii lui Superman mor pe Krypton înainte ca el să împlinească un an. Bruce Wayne, care devine Batman, îşi pierde părinţii la şase ani în oraşul Gotham. Spiderman este crescut de unchiul şi mătuşa lui. Şi toţi, ca şi profeţii care primesc învăţăturile divine prin îngerul Gabriel, îşi primesc chemarea de undeva de sus. Peter Parker este într-o bibliotecă din Manhattan când un păianjen coboară şi îi transmite mesajul printr-o muşcătură. Bruce Wayne este în dormitorul său când un liliac mare îi zboară deasupra capului, iar el îl interpretează ca pe un semn să devină Batman. Superman nu numai că e trimis pe Pământ din ceruri, sau Krypton, dar este pus într-un coş, cam la fel cum a fost trimis Moise pe Nil. (Râsete) Și auzim vocea tatălui său, Jor-El, spunând către Pământ "Vi l-am trimis pe unicul meu fiu".

(Râsete)

(Aplauze)

Acestea sunt în mod cert arhetipuri biblice, iar ideea din spatele lor a fost aceea de a crea poveşti pozitive, care să rezoneze global, care să poată fi legate de aceleaşi lucruri din care alţi oameni extrăgeau mesage negative. Pentru că atunci, persoana care se foloseşte de religie cu un scop greşit, devine un om rău cu un mesaj rău. Şi doar gândind lucruri pozitive se poate rupe legătura cu cele rele. Acest raţionament a dus și la crearea Celor 99. Cei 99 se referă la cele 99 de atribute ale lui Allah din Coran, cum ar fi generozitatea, mila, prevestirea, înţelepciunea şi multe altele cu care orice om din lumea asta ar fi de acord, oricare ar fi religia lui. Chiar dacă eşti ateu, nu-ţi creşti copilul spunându-i "auzi, să ai grijă să minţi de trei ori pe zi". Sunt valori umane de bază.

Şi aşa, povestea din Cei 99 începe în 1258, cu un episod istoric în care Mongolii au invadat Bagdadul şi l-au distrus. Toate cărţile din biblioteca Bait al-Hikma, cea mai renumită bibliotecă din acele timpuri, au fost aruncate în râul Tigru, iar Tigrul şi-a schimbat culoarea de la cerneală. Este o poveste care a trecut din generaţie în generaţie. Eu am rescris-o. Şi în versiunea mea, bibliotecarii află ce urmează să se întâmple -- şi acum, ca o completare: ca să-ţi iasă bine o bandă desenată, fă-i pe bibliotecari eroi. Mereu funcţionează. (Râsete) (Aplauze) Deci bibliotecarii află şi găsesc împreună o rezolvare, o soluţie chimică numită Apa Regelui, care amestecată cu 99 de pietre, ar putea să salveze toată cultura şi istoria din acele cărţi. Dar Mongolii ajung acolo înainte. Cărţile şi soluţia sunt aruncate în Tigru. Câţiva dintre bibliotecari scapă şi, după zile şi săptămâni, reuşesc să pună toate cele 99 de pietre în râu ca să absoarbă acea înţelepciune colectivă pe care noi o credem pierdută acum.

Pietrele sunt trimise apoi, pe furiş, ca trei șiruri de mătănii pentru rugăciune, cu câte 33 de pietre fiecare prin Arabia până în Spania, în Andaluzia, unde sunt în siguranţă timp de 200 de ani. Dar în 1492 se întâmplă două lucruri importante. Primul este căderea Granadei, ultimul bastion musulman din Europa. Al doilea, Columb primeşte finanţarea pentru a pleca în India, dar se rătăceşte. (Râsete) Aşa că 33 dintre pietre sunt trimise pe vasele Nina, Pinta şi Santa Maria şi sunt împrăştiate în Lumea Nouă. 33 merg pe drumul mătăsii spre China, Asia de Sud şi de Sud-Est. Și 33 sunt împărţite între Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.

Iar acum suntem în 2010 şi avem 99 de eroi din 99 de ţări diferite. Acum, e uşor să credem că acele cărţi, care provin dintr-o bibliotecă numită al-Hikma, erau cărţi musulmane, dar nu este aşa, pentru că acea bibliotecă a fost construită de un calif - pe numele lui, al-Ma'mun; era fiul lui Harun al-Rashid. El le-a spus sfătuitorilor săi "Aduceţi-mi toţi cărturarii ca să traducă în arabă orice carte pe care pun mâna, iar eu îi voi plăti cu greutatea lor în aur." După o vreme, sfătuitorii săi au început să se plângă. "Măria ta", i-au spus, "cărturarii sunt nişte escroci. Scriu cu litere cât mai mari ca să obţină mai mult aur". La care el a răspuns "Lăsaţi-i în pace, pentru că ceea ce ne dau ei valorează mult mai mult decât plata pe care le-o oferim." Aşadar ideea unei arhitecturi deschise, a cunoaşterii deschise, nu este nouă pentru colţul meu de deșert.

Ideea centrală este ceea ce se cheamă pietrele Noor. Noor înseamnă "lumină" în arabă. Legat de cele 99 de pietre; există câteva reguli: Prima, nu îţi alegi tu piatra; ci piatra te alege pe tine. Da, este un element de tipul legendei Regelui Arthur în poveste. Regula numărul doi, toţi Cei 99, când şi-au primit fiecare piatra şi puterea specială, au abuzat de ele; le-au folosit în interesul propriu. Şi e un mesaj foarte puternic în asta, acela că atunci când abuzezi de piatra ta se va profita de tine; vor fi oameni care îţi vor exploata puterile. A treia regulă, toate cele 99 de pietre conţin un mecanism de actualizare automată.

Acum, sunt două grupuri în lumea musulmană. Toată lumea vede în Coran o învăţătură eternă, independentă de timp şi spaţiu. Pentru unii, asta înseamnă că interpretarea originală, de acum vreo 2000 de ani, rămâne relevantă şi astăzi. Nu este cazul meu. Dar mai e un grup care vede Coranul ca pe un document viu. Şi am prins această idee în pietrele care se actualizează singure. Acum, personajul negativ, Rughal, nu vrea ca pietrele să se actualizeze. Aşa că încearcă să le oprească. El nu poate folosi pietrele, dar le poate opri. Şi ca să le oprească, el are un plan mai fascist, prin care îi face pe unii dintre Cei 99 să lucreze pentru el. Aceştia poartă toţi uniforme de aceeaşi culoare, gri metalizat. Nu au voie să exprime individual cine sunt și ce sunt. Iar el îi controlează de sus în jos. Pe când, atunci când trec de cealaltă parte, într-un final, când descoperă că aste era persoana greşită, că au fost manipulaţi, fiecare dintre ei are îmbrăcămintea diferit colorată.

Şi ăsta e un ultim lucru despre cele 99 de pietre Noor. Cei 99 lucrează în echipe de câte 3. De ce trei? Din două motive. În primul rând, în cultura islamică avem o regulă să nu lăsăm un băiat şi o fată împreună singuri, pentru că cea de-a treia persoană va fi tentaţia, diavolul, corect? Asta se găseşte în toate culturile, nu-i aşa? Dar asta nu e despre religie, nu e despre prozelitism. E un mesaj social foarte puternic care trebuie cumva să pătrundă până în cele mai adânci cotloane ale intoleranţei. Şi singurul mod de a ajunge acolo este jucând, cumva, după reguli. Deci aşa m-am ocupat eu de problema asta. Lucrează în echipe de câte trei, doi băieţi şi-o fată, două fete şi-un băiat, trei băieţi, trei fete, nicio problemă. Psihanalistul elveţian, Carl Jung, a vorbit şi el despre importanţa numărului trei în toate culturile; deci mă gândesc că sunt acoperit. Deşi... Am fost acuzat pe unele bloguri că aş fi, de fapt, un trimis al Papei ca să promovez Sfânta Treime şi catolicismul în Orientul Mijlociu, deci -- (Râsete) deci credeți ce vreţi -- eu v-am dat şi varianta mea a poveştii.

Iată câteva dintre personajele noastre. Mujiba, din Malaysia, are puterea specială de a răspunde la orice întrebare. Este un fel de maestră a jocurilor de cultură generală, dacă vreţi. Dar când îşi primeşte puterea, la început, începe să participe la concursuri televizate și să facă bani. Jabbar, din Arabia Saudită, începe să spargă lucruri în jur când îşi capătă puterea. Pe Mumita a fost distractiv să o numim aşa. Ea este personajul distrugător. Cele 99 de atribute ale lui Allah conţin în ele yin şi yang-ul. Pe de o parte, puterea, hegemonia, forţa; de cealaltă parte, bunătatea, generozitatea. M-am gândit, toate fetele sunt blânde şi îndurătoare și bărbaţii toți puternici. Dar m-am gândit ”ştii ce? am cunoscut la viaţa mea câteva femei distrugătoare, aşa că..." (Râsete) Îl avem pe Jami, din Ungaria, care începe prin a fabrica arme. El e maestrul tehnologiei. Musawwira din Ghana, Hadya din Pakistan, Jaleel din Iran, care foloseşte focul. Şi asta e una din preferatele mele, Al-Batina din Yemen. Al-Batina e cea ascunsă. Este ascunsă, dar este o supereroină. Am venit acasă la soţia mea şi i-am zis "Uite, am creat un personaj după tine". Soţia mea este saudită, cu origini în Yemen. Şi mi-a zis "Ia, arată-mi". Aşa că i-am arătat asta. Mi-a spus "Dar asta nu sunt eu". Şi i-am răspuns "Uită-te la ochi. Sunt ochii tăi."

(Râsete)

Și le-am promis investitorilor mei că nu va fi încă o producţie de lumea a cincea. Va fi Superman, altfel nu merita nici timpul meu, nici banii lor. Deci oamenii implicaţi în proiect, încă de la început, sunt în stânga jos, Fabian Nicienza, scriitor pentru X-Men şi Power Rangers. Lângă el, Dan Panosian, unul dintre creatorii personajelor din varianta modernă a X-Men. Sus dreapta, Stuart Moore, scriitor pentru Iron Man. Lângă el, John McCrea, care a fost desenator pentru Spiderman. Şi am intrat în conştiinţa Occidentală prin sloganul: "La următorul Ramadan, lumea va avea eroi noi" în 2005.

M-am dus în Dubai la o conferinţă a Fundaţiei Gândirii Arabe şi aşteptam, stând la o cafea, jurnalistul potrivit. Nu aveam un produs, dar aveam energie. Şi am găsit pe cineva de la New York Times. L-am încolţit şi i-am prezentat ideea mea. Şi cred că l-am cam speriat -- (Râsete) pentru că practic mi-a promis -- nu aveam niciun produs -- dar el a zis "Vă dăm un paragraf în rubrica de arte dacă mă lăsaţi în pace acum." (Râsete) Și am zis ”Grozav”. Şi apoi l-am sunat, după câteva săptămâni. I-am zis "Bună, Hesa". Și el a zis: "Bună". Am zis : ”Un An Nou fericit.” A zis "Mulţumesc. Soţia mea tocmai a născut". Am zis "Felicitări!" Da, de parcă mi-ar fi păsat. "Deci când iese articolul?" Mi-a zis "Naif, Islam şi desene? Nu e momentul oportun. Ştii, poate săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor, dar să ştii că o să iasă." Şi ce credeţi că se întâmplă după câteva zile? Lumea întreagă ia foc în jurul controversa cu caricaturile din Danemarca. Am devenit de actualitate. (Râsete) Agitaţie de telefoane şi mailuri de la New York Times. Şi deodată, o pagină întreagă despre noi, într-un ton pozitiv, în 22 ianuarie 2006, care ne-a schimbat vieţile pentru totdeauna. Fiindcă oricine caută pe Google 'Islam' şi 'desene' sau 'comics', ghiciţi ce găseşte? Mă găseşte pe mine.

Iar Cei 99 au fost exact ca nişte eroi care s-au născut din ceea ce se întâmpla atunci în lume. Şi asta a dus la tot felul de lucruri, de la a fi introduşi în materia studiată în şcoli şi universităţi la -- într-una dintre fotografiile mele preferate din Asia de Sud, sunt doi bărbaţi cu barba lungă şi multe fetiţe purtând hijab -- cred că sunt într-o şcoală. Vestea bună e că ţin toţi în mâini, zâmbind, copii din Cei 99 şi m-au găsit ca să le dau un autograf. Vestea rea e că erau fotocopii, deci nu am făcut nici un profit din asta. (Râsete) Am reuşit să dăm licențe pentru benzile desenate Cei 99 în opt limbi până acum, chineză, indoneză, hindi, urdu, turcă. Am deschis un parc de distracţii în Kuweit acum un an şi jumătate numit Satul de Vacanţă al Celor 99; Aproape 30 000 mp, 20 de atracţii, toate cu personajele noastre. Două licenţe pentru produse şcolare în Spania şi Turcia.

Dar cea mai mare reuşită de până acum, pur şi simplu extraordinară, este că am realizat o serie de animaţie de 26 de episoade, destinată publicului din toată lumea; de fapt, ştim deja că vor rula în SUA şi Turcia, e sigur. Este o animaţie computerizată 3D, deci va fi de standarde foarte înalte, scrisă la Hollywood de către cei care au lucrat la "Ben 10", "Spiderman" şi "Star Wars: Războiul Clonelor". În acest fragment pe care vi-l voi arăta, în premieră mondială, veţi vedea un conflict. Două dintre personaje, Jabbar, cel bine făcut, şi Noora, cea care poate controla lumina, poartă uniforme fasciste, gri metalizate pentru că sunt manipulaţi. Ei nu ştiu asta, da? Şi încearcă să corupă încă un membru al Celor 99 să li se alăture. Deci apare un conflict în echipă. Dacă putem stinge luminile...

[”Cei 99”]

Jabbar: Dana, nu văd de ce să mă agăţ. Am nevoie de mai multă lumină.

Ce se întâmplă?

Dana: Este prea mult întuneric.

Rughal: Trebuie să putem face ceva.

Bărbat: Nu trimit mai multe echipaje până nu ştiu că este sigur.

Dr. Razem: Trebuie să mergem, Miklos.

Miklos: Trebuie să descarc conţinutul fişierelor. Şi nu pot s-o uit pe mătuşica.

Jabbar: Nu pot face asta fără tine.

Dana: Dar nu pot să te ajut.

Jabbar: Ba poţi, chiar dacă nu ai încredere în tine acum. Eu am. Tu eşti Noora Lumina.

Dana: Nu. Nu merit asta, nu merit nimic.

Jabbar: Atunci cum rămâne cu restul dintre noi? Noi nu merităm să fim salvaţi? Eu nu merit? Acum spune-mi pe unde s-o iau.

Dana: Încolo.

Alarmă: Pericol apropiat.

Jabbar: Aaaahhh!

Miklos: Nu te-apropia de mine.

Jabbar: Noi am venit să te ajutăm.

Dr. Razem: Nu-i asculta.

Dana: Miklos, omul ăla nu e prietenul tău.

Miklos: Nu. El mi-a dat accesul, Iar voi vreţi să reporniţi (indescifrabil). Gata cu (indescifrabil).

[”Cei 99”]

Mulţumesc.

(Aplauze)

Deci "Cei 99" înseamnă tehnologie, divertisment, înseamnă design. Dar asta e doar jumătate din poveste. Ca tată a cinci băieți, sunt îngrijorat în privinţa modelelor pe care şi le vor alege în viaţă. Îmi fac griji pentru că peste tot în jurul meu, chiar şi printre rudele mele, văd cum religia este manipulată. Ca psiholog, mă îngrijorez pentru lume în general, dar mă îngrijorează percepţia oamenilor despre ei înşişi în partea mea de lume. Sunt psiholog clinic, autorizat de statul New York. Am făcut practică în programul pentru supravieţuitori ai torturii politice, la spitalul Bellevue. Şi am auzit prea multe poveşti ale unor oameni care au crescut educaţi să-şi venereze conducătorii, doar pentru a ajunge să fie torturaţi de propriii lor eroi. Iar tortura este de-ajuns de groaznică în sine, dar administrată de eroul tău ajunge să te distrugă în prea multe feluri. Am părăsit Bellevue, m-am înscris la o şcoală de afaceri şi am început acest proiect.

Unul dintre lucrurile la care fac referire de obicei atunci când vorbesc despre importanţa acestui mesaj -- pe care îl transmit, este o prelegere pe care am ţinut-o la Facultatea de Medicină din Kuweit, o prelegere despre fundamentele biologice ale comportamentului; şi le-am dat studenţilor două articole, unul din New York Times şi unul din revista New York. Am eliminat numele autorilor -- totul, mai puţin faptele descrise. Primul era despre un grup numit Partidul lui Dumnezeu, care voia să interzică Ziua Sf. Valentin. Roşul devenea ilegal. Orice băieţi şi fete care erau prinşi flirtând urmau să fie căsătoriţi urgent. Al doilea era despre o femeie care se plângea pentru că trei dube cu şase oameni bărboşi au oprit lângă ea pe stradă şi au început să o interogheze pe loc pentru că discutase cu un bărbat cu care nu era înrudită în niciun fel.

Şi i-am întrebat pe studenţii din Kuweit unde cred că s-au petrecut aceste incidente. Pentru primul, au zis Arabia Saudită. Nu a fost nevoie de dezbatere. În legătură cu al doilea, părerile erau împărţite între Arabia Saudită şi Afganistan. Ceea ce i-a dat peste cap a fost să afle că primul s-a petrecut în India, era vorba despre partidul unui zeu hindus. Al doilea a avut loc în nordul statului New York. Într-o comunitate de evrei ortodocşi. Dar ceea ce-mi frânge inima şi ce este îngrijorător este că în acele două interviuri oamenii din jur, care au fost şi ei întrebaţi ce părere au, s-au referit la acel comportament ca 'Talibanizare'. Cu alte cuvinte, hinduşii sau evreii cuminţi nu se poartă aşa. Asta e influenţa Islamului asupra hinduismului sau iudaismului. Şi ce au zis studenţii din Kuweit? Au zis tot că suntem noi. Şi asta e periculos. E periculos când un grup se identifică pe sine ca fiind extremist.

Acesta este unul dintre fiii mei, Rayan, dependent de Scooby Doo. Vă puteţi da seama după ochelari. De fapt, mi-a spus că sunt ca un copil băgăcios zilele trecute. (Râsete) Dar voi împrumuta o lecţie pe care am învăţat-o de la el. Vara trecută, când eram acasă în New York, era afară, în curte, jucându-se în căsuţa lui. Iar eu eram în birou, lucrând, când a venit peste mine: "Tata, vreau să vii cu mine. Vreau jucăria mea." "Da, Rayan, hai du-te de-aici." L-a lăsat pe Scooby Doo în căsuţa lui. I-am zis "Pleacă de-aici. Am de lucru, sunt ocupat." Şi ce a făcut Rayan atunci, a rămas acolo, a bătut cu piciorul în podea, la trei ani și jumătate s-a uitat la mine şi a zis "Tata, vreau să vii cu mine în biroul meu din casa mea. Şi eu am treabă de făcut." (Râsete) (Aplauze) Rayan a reîncadrat toată situaţia şi s-a coborât el la nivelul meu.

(Râsete)

Şi asta e ce intenționăm să realizăm cu Cei 99. Ştiţi, cred că e o paralelă semnificativă între strâmbarea crucifixurilor, și crearea de svastici. Şi când văd imagini ca aceasta, cu părinţi sau unchi care cred că e drăguţ să-şi pună copilul să ţină Coranul în mână şi o centură cu explozibil în jurul taliei ca să protesteze pentru ceva, speranţa mea e că, dacă reuşim să legăm destule lucruri pozitive de Coran, într-o bună zi vom putea schimba ceva în acest copil şi din mândria pe care o simte în imaginea de acum, să ajungem la asta. Şi cred -- cred că Cei 99 pot şi vor reuşi să îndeplinească această misiune.

Când eram student la Universitatea Tufts, ofeream falafel gratis într-o zi, era un fel de Zi a Orientului Mijlociu sau aşa ceva. Şi oamenii veneau și se serveau cu produsul cultural rezonant, falafelul, îl mâncau, stăteau puţin de vorbă şi plecau. Şi nu era nimeni care să se îndoiască de sensul cuvintelor 'liber' sau 'falafel' de pe afişul din spatele nostru, "Free falafel" (falafel gratis / falafel liber). (Râsete) Sau cel puţin aşa am crezut, până când o femeie a traversat campusul în goană, şi-a trântit geanta jos, a arătat spre afiş şi a strigat: "Eliberaţi-l pe Falafel!" (Râsete) E o poveste adevărată. (Râsete) De fapt, venea de la o întrunire Amnesty International.

(Râsete)

Chiar azi, D.C. Comics a lansat coperta noii benzi desenate la care am lucrat împreună şi care va apărea în curând. Pe copertă îi puteţi vedea pe Batman, Superman Wonder Woman, îmbrăcată complet, alături de membrii noştri din Cei 99, din Arabia Saudită, Emirate şi Libia. Pe 26 aprilie 2010, preşedintele Barack Obama a declarat că dintre toate iniţiativele de la celebrul său discurs din Cairo încoace -- discurs prin care a întins o mână către lumea musulmană -- lucrul cel mai inovator a fost că Cei 99 au întins mâna înapoi către Liga Justiţiei din America. Trăim într-o lume în care chiar şi simbolurile culturale inofensive, cum este falafelul, pot fi înţelese greşit din cauza moştenirii lor şi unde religia poate fi răstălmăcită şi deformată cu premeditare de către alţii. Într-o astfel de lume, va exista mereu un scop pentru Supermen şi Cei 99.

Vă mulţumesc frumos.

(Aplauze)