Nadia Al-Sakkaf: Privește Yemenul prin ochii mei

Pat Mitchell: Ne-ai adus imagini din ziarul Yemen Times. Și plimbă-ne printre acestea, și prezintă-ne un alt fel de Yemen.

Nadia Al-Sakkaf: Ei bine, mă bucur să fiu aici. Și mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi toți câteva din imaginile care înfățișează ceea ce se întâmplă azi în Yemen. Această imagine ilustrează o revoluție inițiată de către femei. Și arată femei și bărbați conducând un protest mixt. Cealaltă imagine este popularitatea nevoii de schimbare. Sunt atât de mulți oameni acolo. Intensitatea este în creștere. Această imagine arată că revoluția a permis oportunități pentru formare, pentru educare. Aceste femei învață despre primul ajutor și drepturile lor conform constituției.

Îmi place această imagine. Am vrut doar să vă arăt că peste 60 la sută din populația Yemenului are 15 ani sau mai puțin. Și au fost excluși din luările de decizii, iar acum sunt pe prima pagină a știrilor, ridicând steagul. Limba engleză -- vedeți, aceștia sunt blugi și colanți, și o frază în limba engleză -- posibilitatea de a împărtăși cu lumea întreagă ceea ce se întâmplă în propria noastră țară. Și exprimarea de asemenea, a adus noi talente. Yemeniții folosesc caricaturi și arta, picturi, imagini umoristice, pentru a spune lumii și unul altuia despre ceea ce se întâmplă.

Evident, există mereu și partea întunecată a lucrurilor. Iar aceasta este doar o imagine dintre cele mai puțin șocante ale revoluției și al costului pe care trebuie să îl plătim. Solidaritatea a milioane de Yemeniți în întreaga țară cerând doar un singur lucru. Și în cele din urmă, mulți spun că revoluția din Yemen va despica țara. Vor naște atât de multe țări diferite? Va fi o altă Somalia? Dar dorim să îi spunem lumii că nu, sub un singur steag, vom rămâne în continuare ca un popor Yemenit.

PM: Îți mulțumesc pentru aceste imagini, Nadia. Și spun, în multe feluri, o altă poveste decât aceea a Yemenului, care este adesea la știri. Și totuși, chiar tu sfidezi aceste caracterizări. Deci să vorbim pentru câteva momente despre povestea ta personală. Tatăl tău a fost ucis. Yemen Times avea deja o puternică reputație în Yemen ca un ziar independent în limba engleză. Cum ai luat atunci decizia și ti-ai asumat responsabilitatea de a conduce ziarul, în special în astfel de vremuri de conflict?

NA: Ei bine, permiteți-mi să vă avertizez că nu sunt fata tradițională Yemenită. Cred că v-ați dat deja seama. (Râsete) În Yemen, majoritatea femeilor sunt acoperite cu voal, stau în spatele ușilor și nu prea iau parte la viața publică. Dar există atât de mult potențial, mi-aș dori să vă arăt Yemenul meu. Aș vrea să puteți vedea Yemenul prin ochii mei. Atunci ați ști că înseamnă atât de mult. Și am fost privilegiată pentru că m-am născut într-o familie în care tatăl meu încuraja mereu băieții și fetele. Spunea că suntem egali. Și era un om atât de extraordinar. Și chiar mama mea -- o datorez asta familiei -- o poveste. Am studiat în India. Și în al treilea an am început să fiu un pic derutată pentru că eram Yemenită, dar totodată mă amestecam cu mulți prieteni din facultate. M-am întors acasă și am spus: "Tată, nu știu cine sunt." "Nu sunt Yemenită, nu sunt Indiană." Și el a spus: "Ești puntea." Iar asta este ceva ce voi lua cu mine mereu în suflet. Deci de atunci am fost puntea, mulți au trecut peste mine.

PM: Nu cred asta.

NA: Dar ajută să recunoști că unii oameni sunt agenți ai schimbării în societate. Iar când am devenit editor șef după fratele meu de fapt -- tatăl meu a murit în anul 1999, iar apoi fratele meu în 2005 -- și toți erau siguri că nu aveam să reușesc să o fac. "Ce caută copila asta venind aici și făcând pe grozava, pentru că este afacerea familiei ei", sau ceva de genul acesta. A fost foarte greu la început. Nu vroiam sa intru în conflict cu oamenii. Dar cu tot respectul pentru toți bărbații, și cei mai în vârstă în special, ei nu mă vroiau în preajmă. A fost foarte greu, știți, să îmi impun autoritatea. Dar o femeie trebuie să facă ceea ce este corect.

(Aplauze)

Iar în primul an a trebuit să concediez jumătate din bărbați. (Râsete) (Aplauze) Am adus mai multe femei. Am adus bărbați mai tineri. Astfel încât avem o editură mai echilibrată în ceea ce privește sexul. Celălalt aspect este profesionalismul. Este vorba de a demonstra cine ești și ce poți face. Și nu știu dacă mă voi lăuda acum, dar numai în anul 2006 am câștigat trei premii internaționale. Unul dintre ele este IPI Free Media Pioneer Award (Premiul Pentru Inițiativă în Presa Liberă). Așa că acesta a fost răspunsul către toți Yemeniții. Și vreau să subliniez ceva, pentru că soțul meu este în sală, acolo. Dacă ai putea să te ridici, te rog, [neclar]. M-a sprijinit foarte mult.

(Aplauze)

PM: Și ar trebui să subliniem faptul că și el lucrează cu tine la ziar. Dar asumând această responsabilitate și tratând lucrurile cum ai facut-o până acum, ai devenit o punte între o societate mai veche și tradițională și cea pe care o creezi acum la ziar. Și împreună cu schimbarea celor care lucrează acolo, trebuie să te fi înfruntat cu o altă atitudine peste care dăm mereu, în special în cazul femeilor, și are de-a face cu imaginea exterioară, vestimentația, femeia acoperită cu voal. Cum ai tratat această chestiune la nivel personal cât și cu femeile care au lucrat cu tine?

NA: După cum știi, imaginea multor femei Yemenite implică mult negru și femei acoperite cu voal. Iar asta este adevărul. Și mult se datorează faptului că femeile nu pot, nu sunt libere, să își arate chipul. Este în mare parte o impunere tradițională din partea unor figuri autoritare, ca bărbații, bunicii, și așa mai departe. Și este vorba despre a avea putere economică și posibilitatea unei femei de a spune: "Contribui tot atât de mult acestei familii, sau mai mult, pe cât o faci tu." Și cu cât mai multă încredere în forțele proprii vor dobândi femeile, cu atât pot mai mult să își scoată vălul, spre exemplu, sau să-și conducă propriul automobil, sau să aibă o slujbă, sau să poată călători.

Așadar cealaltă față a Yemenului este de fapt aceea ascunsă în spatele voalului. Și în mare parte este acordarea de putere economică aceea care îi permite femeii să îndepărteze pur și simplu voalul. Și am făcut asta în tot timpul profesiei mele. Am încercat să încurajez tinerele femei. Am început cu: poți să-l dai jos la birou. Iar apoi, poți să ți-l dai jos în delegații. Pentru că nu credeam că un jurnalist poate fi unul cu fața acoperită -- cum poți să vorbești cu oamenii dacă ai fața acoperită? -- și așa mai departe; este doar o mișcare.

Iar eu sunt un model de urmat în Yemen. Mulți oameni mă iau drept exemplu. Multe femei tinere mă iau drept exemplu. Și trebuie să le demonstrez că da, încă poți fi măritată, încă poți să fii o mamă, și încă poți fi respectată în societate, dar în același timp, asta nu înseamnă că trebuie să fii doar una din mulțime. Poți fi tu însăți și să ai un chip propriu.

PM: Dar expunându-te astfel -- atât proiectând o imagine diferită a femeilor Yemenite, cât și faptul că ai făcut posibil ca femeile să lucreze la ziar -- te-a pus în pericol în mod personal?

NA: Ei bine, Yemen Times, de-a lungul a 20 de ani, a trecut prin atât de multe lucruri. Am suferit persecuție; ziarul a fost închis de mai mult de trei ori. Este un ziar independent, dar spune-le asta celor de la putere. Ei cred că dacă există ceva împotriva lor, atunci suntem un ziar din opoziție. Și vremuri foarte, foarte grele. Câțiva din reporterii mei au fost arestați. Am avut câteva litigii la tribunal. Tatăl meu a fost ucis. Astăzi, suntem într-o situație mult mai bună. Am creat credibilitate. Iar în timp de revoluție sau schimbare, ca astăzi, este foarte important pentru presa independentă să aibă o voce. Este foarte important pentru voi să vizitați YemenTimes.com, și este foarte important să ne ascultați.

Iar asta este ceva ce probabil voi împărtăși cu voi în presa occidentală -- și cum există multe stereotipuri -- imaginând Yemenul doar dintr-o singură perspectivă: asta este tot ceea ce reprezintă Yemenul. Și nu este corect. Nu este corect pentru mine, nu este corect pentru țara mea. Mulți reporteri vin în Yemen și vor să scrie despre Al-Qaeda sau terorism. Și am vrut doar să împărtășesc cu voi: a venit odată un reporter. Și vroia să facă un documentar despre ceea ce doreau editorii săi. Și a terminat scriind o istorie care chiar m-a surprins -- hip hop -- pentru că există bărbați Yemeniți care se exprimă prin dans și puchu puchu. (Râsete) Chestia aia. (PM: Rap. Break dance) Da, break dance. Nu sunt atât de bătrână. Doar nu sunt la curent.

(Râsete)

(Aplauze)

PM: Ba da, ești. De fapt, acel documentar este disponibil pe Internet; filmul este pe Internet.

NA: ShaketheDust.org.

PM: "Shake the Dust." (NA: "Shake the Dust.")

PM: ShaketheDust.org. Și într-adevăr oferă o imagine diferită despre Yemen. Ai vorbit despre responsabilitatea presei. Și într-adevăr, când ne uităm la felul în care ne-am separat unii de alții și am creat teamă, și pericol, de multe ori din pricina lipsei de cunoștințe, lipsei de adevărată înțelegere, cum vezi tu felul în care presa Occidentală în particular tratează această temă și toate celelalte fapte din regiune, dar în special, din țara ta?

NA: Ei bine, există o vorbă care spune: "Îți este teamă de necunoscut, și urăști ceea ce temi." Deci este vorba despre lipsa de cercetare, de fapt. Este aproape ca și cum ai spune: "Fă-ți tema" -- un pic de implicare. Și nu poți să faci un -”reportaj din avion" -- să ajungi într-o țară pentru două zile și să crezi că ți-ai făcut tema și articolul. Astfel încât îmi doresc ca lumea să cunoască Yemenul meu, țara mea, oamenii mei. Sunt un exemplu, și mai sunt alții ca mine. Se poate să nu fim atât de mulți, dar dacă suntem promovați, ca un exemplu bun, pozitiv, vor fi și alții -- bărbați și femei -- care vor putea eventual să treacă puntea peste diferențe -- venind din nou spre puntea -- între Yemen și lumea întreagă și să vorbească întâi despre recunoaștere și apoi despre comunicare și compasiune.

Cred că Yemenul va fi într-o situație foarte rea în următorii doi sau trei ani. Este normal. Dar după cei doi ani, care sunt prețul pe care suntem dispuși să îl plătim, ne vom ridica din nou în picioare, dar în noul Yemen cu oameni mai tineri și mai puternici -- democratic.

(Aplauze)

PM: Nadia, cred că tocmai ne-ai oferit o imagine foarte diferită a Yemenului. Și desigur, tu însăți și ceea ce faci ne-ai dat o imagine a viitorului pe care o vom îmbrățișa și pentru care vom fi recunoscători. Și mult noroc îți doresc. YemenTimes.com

NA: Și pe Twitter.

PM: Deci ești conectată.

(Aplauze)