Michael Sandel: Arta uitata a dezbaterii democratice

Un lucru de care lumea are nevoie, un lucru de care aceasta tara are mare nevoie este un mod mai bun de desfasurare a dezbaterilor politice. Trebuie sa redescoperim arta uitata a dezbaterii democratice. (Aplauze) Daca ne gandim la dezbaterile pe care le sustinem, majoritatea sunt certuri, in care cineva incearca sa tipe mai tare la emisiunile de la televizor, imbranceli ideologice in sala Congresului. Eu am o sugestie. Haideti sa ne uitam la dezbaterile care au loc in ziua de azi pe tema sistemului de sanatate, pe tema primelor si ajutorului financiar acordat celor de pe Wall Street, pe tema discrepantei dintre saraci si bogati, pe temele actiunii afirmative si casatoriilor homosexuale. Imediat in spatele acestor controverse, care starnesc pasiuni de ambele parti, sunt intrebari esentiale de filosofie morala, intrebari esentiale despre dreptate. Dar noi prea rar explicitam, aparam si dezbatem aceste importante chestiuni morale in politica noastra.

Astfel ca ceea ce mi-as dori astazi este sa purtam un fel de discutie. In primul rand, ma voi referi la un filosof renumit care a scris despre problematica dreptatii si a moralitatii, si voi tine o scurta prelegere despre Aristotel din Atena antica, despre teoria lui Aristotel despre dreptate, urmand sa purtam o discutie pentru a vedea daca ideile lui Aristotel sunt relevante pentru modul in care gandim si dezbatem probleme in ziua de azi. Sunteti gata pentru prelegere? Conform lui Aristotel, dreptatea consta in a da oamenilor ceea ce merita. Atat. Asta a fost prelegerea.

(Rasete)

Ati putea spune ca e destul de evident. Adevaratele intrebari apar cand incepe discutia despre ce merita fiecare si de ce. Sa vedem exemplul flautelor. Presupunem ca distribuim flaute. Cine ar trebui sa le primeasca pe cele mai bune? Sa vedem -- Ce ati spune dumneavoastra? Cine ar trebui sa primeasca cel mai bun flaut? Puteti sa spuneti tare.

(Public: La intamplare.)

Michael Sandel: La intamplare. Ati face ca la loterie. Sau in functie de prima persoana care se inghesuie ca sa il primeasca. Altcineva?

(Public: Cei mai buni flautisti.)

MS: Cei mai buni flautisti. (Public: Cei mai slabi flautisti.)

MS: Cei mai slabi flautisti. Cati spun cei mai buni flautisti? De ce? De fapt, acesta a fost si raspunsul lui Aristotel.

(Rasete)

Dar iata o intrebare mai grea. De ce credeti, cei care ati votat asa, ca cele mai bune flaute ar trebui date celor mai buni flautisti?

Peter: Cel mai mare beneficiu pentru toti.

MS: Cel mai mare beneficiu pentru toti. Vom asculta muzica mai buna daca cele mai bune flaute revin celor mai buni flautisti. A fost... Peter? (Public: Peter.)

MS: Bine. E un motiv bun. Cu totii am fi mai castigati daca s-ar canta muzica buna si nu muzica proasta. Dar Peter, Aristotel nu e de acord cu tine ca acesta este motivul. E in regula. Aristotel a avut un alt motiv sa spuna ca cele mai bune flaute ar trebui date celor mai buni flautisti. El a spus ca pentru asta e facut flautul -- sa se cante frumos la el. El spune ca pentru a discuta doar despre distribuirea a unui bun, trebuie sa ne gandim, si uneori chiar sa dezbatem, scopului acelui lucru, sau al activitatii sociale, care in acest caz este cantatul. Iar scopul, natura esentiala, a cantatului este de a produce muzica excelenta. Va fi un plus fericit de care vom beneficia cu totii. Dar cand ne gandim la dreptate, spune Aristotel, ceea ce trebuie de fapt sa ne preocupe este natura esentiala a activitatii respective si calitatile care sunt demne de respectat, de admirat si de recunoscut. Unul din motivele pentru care cei mai buni flautisti ar trebui sa primeasca cele mai bune flaute este acela ca ceea ce canta nu are doar scopul de a ne face fericiti pe noi ceilalti, ci sa respecte si sa afirme excelenta celor mai buni muzicieni.

Acum, flautele pot parea ... distributia flautelor poate parea un caz banal. Sa luam un exemplu actual de disputa pe tema dreptatii. A avut legatura cu golful. Casey Martin -- acum cativa ani, Casey Martin -- a auzit cineva de el? Era un jucator foarte bun de golf, dar avea o dizabilitate fizica, avea un picior afectat de o problema de circulatie, care ii provoca multa durere cand se plimba pe teren. De fapt, exista chiar riscul sa se raneasca. El a cerut PGA, Asociatiei jucatorilor de Golf Profesionisti, permisiunea sa foloseasca o masina de golf in turneele PGA. Ei au spus "Nu. Asta ti-ar acorda un avantaj nedrept." El i-a dat in judecata, iar cazul lui a ajuns pana la Curtea Suprema, daca va vine sa credeti, cazul pentru masina de golf. Pentru ca legea spune ca persoanele cu dizabilitati trebuie ajutate, cu conditia ca ajutorul sa nu schimbe natura esentiala a activitatii. El a spus "Sunt un jucator de golf bun. Vreau sa concurez. Dar am nevoie de o masina sa ajung de la o gaura la alta."

Presupunem ca erati la Curtea Suprema. Presupunem ca trebuia sa decideti asupra dreptatii in acest caz. Cati i-ar acorda lui Casey Martin dreptul de a folosi masina de golf? Si cati ar spune ca nu are acest drept? Bine, sa facem un sondaj, un vot deschis. Cati ar vota in favoarea lui Casey Martin? Si cati nu? Cati ar spune ca nu are dreptul? Bine, avem o divergenta clara de opinii aici. Pentru cineva care nu i-ar da lui Casey Martin dreptul la o masina de golf, care ar fi motivul? Ridicati mana si vom incerca sa va aducem un microfon. Care ar fi motivul dumneavoastra?

(Public: Ar fi un avantaj nedrept.)

MS: Ar fi un avantaj nedrept daca ar putea sa se plimbe cu masina. Asadar, aceia dintre dumneavoastra, majoritatea, imi imaginez, a celor care nu i-ar acorda masina de golf se tem de acordarea unui avantaj nedrept. Dar cei care spun ca ar trebui sa i se acorde o masina de golf? Cum ati raspunde obiectiei? Da, bine.

Public: Masina nu face parte din joc.

MS: Cum te numesti? (Public: Charlie.)

MS: Charlie spune -- Ii aducem lui Charlie un microfon in cazul in care vrea sa-i raspunda cineva. Spune-ne, Charlie, de ce ai spune ca ar trebui sa poata folosi masina de golf?

Charlie: Masina nu face parte din joc.

MS: Dar cum ramane cu mersul de la o gaura la alta?

Charlie: Nu conteaza, nu face parte din joc.

MS: Mersul pe teren nu face parte din jocul de golf?

Charlie: In opinia mea, nu.

MS: Bine, stai acolo, Charlie.

(Rasete)

Cine are un raspuns pentru Charlie? Bine, cine are un raspuns pentru Charlie? Ce ati spune dumneavoastra?

Public: Elementul rezistentei este o parte foarte importanta a jocului, mersul pana la toate acele gauri.

MS: Parcurgerea distantei dintre gauri? Asta face parte din jocul de golf? (Public: Absolut.)

MS: Cum te numesti? (Public: Warren.)

MS: Warren. Charlie, ce ii raspunzi lui Warren?

Charlie: Raman la argumentul initial.

(Rasete)

MS: Warren, joci golf?

Warren: Nu joc golf.

Charley: Eu da. (MS: Bine.) (Rasete)

(Aplauze)

Stiti, e interesant. In acest caz, tribunalul de judecata, au adus mari nume din golf care sa depuna marturie tocmai in aceasta privinta. Este mersul pe traseu esential pentru joc? Si l-au adus pe Jack Nicklaus si pe Arnold Palmer Si ce credeti ca au spus toti? Da. Au fost de acord cu Warren. Au spus ca da, mersul pe traseu este un exercitiu fizic solicitant. Factorul de oboseala este o parte importanta din golf. Si astfel ar schimba fundamental esenta jocului. daca i s-ar da dreptul la o masina de golf. Acum, vedeti, ceva interesant -- Ar trebui sa va spun intai despre Curtea Suprema.

Curtea suprema a decis Ce credeti ca au spus? Au spus ca da, Casey Martin trebuie sa aiba dreptul la o masina de golf. Au decis printr-un vot de sapte la doi. Ceea ce a fost interesant cu privire la decizia lor si la discutia pe care tocmai am avut-o a fost faptul ca problema a ceea ce e bine, asupra dreptatii depindea de identificarea esentei jocului de golf. Iar judecatorii Curtii Supreme s-au luptat cu aceasta problema Iar judecatorul Stevens, semnand in numele majoritatii, a declarat ca a citit totul despre istoria golfului, iar esenta jocului este de a trimite o minge foarte mica dintr-un loc intr-o gaura in cat mai putine lovituri posibil, iar mersul nu era esential, ci o chestiune de conjunctura.

Erau totusi doi oponenti, printre care se afla Judecatorul Scalia. El nu ar fi acordat dreptul la masina, si a avut o justificare foarte interesanta. E interesanta pentru ca a respins premisa lui Aristotel pe care se baza opinia majoritatii. El a afirmat ca e imposibil sa stabilesti natura esentiala a unui joc precum golful. Iata cum a pus el problema. "A sustine ca un lucru este esential inseamna de regula ca acel lucru este necesar pentru implinirea unui anumit scop. Dar, din moment ce este tocmai ideea jocului sa nu aiba alt scop decat distractia, (Rasete) adica, tocmai ceea ce deosebeste jocurile de activitatea productiva, (Rasete) este imposibil sa sustii ca oricare dintre regulile arbitrare ale jocului este esentiala."

Asadar iata-l pe judecatorul Scalia contestand premisa lui Aristotel a opiniei majoritatii. Opinia judecatorului Scalia este discutabila din doua motive. In primul rand, niciun iubitor de sport nu ar vorbi asa. (Rasete) Daca am crede ca regulile sporturilor la care tinem sunt pur si simplu arbitrare, in loc sa fie concepute pentru a evidentia virtutile si excelenta pe care le credem demne de admirat, nu ne-ar mai pasa de rezultatul jocului. Este de asemenea contestabila dintr-un al doilea motiv. La suprafata, parea -- aceasta dezbatere despre masina de golf -- o dezbatere pe tema corectitudinii, despre ce anume constituie un avantaj nedrept. Dar daca corectitudinea ar fi fost singura miza, ar fi existat o solutie simpla si evidenta. Care ar fi fost aceasta? (Public: Sa foloseasca toti masina.) Sa mearga toti intr-o masina de golf daca doresc. Atunci problema corectitudinii dispare.

Dar a lasa pe toata lumea sa mearga cu masina, ar fi fost, cred, un blestem mai mare pentru mai-marii golfului si pentru PGA, decat o concesie exceptionala pentru Casey Martin. De ce? Pentru ca miza in dezbaterea despre masina de golf nu a fost doar natura esentiala a golfului, ci problema implicita referitoare la abilitatile care merita respect si recunoastere ca talent atletic? Sa exprim ideea pe cat de delicat posibil: jucatorii de golf sunt putin sensibili in legatura cu statutul atletic al jocului lor. (Rasete) La urma urmei, nu exista alergari si sarituri, iar mingea sta pe loc. (Rasete) Astfel ca, daca golful este genul de joc care poate fi practicat in timp ce te plimbi cu masina de golf ar fi greu sa acordam personalitatilor din golf statutul pe care il acordam, acelasi respect si aceeasi recunoastere care revin sportivilor cu adevarat mari. Aceasta ilustreaza ca in golf, ca si pentru flaute, e dificil sa decizi asupra a ceea ce este necesar pentru infaptuirea dreptatii fara sa te lupti cu problema "Care este natura esentiala a activitatii in cauza, si ce calitati, ce virtuti legate de acea activitate sunt demne de respect si recunoastere?"

Sa luam un exemplu final care se remarca in dezbaterea politica actuala: casatoria persoanelor de acelasi sex. Exista aceia care sunt in favoarea recunoasterii de catre stat numai a casatoriei traditionale dintre un barbat si o femeie, si exista aceia care sunt in favoarea recunoasterii de catre stat a casatoriei persoanelor de acelasi sex. Cati de aici favorizeaza prima politica: statul ar trebui sa recunoasca doar casatoria traditionala? Si cati o favorizeaza pe a doua, casatoria intre persoane de acelasi sex? Acum, ganditi-va asa, ce moduri de a gandi despre dreptate si moralitate fundamenteaza dezbaterile pe care le avem referitoare la casatorie? Opozantii casatoriei intre persoanele de acelasi sex sustin ca scopul casatoriei este, in esenta, procrearea, iar aceasta merita respectata si recunoscuta si incurajata. Iar sustinatorii casatoriei intre persoanele de acelasi sex spun ca nu, procrearea nu este singurul scop al casatoriei. Cum ramane cu angajamentul de a iubi si a fi iubit, luat pe viata? La asta se refera de fapt casatoria. Asadar in privinta flautelor, a masinilor de golf, si chiar in cazul unei probleme intens contestate precum casatoria intre persoane de acelasi sex, Aristotel are dreptate. Este foarte greu sa dezbatem dreptatea fara sa dezbatem mai intai scopul institutiilor sociale si calitatile care sunt demne de respect si recunoastere.

Acum sa facem un pas inapoi de la aceste cazuri si sa vedem cum ne pun ele in lumina felul in care putem sa imbunatatim, sa ridicam nivelul conditiilor discursului politic din Statele Unite, si din toata lumea, de fapt. Exista o tendinta de a crede ca daca ne implicam prea direct in probleme de ordin moral atunci cand dezbatem politica, ajungem sigur sa ne contrazicem, si, implicit, sa fim intoleranti si sa constrangem. Deci e mai bine sa nu ne bagam, sa ignoram convingerile morale si religioase pe care oamenii le aduc in viata publica. Mie mi se pare ca discutia noastra reflecta contrariul, si anume ca o cale mai buna catre respect reciproc este sa vorbim direct despre convingerile morale pe care cetatenii le aduc in viata publica, in loc sa ne asteptam ca oamenii sa isi lase cele mai profunde convingeri morale in afara politicii inainte sa intre in dezbatere. Acesta, dupa parerea mea, este o cale de a incepe sa reinstituim arta dezbaterii democratice.

Va multumesc foarte mult.

(Aplauze)

Va multumesc.

(Aplauze)

Multumesc.

(Aplauze)

Multumesc foarte mult. Multumesc. Va multumesc. Chris. Multumesc, Chris.

Chris Anderson: De la flaute la terenuri de golf si la casatorii intre persoane de acelasi sex. Asta a fost o conexiune geniala. Acum, tu esti un pionier al educatiei deschise. Seria ta de prelegeri a fost printre primele care au avut succes. Cum vezi tu urmatoarea faza a acestui proiect?

MS: Pai, cred ca e posibil. In sala de clasa, avem dezbateri despre unele dintre cele mai categorice convingeri morale ale studentilor in legatura cu mari chestiuni publice. Si cred ca putem face asta in viata publica la o scara mai larga. Asadar adevaratul meu vis ar fi sa luam serialul de televiziune publica pe care l-am creat pentru curs -- este acum disponibil online pentru oricine, oriunde in lume -- si sa vedem daca putem colabora cu institutii, la universitatile din China, din India, din Africa, din jurul lumii, pentru a incerca sa promovam educatia civica si de asemenea o forma mai utila de dezbatere democratica.

CA: Deci iti imaginezi, la un moment dat, in direct, ca ai putea avea acest gen de dialog, intrebari incitante, dar cu oameni din China si India care sa se alature discutiei?

MS: Exact. Am facut o parte mica aici cu 1500 de oameni, in Long Beach, si o putem face intr-o clasa la Harvard cu aproximativ 1000 de studenti. N-ar fi interesant sa mergem pe aceasta cale de a gandi si a dezbate, de a confrunta in mod serios mari probleme de ordin moral, de a explora diferentele culturale si de pune in legatura printr-o conexiune video in direct, studenti din Beijing si Mumbai si din Cambridge, Massachusetts si sa cream o sala de clasa globala? Asta mi-as dori sa realizez.

(Aplauze)

CA: Ma gandesc ca sunt multi oameni care ar fi incantati sa se alature eforturilor tale. Michael Sandel. Multumesc foarte mult. (MS: Va multumesc mult.)