Michael Pritchard transformă apa murdară în apă potabilă

Bună dimineaţa tuturor. Aş vrea să vorbesc azi despre câteva lucruri. Primul lucru este apa. Văd că toţi aţi savurat apa care a fost asigurată aici la conferinţă, în ultimele câteva zile. Şi sunt sigur că simţiţi că este dintr-o sursă sigură.

Dar dacă nu ar fi fost? Dacă ar fi fost dintr-o sursă ca aceasta? Atunci statisticile ar spune de fapt că jumătate dintre voi ar suferi acum de diaree. Am vorbit mult despre statistici în trecut, şi despre asigurarea apei potabile sigure pentru toţi. Dar cele spuse nu au fost înţelese. Şi cred că am înţeles de ce nu au fost. Fiindcă utilizând gândirea curentă scara problemei pare prea enormă pentru a găsi o rezolvare. Deci pur şi simplu ne deconectăm. Noi, guvernele şi agenţiile de ajutorare. Ei bine, azi aş vrea să vă arăt că printr-o gândire diferită, problema a fost rezolvată. Apropo, de când am început să vorbesc, alţi 13000 de oameni din toată lumea suferă acum de diaree. Şi patru copii tocmai au murit.

Am inventat sticla Lifesaver fiindcă m-am enervat.. Ca majoritatea din voi, stăteam, prima zi după Crăciunul din 2004, când mă uitam la ştirile devastatoare ale tsunami-ului din Asia pe măsură ce se transmitea la TV. În zilele şi săptămânile care au urmat, oamenii au fugit pe dealuri, fiind forţaţi să bea apă contaminată, sau să înfrunte moartea. Asta mi-a rămas în memorie. Apoi, câteva luni mai târziu, uraganul Katrina a lovit coastele Americii. "Bine," am gândit, "iată o ţară dezvoltată, să vedem ce pot face ei." Prima zi: nimic. A doua zi: nimic. Ştiţi că a durat cinci zile până când s-a livrat apă potabilă în Superdome? Oamenii se împuşcau pe străzi pentru aparate TV şi apă. Atunci am decis că trebuie să fac ceva.

În următoarele saptămâni şi luni am petrecut multă vreme în garajul meu. Şi de asemenea în bucătărie, spre disperarea nevestei mele. Însă după câteva prototipuri eşuate, am inventat asta, sticla Lifesaver.

Bine, acum puţină ştiinţă. Înainte de Lifesaver, cele mai bune filtre manuale erau în stare să filtreze doar până la 200 de nanometri. Cea mai mică bacterie are cam 200 nanometri. Deci o bacterie de 200 nanometri va trece printr-o gaură de 200 nanometri. Pe de altă parte, cel mai mic virus are cam 25 nanometri. Deci acel virus sigur va trece prin găurile de 200 nanometri. Lifesaver are pori de 15 nanometri. Deci nu trece nimic.

Bine, voi face o mică demonstraţie practică. Aţi vrea să vedeţi? Am petrecut multă vreme cu pregătirile. Deci cred că ar trebui sa o fac. Suntem în minunatul oraş Oxford. Deci -- cineva a umplut-o deja. Minunatul oraş Oxford, deci ce am făcut a fost să merg şi să aduc nişte apă din râul Cherwell, şi din râul Tamisa, care curg pe aici. Asta este apa. Dar apoi m-am gândit, ştiţi, dacă ar fi să fim în mijlocul unei zone inundate din Bangladesh, apa nu ar arăta aşa. Deci m-am dus şi am mai adus nişte lucruri pentru a fi adăgate în ea. Iar asta este din eleşteul meu.

(Miroase) (Tuşeşte) Miroase asta, domnule operator.

În regulă. (Râsete) Corect. Vom turna asta aici.

Audienţa: Uhh!

Michael Pritchard: Aşa. Mai avem nişte reziduuri de la o staţie de epurare a apei. Deci voi pune şi asta aici. (Râsete) Punem asta aici. Acum o facem. (Râsete) Şi câteva alte chestii, le vărsăm înăuntru. Şi am un cadou de la un iepure al unui prieten. Deci voi pune şi asta înăuntru deasemenea. (Râsete) În regulă. (Râsete) Acum.

Sticla Lifesaver funcţionează foarte simplu. Doar scoţi apa cu sticla. Azi voi utiliza o cană doar ca să arăt la toţi. Să punem si un răhaţel inauntru. Asta nu este suficient de murdar. Să amestecăm un pic. În regulă, deci voi lua această apă foarte murdară şi o torn aici. Vreţi să beţi din ea deja? (Râsete) În regulă. Îi dăm drumul. Îi punem capacul. Pompăm de câteva ori. Bine? Asta e tot ce este nevoie. Acum, imediat ce voi scoate dopul, va ieşi apă potabilă sterilă. Trebuie să fiu rapid. Ei bine, sunteţi gata? Poftim. Atenţie la electrice. Acesta este apă potabilă, sterilă, sigură. (Aplauze) Sănătate. (Aplauze) Poftim Chris. (Aplauze) Ce gust are?

Chris Anderson: Delicios.

Michael Pritchard: În regulă. Să urmărim evoluţia lui Chris în restul spectacolului. Bine? (Râsete)

În regulă. Sticla Lifesaver este utilizata de mii de oameni din toată lumea. Va dura 6000 de litri. Şi când expiră, datorită tehnologiei sigure, sistemul se va opri, protejând utilizatorul. Scoţi cartuşul vechi afară. Introduci unul nou înăuntru. Este bun pentru încă 6000 de litri.

Să vedem aplicaţiile practice. Ce facem într-o criză, în mod tradiţional? Trimitem apă potabilă. Apoi, după câteva săptămâni, ridicăm tabere pentru refugiaţi. Iar oamenii sunt forţaţi să vină în aceste tabere pentru a obţine apa potabilă. Ce se întâmplă când concentrezi 20000 de oameni într-o tabără? Se împrăştie bolile. Sunt necesare mai multe resurse. Problema se întreţine singură. Gândind diferit şi trimiţând aceste sticle, oamenii pot rămâne la locul lor. Îşi pot face propria apă potabilă sterilă, şi pot începe reconstruirea caselor şi vieţilor lor.

Însă nu e nevoie de un dezastru natural pentru ca asta să funcţioneze. Modul vechi de gândire, infrastructura naţională, şi conductele de apă sunt prea scumpe. Când rulezi cifrele pe un calculator rămâi fără argumente. Aşa că iată partea cu "gânditul diferit".

În loc să trimitem apă şi să utilizăm procese create de om pentru asta, să folosim Mama Natură. Ea are un sistem fantastic. Ea ridică de aici apa în aer, o desalinizează, gratis, o transportă dincoace, şi o aruncă peste munţi, în râuri şi ape curgătoare. Şi unde trăiesc oamenii? Lângă apă. Tot ce avem de făcut este s-o facem sterilă.

Ei, am putea utiliza sticla Lifesaver. Sau am putea utiliza unul dintre astea. Aceeaşi tehnologie, într-o canistră. Asta va procesa 25000 de litri de apă. Asta ajunge unei familii de patru persoane pentru trei ani. Şi cât costă? Cam jumătate de cent pe zi de utilizare. Mulţumesc.

(Aplauze)

Deci, prin gândire diferită şi procesând apa la punctul de utilizare, mame şi copii nu mai trebuie să meargă patru ore pe zi pentru a-şi aduce apa potabilă necesară. O pot obţine dintr-o sursă din apropiere. Cu numai opt miliarde de dolari, am putea atinge ţinta mileniului de a reduce la jumătate numărul de oameni care nu au acces la apă potabilă sigură. Pentru a pune asta în context, guvernul Regatului Unit cheltuie cam 12 miliarde de lire pe an pentru ajutoare externe. Dar de ce să ne oprim aici? Cu 20 de miliarde de dolari, toţi ar avea acces la apă potabilă. Deci cei trei miliarde şi jumătate de oameni care suferă în fiecare an, ca şi rezultat, şi cei două milioane de copii care mor anual, vor trăi. Vă mulţumesc.

(Aplauze)