Mena Trott despre bloguri

Deci, stiti, in ultimele zile in timp ce ma pregateam pentru discurs, am devenit din ce in ce mai emotionata despre ce voi spune si despre faptul ca voi fi pe aceeasi scena ca toate aceste persoane fascinante. A fi pe aceeasi scena cu Al Gore, care a fost prima persoana pentru care am votat. Si -- (Rasete) si -- si deveneam cam emotionata, si, stiti, nu stiam ca Chris sta pe scena, si asta e si mai greu de suportat. Dar apoi am inceput sa ma gandesc la familia mea. Am inceput sa ma gandesc la tatal si bunicul meu si la strabunicul meu, si am realizat ca aveam toti Ted-zi trecand prin venele mele -- (Rasete) -- ca trebuia sa fiu -- sa consider acest lucru elementul meu.

Deci -- deci cine sunt? Deci Chris a mentionat putin ca am pornit o afacere cu sotul meu. Avem cam 125 de oameni la nivel international. Daca v-ati uitat in carte, ati vazut asta, de care am fost ingrozita cu adevarat. (Rasete) Si fiindca am vrut sa va impresionez cu slide-uri, intrucat am vazut geniala prezentare cu grafice ieri, am facut un grafic care se misca, si vorbesc despre compozitia mea. (Rasete) Deci, pe langa acest lucru ciudat, acesta este slide-ul meu stiintific. Deci, asta e matematica, si asta e stiinta, asta e genetica. Aceasta este bunica mea, si de aici am mostenit aceasta gura. (Rasete)

Deci, sunt un blogger, ceea ce, probabil ca pentru multi dintre voi, inseamna lucruri diferite. Probabil ca ati auzit de incuietoarea Kryptonite un fel de brouhaha, unde un blogger a vorbit despre cum sa spargi o incuietoare Kryptonite folosind un stilou, si s-a raspandit peste tot. Kryptonite au trebuit sa ajusteze incuietoarea, si au trebuit sa adreseze problema pentru a evita prea multa neliniste din partea clientilor. Probabil ca ati auzit de Rathergate, care a fost practic rezultatul realizarii bloggerilor ca "th"-ul din 111 nu provine de la o masina de scris veche, ci este din Word. Deci, bloggerii au descoperit acest lucru, sau au lucrat mult ca descopere asta. Stiti, blogurile sunt infricosatoare. Asta e ce vedeti. Vad acest lucru, si sunt cu siguranta speriata si injur pe scena, de moarte despre bloguri pentru ca acest lucru nu este prietenos. Dar sunt bloguri care schimba modul in care citim stirile si consumam media, si, stiti, sunt exemple extraordinare. Acesti oameni ajung la mii, poate chiar milioane, de cititori, si acest lucru este incredibil de important. Stiti, am avut, in timpul uraganului, aveti MSNBS postand despre uragan pe blogul lor, actualizandu-l frecvent. Acest lucru a fost posibil din cauza naturii usoare a ustensilelor de blog.

Stiti, este prietenul meu, care are un blog digital -- pe PDR, inregistrari personale. Face destui bani, doar prin folosirea reclamelor, pentru a-si sustine familia in Oregon. Doar asta face acum, si e ceva ce blogurile au facut posibil. Si apoi aveti ceva de genul asta, e Interplast. E o organizatie extraordinara de oameni si doctori care merg in natiunile in curs de dezvoltare pentru a oferi operatii estetice celor care au nevoie. Deci, copii cu buza de iepure, vor avea parte de acest lucru, si ei documenteaza povestea lor. Acest lucru este minunat. Mi-e nu-mi pasa atat de mult. (Rasete) Vorbesc despre mine. Asta sunt eu. Sunt un blogger. Mereu am decis ca voi fi experta intr-un lucru, si sunt experta in aceasta persoana, asa ca scriu despre asta.

Si -- si povestea mea scurta despre blog: a inceput in 2001. Eu aveam 23 de ani. Nu eram multumita de slujba mea, pentru ca am fost designer, dar nu eram stimulata cu adevarat. Am facut engleza in colegiu. Nu o foloseam in niciun fel, dar imi era dor de scris. Deci, am inceput sa scriu un blog si am inceput sa creez lucruri ca aceste povestioare. Si aceasta a fost o ilustratie despre experienta mea din tabara cand aveam 11 ani, si cum am mers intr-o tabara YMCA -- tabara crestina -- si practic pana la sfarsit, mi-am facut prietenii sa ma urasca atat de tare incat m-am ascuns intr-un pat. Nu ma gaseau. Au trimis o echipa de cautare, si am auzit oameni spunand ca isi doreau sa ma fi sinucis, sarind de pe Bible Peak.

Si -- puteti rade, este in regula. Acest lucru ma defineste -- asta sunt eu. Asta e ce mi s-a intamplat. Si cand am inceput blogul a existat chiar doar acest scop, Vroiam -- mi-am dat seama, am spus, stiti, nu voi fi faimoasa pentru lume, dar as putea fi cunoscuta pentru oamenii de pe Internet. Si mi-am stabilit un scop, voi castiga un premiu, pentru ca nu mai catigasem un premiu in intreaga mea viata. Si am spus, voi castiga acest premiu -- premiul the South by Southwest Weblog. SI l-am castigat. Am ajuns la toti acesti oameni, si aveam zeci de mii de oameni citind in fiecare zi despre viata mea.

Si apoi am scris o poveste despre un banjo. Am postat despre dorinta de a cumpara un banjo -- un banjo de 300 de dolari, ceea ce e o gramada de bani. Nu cant la nici un instrument Nu stiu nimic despre muzica imi place muzica si imi plac banjourile, si cred ca l-am auzit pe Steve Martin cantand. si am spus, pot face asta.. Si am spus -- i-am spus sotului meu, am zis "Ben, pot cumpara un banjo?" Si el a raspuns,"Nu."

Si sotul meu -- el e sotul meu, care e foarte atragator -- a castigat un premiu pentru ca este atragator -- (Rasete) -- si el -- mi-a spus, "Nu poti cumpara un banjo, este -- esti exact ca tatal tau, care cumpara -- care colectioneaza instrumente." Si am postat despre cat sunt de suparata pe el, ca era un adevarat tiran, nu ma lasa sa-mi cumpar acest banjo. Si pentru cei care ma cunosc au inteles gluma. Aceasta e Mena, asa fac eu glume despre oameni. Pentru ca gluma e ca acest om nu este un tiran: este asa de iubitor si dragut ca ma lasa sa-l imbrac si sa postez poze cu el pe blog. Si -- (Rasete) -- si daca ar fi stiut ca voi arata asta acum, am pus asta azi, m-ar omori.

Dar ideea era ca, am scris asta, si prietenii mei au citit-o, si ei erau ca si cum, oh.. Mena asta, a postat despre, stiti, dorinta de a avea un lucru stupid si de a fi stupida. Dar am primit emailuri de la oameni ce ziceau, "Oh Doamne, sotul tau e asa un nemernic. Cati bani cheltuieste pe bere intr-un an? Ai putea lua banii aia si sa-ti cumperi un banjo. De ce nu deschizi un cont separat?" Am fost cu el de cand aveam 17 ani. Noi - n-am avut niciodata un cont separat in banca. Ei ziceau " Separati contul din banca -- cheltuieste-ti banii tai, el isi cheltuieste banii lui. Asa." Si am avut oameni spunand, "Paraseste-l." Si -- si am zis, bine, ce, cine sunt acesti oameni, si de ce citesc asta? Si mi-am dat seama: nu vreau sa ajung la astfel de oameni. Nu vreau sa scriu pentru acest tip de public. Si am inceput sa-mi ucid blogul incet. Adica, nu vreau sa mai scriu asta, si incet incet --

Si chiar am spus povesti personale din cand in cand. Am scris asta, si am pus-o din cauza zilei Einstein de azi. Si voi incepe sa ma inec, pentru ca acesta e primul meu animal de casa, si a murit cu doi ani in urma. Si am decis sa fac o pauza de la ,"Nu scriu cu adevarat despre viata mea publica," pentru ca voiam sa-i ofer un mic memorial. Dar, in fine. Sunt aceste feluri de povesti personale. Stiti, cititi bloguri despre politica, sau despre media, si barfa si alte lucuri. Toate acestea exista, dar e mai mult partea personala care ma intereseaza, si asta e -- stiti, si asta este cine -- cine sunt eu.

Stiti, il vedeti pe Norman Rockwell. Si aveti critici de arta care spun, Norman Rockwell nu e arta. Normal Rockwell sta in sufragerii si bai, si acest lucru nu e considerat arta inalta. Si cred ca acest lucru este unul din cele mai importante lucruri pentru noi, ca oameni. Aceste lucruri rezoneaza cu noi, si, daca te gandesti la bloguri, te gandesti la bloguri de arta inalta, picturile istorice despre, stiti, toate povestile biblice, si apoi exista asta. Aceste bloguri ma intereseaza: oamenii care spun doar povesti.

Si o poveste este despre acest copil, si numele lui e Odin. Si tatal lui era un blogger. Si posta pe blogul lui intr-o zi, si sotia lui a nascut copilul la 25 - la 25 de saptamani. Si el nu se asteptase la asta niciodata. Intr-o zi era normal; intr-o zi -- apoi in cealalta era iadul. Si acesta e un copil de 0.453 kg. Si deci Odin a fost documentat in fiecare zi. Poze era facute in fiecare zi, ziua intai, ziua a doua. Stiti, gasim ziua a 9-a -- vorbeau despre apneea lui, ziua a 39-a -- se imbolnaveste de pneumonie. Acest -- acest copil e atat de mic, si nu am mai intalnit niciodata o, doar -- o imagine atat de deranjanta , dar -- atat de sincera. Si, stiti, citesc aceasta in timp ce se intampla, si in ziua a 55-a, toata lumea citeste ca el -- are probleme: de respiratie si de inima, si ca incetineste, si nu stii la ce sa te astepti. Dar apoi e mai bine. Stiti, ziua a 96-a pleaca acasa. Si vezi aceasta postare. Nu e ceva ce vei vedea intr-un ziar sau o revista. dar asta e ce simte aceasta persoana, si oamenii sunt entuziasmati de asta. Stiti, 28 de comentarii. Nu e o multime de oameni ce citesc, dar 28 de persoane conteaza. Si astazi este un copil sanatos, care, stiti, daca ii cititi blogul -- este Snowdeal.org, blogul tatalui sau -- inca ii face poze, pentru ca inca este fiul lui si este, cred, la nivelul varstei lui pentru ca a fost asa de -- a primit ingrijiri atat de bune din partea spitalului.

Deci, bloguri. Si stiti, si ce? Probabil ati mai auzit asemenea lucruri inainte. Am vorbit despre WELL, si am vorbit despre acest gen de lucruri. de-a lungul istoriei noastre online. Dar cred ca practic blogurile sunt doar o evolutie, si aici ne aflam astazi. Este aceasta inregistrare despre cine esti, persoana ta. Si aveti cautare Google unde tastati, hei, ce e Mena Trott? Si apoi gasiti aceste lucruri si sunteti fericiti sau nefericiti. Dar apoi gasesti si blogurile oamenilor, si acestea sunt inregistrari ale oamenilor care scriu zilnic -- nu despre acelasi subiect neaparat, dar lucruri care ii intereseaza. Si vorbim despre lumea devine plata ca fiind acest cadru, si sunt foarte optimista.

Oricand ma gandesc la bloguri, spun ca trebuie sa atingem toti acesti oameni. Milioane si sute de milioane si miliarde de oameni. Stiti, ajungem in China, vrem sa fim acolo, dar stiti, sunt atat de putini oameni care nu vor avea acces la a scrie un blog. Dar sa vezi ceva ca un calculator de 100 de dolari este uimitor, pentru ca -- software-ul de blogging e simplu. Stiti, avem o companie de succes datorita sincronizarii, si datorita perseverentei, dar este un lucru usor -- nu este foarte complicat. Si asa, este un lucru uimitor de luat in considerare. Deci, inregistrarea vietii unui blog este ceva ce mi se pare incredibil de important.

Si am inceput cu un cadru cu Ted-zi din familia mea, si a trebuit sa adaug acest slide, pentru ca stiam, in minutul in care aratam asta, mama mea -- mama mea va vedea asta cumva, pentru ca ea imi citeste blogul -- si v-a spune, "De ce nu era o poza cu mine?" Stiti? Aceasta e mama mea. Deci, am toti acesti oameni pe care ii stiu. Dar, stiti, aceasta este practic prelungirea familiei pe care o cunosc in termeni de linie directa. Si am aratat o pictura de Norman Rockwell inainte, si cu aceasta am crescut, uitandu-ma constant la ea. Petreceam ore privind legaturile. Spunand, "Oh, copilasul din varf are par rosu, ca si prima generatie de acolo." Si doar aceste lucruri mici. Stiti, asta nu e -- stiinta, dar a fost destul pentru mine sa fiu atat de interesata de modul in care evoluam si cum ne putem urmari linia stramoseasca. Si deci, asta m-a influentat intotdeauna.

Stiti, am aceasta inregistrare, aceasta -- acest recesamant din 1910 a altui Grabowski -- adica asta e numele meu de domnisoara, si este un Theodore. Pentru ca intotdeauna este un Theodore. Asta e tot ce am. Am cateva date despre cineva, am ziua lor de nastere, si varsta lor, si ce faceau in gospodaria lor, daca vorbeau engleza. Si asta e tot. Asta e tot ce stiu despre acesti oameni. Si e destul de trist. pentru ca -- merg doar 5 generatii inapoi, si asta e tot. Nici macar nu stiu ce s-a intamplat pe partea mamei, pentru ca e din Cuba si nu am prea multe date. Si facand asta am petrecut ceva timp in arhive -- de asta -- un alt motiv pentru care sotul meu este un sfant -- am petrecut timp in arhivele din Washington, doar stand acolo, cautand aceste lucruri. Acum este online, dar a stat cu mine in timpul asta. Deci ai aceasta arhiva si, stiti, aceasta este stra-stra-bunica mea. Asta este singura poza pe care o am. Si sa te gandesti la ce putem face cu aceste bloguri; sa te gandesti la oamenii care sunt pe acele calculatoare de 100 de dolari, vorbind despre cine sunt, impartasind aceste povesti personale, asta e un lucru incredibil.

Alta fotografie care m-a influentat, sau o serie de fotografii, este acest proiect facut de un Argentinian si sotia lui. Si el practic face cate o poza a familiei lui in fiecare zi pentru ultimii, ce e `76 -- 20, o, Doamne, eu sunt `77 -- 29 de ani? 29 de ani. A fost o gluma, initial, despre graficul pe care l-am aratat, vedeti toata aceasta matematica? Sunt fericita ca am putut adauga pana la 100, pentru ca asta este tot ce pot face. Deci -- stiti -- avem oamenii acestia care imbatranesc, si acum astia sunt ei astazi, sau anul trecut, si acesta este un lucru puternic, abilitatea de a urmari asta. As vrea sa am asta si pentru familia mea. Stiu ca copii mei se vor intreba intr-o zi -- sau stranepotii, sau stratranepotii, daca voi avea vreodata copii -- ce voi -- cine am fost, deci fac ceva ce e foarte narcisist.

Sunt un blogger -- acesta este un lucru incredibil pentru mine, pentru ca surprinde un moment in timp zilnic. Fac cate o poza cu mine -- fac acest lucru de anul trecut -- cu mine in fiecare zi. Si, stiti, nu e aceeasi poza; practic e aceeasi persoana. Doar cativa oameni citesc. Nu scriu asta pentru aceasta audienta, arat asta acum, dar as innebuni daca ar fi facut public. Probabil cam 4 oameni citesc asta, si ei -- imi spun, stii, nu ai mai postat nimic -- probabil am sa fac oamenii sa-mi spuna ca nu am mai postat ceva -- dar acest lucru este incredibil, pentru ca pot merge inapoi la o zi -- as putea sa ma intorc in Aprilie 2005, si sa spun, ce faceam in aceasta zi? Ma uit, si stiu exact. E acest semn vizual care e atat de important pentru ceea ce facem. Si, stiti, am pus si pozele rele, pentru ca exista poze rele. (Rasete) Si mi-am amintit instant: sunt in Germania pentru -- a trebuit sa merg intr-o excursie de o zi. Imi era rau, si eram in camera de hotel si mi-am dorit sa nu fiu acolo. Si vezi aceste lucruri. Nu sunt doar intotdeauna zambind. Acum am evoluat, si am aceasta perspectiva. Daca te uiti la carnetul meu de conducere am aceeasi infatisare si e -- e un lucru cam deranjant dar e ceva ce e foarte important.

Si ultima poveste pe care chiar vreau sa spun e aceasta poveste, pentru ca probabil asta e cea care conteaza cel mai mult in tot ceea ce fac. Si probabil ma voi ineca, pentru ca mi se intampla cand vorbesc despre asta. Deci, aceasta femeie, numele ei era Emma, si era un blogger la serviciul nostru, TypePad. Si era era un beta tester, deci era acolo exact cand am deschis -- stiti, acolo au fost 100 de oameni -- si a scris despre viata ei in lupta cu cancerul. Si scria si scria si scria, si am inceput toti sa-l citim, pentru ca aveam atat de putine bloguri pe service, ca putem urmari pe toata lumea. Si scria intr-o zi, si, stiti, apoi a disparut putin. Si sora ei a aparut, si a scris ca Emma a murit. Si toti din echipa noastra de suport care au vorbit cu ea erau -- erau foarte emotionati si a fost o zi foarte grea la companie.

Si a fost -- aceasta a fost una din situatiile in care am realizat cat de mult bloggingul ne afecteaza relatia, si aplatizeaza acest tip de lume. Aceasta femeie e in Anglia, si traieste -- a trait o viata in care vorbea despre ea -- despre ce facea. Dar lucrul care ne-a influentat a fost, sora ei care mi-a scris, si a spus, stii, si a scris pe blog, ca -- scriind pe blog in ultimele luni din viata a fost probabil cel mai bun lucru care i s-a intamplat, si a putea sa vorbeasca cu oameni, a putea sa impartaseasca ce se intampla, si a putea sa scrie si sa primesca comentarii. Si asta a fost incredibil. Stiind ca i-am dat aceasta posibilitate, si ca bloggingul a fost ceva cu care se simtea confortabil, si ideea ca bloggingul nu trebuie sa fie inspaimantator, si ca nu trebuie sa atacam blogurile, ca putem fi oameni deschisi, doritori de a ajuta si de a vorbi. Acesta a fost un lucru incredibil. Si -- am printat -- sau am trimis un PDF cu blogul ei familiei sale, si l-au distribuit la inmormatare, si chiar in -- in orbituarul ei, au mentionat blogul ei, pentru ca era un lucru atat de important din viata ei. Si asta este un lucru urias.

Deci, aceasta este -- aceasta este mostenirea ei. si cred ca chemarea mea la actiune pentru voi toti este, stiti, ganditi-va la bloguri, ganditi-va la ce sunt, la ce v-ati gandit despre ele, stiti, si apoi chiar faceti acel lucru, pentru ca e ceva ce chiar ne va schimba viata. Deci, va multumesc. (Aplauze)