Mechai Viravaidya: Cum a făcut domnul Prezervativ un loc mai bun din Tailanda

Bine ați venit în Tailanda. Când eram eu tânăr, acum 40 de ani, țara era foarte, foarte săracă iar foarte foarte foarte mulți oameni erau săraci. Ne-am hotărât să luăm măsuri, dar nu am început cu un program de binefacere sau cu un program de reducere a sărăciei. Ci am început cu un program de planificare familială, ce urma o activitate reușită a sănătății copiilor noi născuți, seturi de activități. În principiu, nimeni nu accepta planificarea familială, dacă nu le supraviețuiau copiii. Primul pas: să ajugem la copii, să ajungem la mame, urmând planificarea familială. Nu doar mortalitatea infantilă, este necesară și planificarea familială. Permiteți-mi acum să mă întorc la motivele pentru care era necesar să facem asta.

În țara mea, aceasta era situația în 1974. Șapte copii de familie. O creștere imensă la 3,3 procente. Pur și simplu nu exista viitor. Trebuia să reducem rata natalității. Așa că ne-am spus, ”S-o facem.” Femeile au spus, ”Suntem de acord. Vom folosi pastile, dar avem nevoie de doctori care să ne prescrie pastilele,” iar noi dispuneam de foarte, foarte puțini doctori. Nu am acceptat refuzul; l-am tratat ca pe o întrebare. Ne-am dus la asistente și la moașe, care erau tot femei, și le-am explicat foarte bine cum să folosească pastilele. A fost minunat, dar a acoperit doar 20 de procente din țară.

Ce facem cu restul de 80 de procente -- îi lăsăm deoparte și spunem, ”Păi, ei nu sunt cadru medical?” Nu, ne-am hotărât să facem ceva mai mult. Așa că am mers la oamenii obișnuiți pe care i-ați văzut. De fapt, sub acel semn galben -- mi-aș fi dorit să nu șteargă, pentru că era ”Coca-Cola” acolo. Pe vremea aceea eram mult mai mari decât Coca-Cola. Nu era nicio diferență, oamenii pe care ei îi alegeau, erau aceeași pe care noi îi alegeam. Erau bine-cunoscuți în comunitate, știau că cei care au mereu dreptate sunt clienții, și au fost extraordinari și au pus în practică singuri planificarea familială. Așa că puteau distribui pastile și prezervative prin toată țara, în fiecare sat din țară. Aceasta era situația. Am mers la oameni și am făcut ca cei care erau cauza problemei să devină soluția. Oriunde erau oameni -- și puteți vedea bărci cu femei -- vânzând diverse -- aici este piața plutitoare unde se vând banane și crabi și de asemenea contraceptive -- oriunde sunt oameni, în Tailanda găsești și contraceptive.

Apoi ne-am gândit, de ce să nu recurgem la religie, pentru că în Filipine, Biserica Catolică era destul de puternică, iar tailandezii sunt budiști. Am mers la ei și ne-au spus, ”Uite, ne puteți ajuta?” Eu sunt acolo, cel în albastru, nu cel galben, care ține un bol cu apă sfințită pentru călugării care sfințeau pastilele și prezervativele pentru sfințenia familiei. Iar această poză a fost trimisă prin toată țara. Unii călugări din sate făceau singuri același lucru. Iar femeile spuneau, "Nici nu-i de mirare că nu avem efecte secundare. A fost sfințit.” Așa gândeau.

Am fost apoi la profesori. Trebuie implicată toată lumea atunci când încerci să faci ce este mai bun pentru umanitate. Așa că am fost la profesori. Mai mult de un sfert de milion au fost învățăți despre planificarea familială folosind un nou alfabet -- A, N de la naștere, P de la prezervativ, S de la sterilet, V de la vasectomie. Au apărut apoi jocurile cu zaruri, șarpele și scările. Dacă aterizai pe orice pro planificare familială, înaintai. Spre exemplu, ”Mama își ia pastila în fiecare seară. Foarte bine, mamă. Înaintează. Unchiul cumpără un prezervativ. Foarte bine, unchiule. Înaintează. Unchiul se îmbată, nu folosește prezervativ. Întoarce-te, reîncepe.” (Râsete) Din nou, educație, divertisment de calitate. Și copiii învățau asta la școală. Am avut ștafete cu prezervative. Am avut campionatul copiilor de umflat prezervative. Și în scurt timp, prezervativul era cel mai bun prieten al fetelor. Pentru oamenii săraci din Tailanda diamantele sunt inutile. Așa că cel mai bun prieten al fetelor este prezervativul.

În 1975 am introdus primul nostru program de microcredit, iar femeile care l-au organizat au spus, Vrem să îl acordăm doar femeilor care practică planificarea familială. Dacă ești însărcinată, ai grijă de sarcina ta. Dacă nu ești însărcinată, poți lua un împrumut de la noi.” Și era condusă de ele. Și după 35/36 de ani, încă se derulează. Este parte a Băncii pentru Dezvoltarea Satelor. Nu este o bancă adevărată, dar este un fond -- microcredit. Și nu am avut nevoie de o organizație mare care să-l conducă. Era condus chiar de săteni. Și rareori vezi un bărbat tailandez acolo. Sunt numai și numai femei. Apoi ne-am gândit că am putea ajuta America, pentru că America ajută pe toată lumea, indiferent dacă au nevoie sau nu. (Râsete) Iar asta este de 4 Iulie. Ne-am hotărât să promovăm vasectomia pentru bărbați, dar în particular, bărbații americani în fruntea rândului, chiar la reședința ambasadorului în timpul [curățirii] lui. Iar hotelul ne-a oferit sala de bal pentru asta. O cameră foarte potrivită. (Râsete) Și cum se apropia ora prânzului, au spus, ”Bine, vă dăm și prănzul. Bineînțeles trebuia să fie cola americană. Primeai două mărci, Coca Cola și Pepsi. Iar mâncarea este fie hamburger, fie hotdog.” M-am gândit că un hotdog este mult mai simbolic. (Râsete) Aici era și Willy Bohm, pe atunci tânăr, care lucra pentru Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională. Evident, el își făcuse vasectomia, pentru că hotdog-ul lui era pe jumătate mâncat și era foarte fericit. A fost foarte mediatizat în America și a și supărat ceva oameni. I-am spus, ”Nu-ți face griji. Treci pe la mine și te fac om."

(Râsete)

Și ce s-a întâmplat? În tot acest proces, de la 7 copii la 1,5 copii. Creșterea populației de la 3,3 la 0,5. Îl puteți numi mod de abordare Coca-Cola dacă doriți. Era exact același lucru. Nu sunt sigur dacă Coca-Cola ne-a imitat, sau noi am imitat Coca-Cola, dar suntem buni prieteni. Și asa e cu toți cei care ni se alătură. Nu aveam un guvern puternic. Și nici mulți doctori. Dar este de datoria tuturor care pot schimba atitudinea sau comportamentul.

Apoi a apărut SIDA și a lovit Tailanda, și a trebuit să ne oprim din multe acțiuni benefice pentru a ne lupta cu SIDA. Dar din nefericire guvernul s-a aflat în poziția de negare totală. Așa că munca noastră nu a fost afectată. Așa că m-am gândit, ”Dacă nu putem să apelăm la guvern, apelăm la armată.” Așa că am mers la armată și le-am cerut să ne împrumute 300 de stații radio. Ei au mai multe decât guvernul, și au mai multe arme decât guvernul. Așa că i-am întrebat dacă ne pot ajuta în lupta noastră împotriva HIV. Și după asta le-am oferit statistici. Ei au spus, ”Da. În regulă. Puteți folosi toate stațiile radio și de televiziune.” Acela a fost momentul când am trecut pe unde radio. Curând după aceea am avut un nou prim-ministru. Iar el mi-a spus, ”Mechai, ai vrea să ni te alături?” M-a întrebat asta pentru că o plăcea pe soția mea foarte mult. Așa că am spus, ”Bine.” A devenit directorul Comitetului Național SIDA și a crescut bugetul de cincizeci de ori.

Fiecare ministru, chiar și judecătorii, trebuiau să se implice în educație SIDA. Toată lumea. Și aici includem populația, instituțiile, instituțiile religioase, școlile -- toată lumea era implicată. Și aici, orice persoană publică învăța despre HIV. Am dat fiecărei stații jumătate de minut în plus pentru reclame pentru a câștiga mai mulți bani. Așa că erau încântați de asta. Apoi educație despre SIDA în toate școlile, începând cu universitatea. Iar aceștia sunt liceeni care îi învață pe alți liceeni. Iar cei mai buni profesori erau fetele, nu băieții. Erau fantastice. Iar aceste fete care îi învățau despre sexul protejat și HIV era cunoscute drept Maica Tereza. Apoi am mai coborât un nivel. Aceștia sunt copii din școala primară -- clasa a treia, a patra -- care merg la fiecare casă din sat, la fiecare casă din întreaga Tailanda, și oferă informații despre SIDA și un prezervativ la fiecare casă, oferite de acești copii mici. Și niciun părinte nu obiecta, pentru că încercam să salvăm vieți, iar ei erau salvatori. Noi spuneam, ”Toată lumea trebuie implicată.”

Companiile și-au dat și ele seama că angajații bolnavi nu lucrează, iar clienții morți nu cumpără. Așa că toți s-au informat. Apoi l-am avut pe Căpitanul Prezervativ, care are Masterat în Administrarea Afacerilor (MBA) la Harvard, ce mergea în școli și apărea în spoturile de noapte. Iar ei îl adorau. Este necesar un simbol al unui lucru. În orice țară, în fiecare program, este necesar un simbol, iar acesta este probabil cel mai bun lucru pe care l-a făcut cu masteratul lui. (Râsete) Apoi împărțeam prezervative peste tot pe străzi -- peste tot. În taxiuri primești prezervative. De asemenea, în trafic, polițiștii ofereau prezervative -- programele noastre ”polițiști și cauciucuri”. (Râsete) Vă puteți imagina polițiștii din New York împărțind prezervative? Bineînțeles că eu pot. Și le-ar face o mare plăcere. Îi pot vedea chiar acum peste tot. Imaginați-vă dacă ar avea prezervative, dându-le oamenilor. Și apoi, o nouă schimbare, aveam bentițe de păr, haine, și prezervativul pentru telefonul mobil în timpul sezonului ploios.

(Râsete)

Acestea erau prezervativele pe care noi le-am introdus. Pe unul scrie , ”Arme de protecție în masă.” Noi am găsit. Știți, cineva aici căuta arma de distrugere în masă, dar noi am găsit arma de protecție în masă -- prezervativul. Iar aici lângă steagul american scrie, ”Nu pleca de acasă fără el.” Am la mine câteva pe care le voi oferi mai târziu. Dar trebuie să vă previn, ele sunt mărimea tailandeză, așa că aveți mare grijă. (Râsete) După cum vedeți, prezervativele pot face multe lucruri. Uitați-vă la acesta. I l-am dat lui Al Gore și de asemenea lui Bill Senior. Opriți încălzirea globală; folosiți prezervative. Iar aceasta este poza despre care v-am zis -- arma de protecție în masă. Lăsați următoarea Olimpiadă să salveze vieți. De ce doar să alergăm? (Râsete) Și în final, tailandezii sunt budiști, noi nu avem un zeu, așa că noi spunem în schimb, ”Noi credem în cauciuc”. (Râsete) Așa că puteți vedea că am făcut tot posibilul pentru a face viața mai bună. Aveam prezervative în toate frigiderele din hoteluri și școli, pentru că alcoolul slăbește rațiunea.

Ce s-a întâmplat după? După toate acestea, toată lumea s-a alăturat. Potrivit O.N.U., cazurile noi de HIV au scăzut cu 90 de procente. Și potrivit Băncii Mondiale, 7,7 milioane de vieți au fost salvate. Altfel nu ar mai exista astăzi prea mulți tailandezi. Am arătat că se poate face ceva cu această problemă. 90 la sută din finanțare a venit din partea Tailandei. Au fost angajamente politice, unele financiare, și toată lumea s-a implicat în această luptă. Nu lăsa totul pe seama specialiștilor, a doctorilor și a asistentelor. Toți trebuie să ajutăm.

Ne-am decis apoi să-i îi scăpăm pe oameni de sărăcie, acum că am eliminat oarecum SIDA, de această dată nu doar cu ajutorul guvernului, ci și cu ajutorul celor din mediul de afaceri. Pentru că oamenii săraci sunt oameni de afaceri cărora le lipsesc priceperea pentru afaceri și accesul la credite. Asta poate oferi comunitatea afacerilor. Încercăm să-i transformăm in antreprenori desculți, în mici oameni de afaceri. Singura cale de a scăpa de sărăcie este prin afaceri. Așa că asta am făcut. Banii merg din companie către sat, cu ajutorul plantării copacilor. Nu este un cadou gratuit. Ei plantează copacii, iar banii merg în fondul lor de microcredit, pe care îl numim Banca pentru dezvoltarea satelor. Toată lumea se alătură, și simt că dețin banca, pentru că au contribuit cu bani.

Înainte să poți împrumuta bani, este necesară o instruire. Iar noi credem, că dacă vrei să îi ajuți pe săraci, pe cei care trăiesc în sărăcie, accesul la credite trebuie să fie un drept uman. Accesul la credite trebuie să fie un drept uman. Altfel nu vor scăpa niciodată de sărăcie. Dar înainte să primești un împrumut, trebuie să fii instruit. Asta este ceea ce noi numim MBA desculț, îi învățăm pe oameni cum să facă afaceri, pentru ca atunci când vor împrumta bani, afacerea lor să fie de succes. Acestea sunt câteva exemple de afaceri: ciuperci, crabi, legume, pomi, fructe, iar asta este foarte interesantă - înghețată și biscuiți Nike. Acesta este un sat sponsorizat de Nike. Ei au spus: ”Ar trebui să oprească producția de încălțăminte și haine. Îmbunătățiți-le, pentru că ne permitem.” Avem apoi mătase, mătase tailandeză. Acum producem stofă ecoseză, după cum vedeți în stânga, pentru a-l vinde celor cu strămoși scoțieni. Oricine ne privește la televizor, luați legătura cu mine. Iar acesta este replica în Tailanda pentru Starbucks -- ”Cafea și Prezervative.” Vedeți, Starbucks vă trezește, noi vă menținem treji și în viață. Asta e diferența. Vă puteți imagina cum la fiecare Starbucks puteți lua și prezervative? Vă puteți comanda prezervativele împreună cu un cappuccino.

Iar în final, în educație, vrem să schimbăm școala, din sub-utilizată, într-un centru de învățare pe viață pentru toată lumea. O numim Dezvoltare Rurală Bazată pe Școală. Este un centru, un punct focal, pentru dezvoltare economică și socială. Reinventează școala, astfel încât să servească nevoilor comunității. Iar aici este o construcție din bambus. Toate sunt din bambus. Iar acesta este un dom geodezic tot din bambus. Sunt sigur că Buckminster Fuller ar fi foarte foarte mândru, să vadă un dom geodezic din bambus. Și folosim legume pe terenurile din jurul școlilor, pentru ca ei să crească propriile legume.

Și în final, cred cu tărie, că dacă vrem ca ODM-urile să funcționeze -- Obiectivele de Dezvoltare Milenară -- trebuie să adăugăm și planificarea familială. Bineînțeles, la început mortalitatea infantilă și apoi planificarea familială. Toată lumea are nevoie de planificare familială. Dar este puțin utilizată. Așa că am găsit arma de protecție în masă. Vom apela de asemenea la următoarea Olimpiadă să ne ajute să salvăm vieți. Și în final, aceasta este rețeaua noastră. Iar acestea sunt lalele noastre tailandeze.

(Râsete)

Vă mulțumesc cu adevărat foarte mult.

(Aplauze)