Matt Killingsworth: Vrei să fii fericit? Rămâi în momentul prezent.

Oamenii își doresc multe lucruri în viață, dar mai mult decât orice își doresc fericire. Aristotel numea fericirea „bunul cel mai de preț”, un scop spre care toate celelalte converg. Din această perspectivă, motivul pentru care ne dorim o casă mare sau o mașină frumoasă, sau un job bun, nu e pentru că acestea sunt valoroase în sine. Ci pentru că ne așteptăm să ne aducă fericire.

În ultimii 50 de ani, noi americanii am obținut multe lucruri dorite. Suntem mai bogați. Trăim mai mult. Avem acces la tehnologie care ar fi părut științifico-fantastică doar cu câțiva ani în urmă. Paradoxul fericirii este că, deși condițiile obiective ale vieții s-au îmbunătățit radical, nu am devenit mai fericiți.

Poate pentru că noțiunile convenționale de progres nu ne-au adus beneficii mari relativ la fericire, a apărut un interes sporit în ultimii ani în fericirea propriu-zisă. Oamenii au dezbătut cauzele fericirii de foarte multă vreme, de sute de ani, dar multe din acele dezbateri rămân nerezolvate. Ei bine, la fel ca alte domenii din viață metoda științifică are potențialul de a răspunde la această întrebare. În ultimii ani, a apărut o explozie de cercetări despre fericire. De ex., am învățat multe despre aspectul demografic, despre venit și educație, sexul persoanei și statutul civil în raport cu fericirea. Una din surprizele descoperite este că astfel de factori nu par să aibă un efect deosebit. Da, e mai bine să câștigi mai mulți bani. sau să absolvi facultatea în loc s-o abandonezi, dar diferențele în feicire par a fi mici.

Ceea ce lasă loc întrebării, care sunt cauzele fundamentale ale fericirii? E o întrebare la care nu am răspuns încă dar probabil răspunsul constă în faptul că fericirea are de-a face cu conținutul trăirilor minut de minut. Ne trăim viețile, iar ceea ce facem, cu cine suntem, despre ce gândim, are mare influență asupra fericirii noastre. Totuși aceștia sunt exact factorii greu de cercetat, aproape imposibil, pentru oamenii de știință.

Acum câțiva ani am conceput un mod de a studia fericirea oamenilor, clipă de clipă, în timp ce-și văd de viața zilnică, la scară mare, în întreaga lume, ceva ce n-am mai făcut. Se numește trackyourhappiness.org. Folosește iPhonul să monitorizeze fericirea oamenilor în timp real. Cum funcționează? Practic, trimit semnale aleatorii în timpul zilei și le pun întrebări despre trăirile lor de moment cu un minut înainte de semnal. Idea e de a urmări cum nivelul de fericire al oamenilor urcă și coboară pe parcursul zilei, minut de minut, în unele cazuri, și de a încerca să înțelegem ce fac oamenii, cu cine sunt, la ce se gândesc și alte aspecte ale zilei, și ce legătură e între toate astea şi fericire. Am putea descoperi ce aspecte au mare importanță asupra fericirii. Am avut noroc cu acest proiect să colectăm date, mai multe decât au fost vreodată colectate: peste 650.000 rapoarte în timp real, de la 15.000 de persoane. Nu doar mulți, dar și diverși, oameni de diferite vârste, 18-80 ani, diferite venituri, niveluri de educație, oameni căsătoriți, divorțați, văduvi etc. Reprezintă 86 categorii ocupaționale, și provin din peste 80 de țări.

În timpul care mi-a rămas aș dori să vorbesc despre un domeniu pe care l-am investigat, și anume lăsarea minții să rătăcească. Ca ființe umane, avem abilitatea de-a ne lăsa mințile să rătăcească departe de momentul prezent. Acest individ stă în fața computerului, dar totuși s-ar putea gândi la vacanța de luna trecută, sau întrebându-se ce va mânca la cină. Poate e îngrijorat că a început să chelească. (Râsete) Abilitatea de-a ne concentra atenția la altceva decât la prezent e uimitoare. Ne permite să învățăm și să plănuim și să raționăm cum nu poate nicio altă specie de animale. Totuși, nu e clară relația între această capacitate și fericirea noastră. Poate ați auzit oameni sugerând că e bine să stai concentrat pe momentul prezent: „Fii aici acum.” Ați auzit probabil de sute de ori. Poate, ca să fim fericiți, trebuie să stăm imersați și concentrați în activitatea de moment. Poate au dreptate. Poate lăsând mintea să rătăcească nu e benefic. Pe de altă parte, când lăsăm mintea să rătăcească nu suntem constrânși. Nu putem schimba realitatea fizică din fața noastră, dar putem merge oriunde cu mintea. Știind că oamenii vor să fie fericiți, poate când rătăcesc merg cu mintea în locuri mai fericite decât cel prezent. Ar fi logic să fie așa. Cu alte cuvinte, poate plăcerile minții ne permit să ne mărim fericirea prin rătăcire.

Ei bine, sunt om de știință, vreau să rezolv această dilemă cu date concrete, în special doresc să vă prezint date provenind din trei întrebări pe care le monitorizez cu Track Your Happiness. Vizează experiența de moment din viața reală a oamenilor. Sunt 3 întrebări. Prima e o întrebare despre fericire. Cum te simți, pe o scară de la „foarte rău” la „foarte bine”? A doua e o întrebare despre activitate: Ce faci, dintr-o listă de 22 activități, incluzând a mânca, a lucra, a privi la TV? Ultima, o întrebare despre lăsarea minții să rătăcească. Te gândești la altceva decât la ceea ce faci în momentul de față? Puteau răspunde „Nu, mă concentrez doar la ce am de făcut.” Sau „Da, mă gândesc la altceva, iar subiectul gândurilor e plăcut, neutru sau neplăcut.” Oricare din răspunsurile „Da” e ce numim noi rătăcirea minții.

Și ce am descoperit? Acest grafic ilustrează fericirea pe axa verticală. Vedeți bara reprezentând cât de fericiți sunt oamenii când se concentrează la prezent, când nu le rătăcește mintea. Rezultatele relevă că oamenii sunt mult mai puțin fericiți când își lasă mintea să rătăcească. Poate vă uitați la rezultat și spuneți: „OK, sigur, în general, oamenii sunt mai puțin fericiți când rătăcesc, dar când mintea le rătăcește, depărtându-se de ceva ce nu era plăcut, măcar atunci rătăcirea minții ar trebui să fie benefică. Categoric NU. Rezultatele relevă mai puțină fericire când mintea rătăcește indiferent ce făceau în acel moment. De ex., oamenii nu agrează să facă naveta. E una dintre cele mai puțin agreate activități. Totuși, sunt mult mai fericiți când se concentrează strict pe navetă decât dacă-și lasă mintea să rătăcească către altceva. Surprinzător.

Cum e posibil? Parte din motiv este că, lăsându-ne mintea să rătăcească, adesea gândim la lucruri neplăcute, devenind astfel mult mai nefericiți, grijile, anxietățile, regretele și chiar gândind la lucruri neutre, rezultă în mai puțină fericire decât dacă mintea nu rătăcește. Chiar gâdind la lucruri plăcute, oamenii sunt doar cu puțin mai fericiți decât atunci când nu lasă mintea să rătăcească. Dacă lăsând mintea să rătăcească ar fi un joc cu fise, având opțiunile de-a pierde 50$, 20$ sau 1$, n-ai vrea niciodată să joci. Corect? (Râsete)

Deci, v-am vorbit și am sugerat că, poate, lăsând mintea să rătăcească crează nefericire. Dar tot ce am demonstrat e că cele două aspecte sunt corelate. Poate că așa este, dar poate că e invers: când sunt nefericiți, oamenii își lasă minea să hoinărească. Poate că asta se petrece. Cum descâlcim aceste două posibilități? Ei bine, putem beneficia de un aspect cu care toți suntem de acord: timpul merge înainte, nu înapoi. Corect? Cauza trebuie să vină înainte de efect. Din fericire avem multe răspunsuri de la multe persoane și putem analiza: „Oare rătăcirea precede nefericirea, sau nefericirea precede rătăcirea?” ca să înțelegem direcția cauzală. Reise că există o corelație puternică între rătăcirea prezentă a minții și nefericirea imediat următoare, în concordanță cu varianta că rătăcirea cauzează nefericirea. În schimb, nu există nicio corelare între a fi nefericit acum și a lăsa mintea să rătăcească ulterior. Cu alte cuvinte, rătăcirea minții pare, foarte probabil, să fie cauza, nu consecința nefericirii.

Mai înainte am comparat rătăcirea minții cu un dispozitiv cu fise pe care n-ai vrea să-l joci. Ei bine, cât de des își lasă oamenii mintea să rătăcească? Se pare că mult. Chiar foarte mult. 47% din timp, oamenii se gândesc la altceva decât strict la ce fac momentan. Cum depinde asta de tipul activității? Graficul arată gradul de rătăcire pe parcursul a 22 de activități, variind de la un procent ridicat de 65% -- (Râsete) -- când oamenii fac duș, se spală pe dinți, 50% când lucrează, 40% când fac sport, până la acest procent mic din extrema dreaptă, de care unii probabil ați râs. 10% din timp mințile oamenilor rătăcesc în timp ce fac sex. (Râsete) Dar e ceva interesant în acest grafic, cu o singură excepție. Indiferent ce face lumea, mintea hoinărește cel puțin 30% din timp, ceea ce sugerează, că rătăcirea minții nu e doar frecventă, ci universală. Pătrunde practic în tot ce facem.

În prezentare v-am vorbit despre rătăcirea minții, o variabilă ce rezultă a fi deosebit de importantă în ecuația fericirii. Sper ca în timp, monitorizând fericirea oamenilor moment de moment, în raport cu experiențele vieții zilnice, vom putea descoperi multe din cauzele fericirii, și în final, o înțelegere științifică a fericirii ne va ajuta să creăm un viitor nu doar mai bogat și mai sănătos, ci și mai fericit. Mulțumesc. (Aplauze) (Aplauze)