Marian Bantjes: Frumusețe elaborată prin grafică

Voi începe recitând un poem. "Oh, iubit dentist: Cu degetele tale gumate în gura mea... cu vocea așa de blândă și înăbușită Dă-ți masca jos, dragă dentist, dă-ți masca jos."

(Râsete)

Bine, în această prezentare voi supune partea dreaptă a creierelor voastre unui efort solicitant. Veți vedea o grămadă de imagini care nu vor fi întotdeauna conectate cu ceea ce voi spune. Voi avea nevoie așadar să vă împărțiti în două creierele, să lăsați imaginile să se perinde într-o jumătate și să mă ascultați cu cealaltă. Așadar eu sunt una dintre acele persoane cu o istorie personală transformatoare. Acum șase ani, după 20 de ani de grafică și tipografie, am schimbat modul în care lucram și în care cei mai mulți dintre graficieni lucrează, pentru a urma o abordare mai personală a muncii mele, cu gândul umil de a încerca să îmi câștig existența făcând ceva ce îmi plăcea. Dar ceva ciudat s-a întâmplat. Am devenit în mod bizar populară. Munca mea actuală pare să rezoneze cu lumea într-un mod care m-a uimit așa de tare că încă mă întreb frecvent ce naiba se întâmplă? Puțin câte puțin am început să înțeleg că atracția față de ceea ce fac ar putea fi legată de motivul pentru care fac ceea ce fac.

Astăzi mă identific cu un artist grafic. În timp ce munca mea ca grafician a fost să urmez o strategie, acum munca mea urmează inima mea și interesele mele sub călăuzirea eu-lui meu, pentru a crea un produs care să fie benefic atât pentru mine, cât și pentru client. Acum, asta e o erezie în lumea design-ului grafic. Eu-l nu trebuie să fie implicat în design-ul grafic. Dar găsesc că pentru mine, fără nici o excepție, cu cât am de-a face cu lucrul ca ceva al meu, ca ceva ce e personal, cu atât munca are mai mult succes ca ceva ce e fascinant, interesant și durabil. Astfel eu exist cumva în afara curentului gândirii de design. Acolo unde alții s-ar putea uita după rezultate măsurabile, eu am tendința să mă interesez de calități mai eterice ca: aduce vreo bucurie? există vreo experiență a uimirii? și, invocă curiozitatea?

Aceasta este o diagramă științifică, în treacăt fie spus. Nu am vreme să o explic, dar are de-a face cu ADN-ul și ARN-ul. Astfel, am o abordare imaginativă particulară pentru lucrul vizual. Lucrurile care mă interesează când lucrez sunt structura vizuală, surpriza și tot ce necesită efortul de a descoperi despre ce e vorba. Astfel, din această cauză sunt atrasă în mod special de sisteme și modele. Vă voi da câteva exemple despre cum lucrează creierul meu.

Aceasta este o lucrare pe care am realizat-o pentru jurnalul The Guardian în Marea Britanie. Ei au o revistă pe care o numesc G2. Această lucrare este pentru numărul lor special de cuvinte încrucișate din 2007. Și într-adevăr este încâlcită. Am început prin crearea unei serii de dale. Și am proiectat aceste dale în mod special pentru ca să poată conține părți de litere în formele lor în așa fel încât apoi să asamblez aceste unități pentru a crea litere și apoi cuvinte în interiorul motivului abstract. Dar atunci am putut de asemenea să le deplasez ușor, să le rotesc și să le combin în diferite moduri pentru a crea fie motive regulate, fie motive abstracte. Iată așadar cuvântul puzzle încă o dată. Și iată-l într-un mediu abstract. După cum vă dați seama este extrem de dificil de citit. Dar tot ce am de făcut este să umplu anumite zone ale acelor forme de litere și pot distinge acele cuvinte de fondul modelului. Dar probabil asta e un pic prea evident. Așa că mai pot adăuga ceva culoare la fundal, şi mai pot adăuga ceva culoare cuvintelor. Astfel, lucrând cu directorul artistic, sunt capabilă să ajung exact la limita justă la care lucrarea poate fi dificilă pentru audiență -- îşi pot da seama că există ceva ce trebuie să citească -- dar nu le este imposibil să citească.

Mă interesează de asemenea să lucrez cu materiale neobișnuite și cu materiale obișnuite în moduri neobișnuite. Aceasta cere să îmi dau seama cum să obțin cel mai mult din proprietățile inerente ale obiectelor și de asemenea cum să supun obiectul voinţei mele. Astfel, în cele din urmă, țelul meu este să creez ceva neașteptat. Pentru aceasta am lucrat cu zahăr pentru Stefan Sagmeister, de trei ori conferențiar TED. Și acest proiect a început în mod esențial pe masa mea de bucătarie. Am mâncat cereale la micul dejun o viață întreagă. Și în tot acest timp împrăștiam zahăr pe masă și mă jucam doar cu degetele prin el. Până la urmă am utilizat această tehnică pentru a crea o operă de artă. Şi apoi am folosit-o din nou pentru a crea șase ilustrații pentru cartea lui Stefan "Lucruri din viața mea pe care le-am învățat până în prezent." Acestea au fost create fără schițe, doar cu mâna liberă, punând zahărul pe o suprafață albă și apoi manipulându-l pentru a obține astfel cuvinte și modele. Recent, am realizat de asemenea câteva margini baroce mai degrabă intelectuale din paste făinoase obişnuite. Aceasta este pentru un capitol pe care îl realizez într-o carte. Iar capitolul este despre onoare. Așa că e destul de neașteptat, dar, într-un fel, se referă la arta macaroanelor pe care copiii o fac pentru părinții lor, sau pe care ei le fac în școli și le dau apoi părinților lor, o formă de respect în sine. Asta e ce puteți face din ceva folie de aluminiu. Bine, bine, este ce pot face eu din ceva folie de aluminiu.

(Râsete)

Mă interesează foarte mult mirarea în design, ca un stimul al curiozităţii. A spune mă minunez înseamnă a spune chestionez, pun întrebări. Și a experimenta minunarea înseamnă a experimenta venerația. Deci, în prezent lucrez la o carte care se joacă cu ambele înțelesuri ale cuvântului (groază și admirație), pe măsură ce explorez câteva din propriile mele idei și întrebări într-o manifestare vizuală a grandorii împăunate, ca să îi spunem așa. Lumea este plină de minunății. Dar lumea design-ului grafic, în marea ei majoritate, nu. Astfel, îmi folosesc scrierile ca un fel de bază de testare pentru o carte care implică interdependența dintre cuvânt și imagine ca un fel de forță seducătoare. Cred că unul dintre lucrurile pe care religiile l-au punctat corect a fost utilizarea minunăției vizuale, pentru a comunica un mesaj. Cred că acest mariaj adevărat dintre artă și informație este cumplit de puţin utilizat în literatura pentru adulți. Și nu înțeleg de ce bogăția vizuală nu este folosită în mod curent pentru a mări bogăția intelectuală. Când privim lucrări ca aceasta, avem tendința să le asociem cu literatura pentru copii. Există o înțelegere implicită că grafică ornamentală distrage de la seriozitatea conținutului. Dar eu sper cu adevărat să am oportunitatea de a schimba această percepție. Această carte îmi ia destul de mult timp. Dar sunt aproape gata.

Dintr-un motiv oarecare m-am gândit că ar fi o idee bună să introduc un antract în discursul meu. Și iată-l -- doar pentru a ne da, şi mie şi vouă, un moment de răgaz.

(Râsete)

Așadar, fac aceste felicitări de Sf. Valentin. Am trimis aceste felicitări pe o scară largă din 2005. Acestea sunt felicitările mele din 2005 și 2006. Am început doar prin a compune o singură imagine ca aceasta şi a le trimite fiecărei persoane. Dar în 2007, am avut ideea nebună de a desena cu mâna fiecare felicitare pentru fiecare persoană din lista mea de contacte. Am redus lista la 150 de persoane. Și am desenat pentru fiecare în parte felicitarea lor unică și le-am pus numele pe ea am numerotat-o, am semnat-o și am expediat-o. Credeți-mă sau nu, am conceput asta ca o metodă de a economisi timp. Am fost foarte ocupată la începutul acelui an, și nu știam când voi avea timp să desenez și să imprim o singură felicitare. Și m-am gândit că aș putea cumva să le fac una câte una în timp ce călătoream. Nu a funcționat exact aşa. Este o poveste mai lungă despre asta, dar am reușit să le termin pe toate la timp, și au fost primite extrem de bine. Am primit un procent de aproape 100 % rată de răspuns. (Râsete) Și cei care nu au răspuns nu vor mai primi în veci ceva de la mine.

(Râsete)

Anul trecut, am trecut la o abordare mai conceptuală a felicitărilor de Sf. Valentin. Am avut această idee de a face lumea să primească un fel de scrisoare de dragoste misterioasă, ca un fragment găsit în cutia lor poștală. Voiam să fie ceva care să nu le fi fost adresat sau semnat de mine, ceva care să-i fi pus să se întrebe ce Dumnezeu este asta. Și am scris în mod special patru pagini care nu se legau. Existau patru versiuni diferite. Și le-am scris în așa fel încât să înceapă în mijlocul unei fraze, și să se termine în mijlocul unei fraze. Pe de-o parte sunt universale, aşa că am evitat nume specifice și locuri, dar pe de altă parte, erau personale. Astfel am vrut ca lumea să își dea seama că au primit ceva ce ar fi putut fi o scrisoare de dragoste adresată lor. Acum vă voi citi una dintre ele.

"Nu ai fost niciodată cu adevărat sigură de asta, dar te pot asigura că această bizarerie de care ești atât de conștientă este intens emoționantă. Te rog doar să accepți că această parte din tine evadează cu surâsul tău și aceia dintre noi care își dau seama de asta, sunt fericiți să îl surprindă în trecere. Timpul petrecut cu tine este ca vânătoarea sau prinderea păsărilor mici, dar fără zgârieturile și găinațul lor." (Râsete) "Asta înseamnă, gândurile și cuvintele tale zboară din ramură în ramură și țintuiesc, uneori evazive în mod derutant, dar când sesizate și examinate -- oh, ce minune! Ce recompensă adorabilă! Nu e vorba de o petrecere a timpului cu tine, ci doar de acumulare -- acumulare a momentelor în speranța prezervării și în același timp a descătușării. Imposibil? Nu cred. Știu că asta te jenează. Sunt sigur că te pot vedea roșind. Dar trebuie doar să ți-o spun pentru că uneori aud îndoiala de tine însăți, și este atât de îngrozitor să mă gândesc că ai putea să nu știi cât de minunată ești, cât de inspiratoare și fermecătoare și realmente, cu adevărat cea mai..."

(Râsete)

(Aplauze)

Așadar ziua Sfântului Valentin va veni peste câteva zile. Și aceste felicitări ajung acum în căsuțele poștale din întreaga lume. Acest an, am avut, ceea ce neapărat trebuie să spun, o idee mai degrabă genială, de a tăia cu laserul, de a tăia cu laserul felicitările mele din felicitări de Crăciun folosite. Așa că le-am cerut prietenilor să îmi trimită felicitările lor de Crăciun folosite. Și am făcut 500 de felicitări din acestea. Fiecare dintre ele este complet diferită. Sunt pur si simplu complet încântată de ele. Nu prea mai am multe de spus. Dar au ieşit foarte bine.

Petrec mult timp cu munca mea. Și unul dintre lucrurile la care m-am gândit recent este la ce folosește asta. La ce folosește să petrec timpul meu și viața mea în acest mod? Lucrând în lumea comercială, asta e ceva cu care trebuie să mă lupt uneori. Și e drept, uneori sunt influențată de bani. Dar în final, nu consider asta un țel valoros. Ceea ce mă face să valorizez ceva este lumea cu care lucrez, condițiile în care lucrez și audiența la care sunt în stare să ajung. Astfel aș putea întreba: Pentru cine e? Ce spune? Și ce face?

Știți, trebuie să vă spun, este foarte dificil pentru cineva ca mine să vină pe scenă la această conferință cu aceste minți incredibil de luminate, care concep aceste idei și tehnologii cu adevărat grandioase, schimbând lumea, schimbând viața. Și este foarte, foarte des întâlnit printre graficieni și artiși în domeniul vizual sentimentul că noi nu contribuim destul. Sau mai rău, că tot ce facem este să contribuim la depozitarea deșeurilor. Iată-mă așadar, vă arăt câteva ilustrații drăguțe și vă vorbesc despre estetică. Dar am ajuns să cred că opera vizuală cu adevărat imaginativă este extrem de importantă în societate.

Tot așa cum mă inspir din cărți și reviste de tot felul, conversații pe care le am, filme, tot așa cred că, atunci când expun creația vizuală în mass media, o operă care este interesantă, neobișnuită, uimitoare, o operă care poate provoacă acel simț al cercetării în minte, că însămânțez imaginația lumii. Și pur și simplu nu se știe niciodată cine va folosi ceva din aceasta și o va transforma în altceva. Pentru că inspirația este o polenizare încrucișată. Astfel o creație de-a mea poate inspira un dramaturg sau un romancier sau un om de știință, și aceasta poate fi la rândul său sămânța care inspiră un doctor sau un filantropist sau o bonă. Și aceasta nu este ceva ce poți cuantifica sau urmări, sau măsura. Avem tendința să subevaluăm lucrurile din societate pe care nu le putem măsura.

Dar eu cred efectiv că o societate complet funcțională și bogată necesită aceste semințe venind din toate părțile și din toate disciplinele pentru ca fluxurile inspirației și ale imaginației să continue ciclul valurilor și al creșterii. Din această cauză face ceea ce fac, petrec atâta timp și efort cu munca mea, și lucrez în sfera comercială, publică, în opoziție cu sfera izolată, privată a artelor plastice. Pentru că vreau ca lucrările mele să fie văzute de cât mai mulți oameni, să fie remarcate, vreau ca oamenii să fie absorbiți de ele și să fie capabili să ia ceva din ele. Și chiar simt că merită să petrec timpul meu prețios și limitat pe acest pamânt în acest fel. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă arăt aceasta.

(Aplauze)